521 matches
-
făceau figură de mesageri ai unei lumi misterioase și interzise). Și așa, conceptul s-a degradat. Românii erau fericiți când primeau din străinătate „lucruri la pachet“, În genere articole de Îmbrăcăminte second hand și disparate (dar oricum mai atrăgătoare decât ponositele și uniformele confecții comuniste). Cafeaua, țigările, săpunul erau alte produse străine vânate cu obstinație. Pentru majoritatea românilor — cu excepția unui mănunchi de intelectuali de „formație veche“ —, asemenea mărunțișuri (care, este drept, fac viața suportabilă) au trecut Înaintea valorilor esențiale ale Occidentului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe acolo. Au de toate sub umbrarele lor ponosite: gravuri medievale și contemporane, cărți rare, obiecte de artă, curiozități numismatice, cărți poștale, mărci și afișe de la începutul secolului sau din perioada interbelică, multe altele. Disponibilitatea lor este infinită. Îmi satisfac o veche dorință și-mi cumpăr o hartă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întrebări pe chelnerițe, cu o încruntare tipică de munteni ce nu admit compromisul, iar fetele nu au decât un răspuns standard: acesta este meniul, nu ele răspund de calitate, reclamați la recepție. Hotelul Rossia nu este privatizat și arată destul de ponosit pe fundalul celorlalte hoteluri noi, moderne - al nostru e o hardughie brejnevistă, monstruos de deșirată (seamănă izbitor cu Octyabriskaia, în care am stat la Petersburg, chiar dacă are camere mai bine întreținute) -, așa încât micul dejun e pe potriva ținutei. Mai ales că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fază În care putea să modifice Înfățișarea lucrurilor astfel Încît să corespundă nevoilor lui și cînd se uita pe sală, vedea o clientelă distinsă și diversă, probabil bine Îmbrăcată, În stilul de la 1910, nu o grămadă de drogați cu aspect ponosit, veniți să-l facă de o rețetă pentru morfină. Roy pleca pe mare la intervale de două sau trei săptămîni. Călătoriile lui erau În Transporturile Militare și, În general erau de scurtă durată. CÎnd era În oraș, de obicei Împărțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și-am zis „Hai s-o-ntindem și să-l lăsăm În pace. N-o să ne zică nimic”. Louie era un șuț care nu mai avea nici un pic de sînge-n el, cît o fi avut vreodată. Purta niște pardesie negre, ponosite și lungi, care-i dădeau un aer de moș care caută prin gunoaie. Hoț și drogat - asta era prima impresie pe care ți-o făcea. Louie o scotea greu la capăt. Am auzit că fusese o dată ciripitor, dar În vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să ciripească. În orice caz, avea treizeci de ani de experiență cu marfa și știa ce face. CÎnd am ajuns la cafeneaua unde aveam Întîlnirea, Bill stătea la o masă, cu silueta lui scheletică vîrÎtă-n paltonul altcuiva. Bart Bătrînu’, ponosit și șters, Își muia o gogoașă-n cafea. Bill mi-a zis că s-a ocupat deja de Izzy, așa că i-am dat lui Bart zece capsule să le vîndă, iar Bill și cu mine am luat un taxi pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ale englezilor În timpul tulburărilor din Irlanda, Într-o togă cenușie murdară, turnîndu-i pe creștini, dînd informații Gestapo-ului, GPU-ului, stînd de vorbă Într-o cafenea cu un agent de la Narcotice. Mereu cu aceeași față slabă, de șoarece, cu haine ponosite, demodate, și cu vocea ascuțită și plîngăreață. Lucrul cel mai insuportabil la Gene era vocea. Te pătrundea pînă-n rărunchi. Prin vocea asta am luat prima dată contact cu existența lui. Nick tocmai ajunsese la mine cu niște bani de marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am lăsat pe un scaun, punînd pistolul deasupra lor. Mi-am pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea pielea netedă și arămie. Băiatul și-a dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aștepți, marfa o să vină la tine dacă ți-o dorești. Eram În Mexico City de cîteva luni. Într-o zi m-am dus la avocatul pe care-l angajasem să-mi obțină permisele de rezidență și de muncă. Un bărbat ponosit, Între două vîrste, aștepta-n picioare În fața biroului. - N-a sosit Încă, a zis. M-am uitat la el. Era un junky veteran, fără nici un dubiu. Și știam că nici el n-avea vreun dubiu În ce mă privește. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
surprinși de luxul ce am văzut; numai aurituri în toate părțile, numai catefele, numai covoare în care ți se îngropa piciorul. Ei, Iacobe! oare nu ne-or da afară de aici? zisei eu; întru atâta aveam simțimântul că hainele noastre cam ponosite făceau contrast cu bogăția ce ne încunjura. Ce să ne deie afară? Din contra. Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având vederea asupra unei splendide grădini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oprea În odaia ei ca să ne bucurăm, la dublu și la triplu, de toate farmecele tinereții ei prompte și robuste În dragoste. O văd stând acum pe treptele bisericii Zlătari sau bătând peroanele Gării de Nord, obeză și cu picioarele elefantine, În ponosite straie pseudo-mo nahale și cu o cruce ca de stareță la gât, ofe rind drept-credin cioșilor iconițe ieftine, „Visul Maicii Domnului“ și „Minunile Sfântului Sisoe“, izgonitorul dracilor. Ne recunoaștem și ne zâmbim mirați unul altuia, ca pe tărâmurile cele Îndepărtate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și ar fi devenit un altul, o făptură de împrumut, improvizată și precară, cu care nu avea nimic în comun. Când scria declarația, era ca un tip care e silit să petreacă o noapte într-un motel de pe marginea șoselei ponosit, deplorabil, din care fuge apoi repede, repede și se întoarce în casa lui confortabilă, luminoasă, strălucind de curățenie. Vlad nu lua în seamă, nu lua în calcul acele evadări din propria sa persoană, din propriul său destin. (Să fugă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
inofensive acțiuni, tovarășul Cameniță scria, din litere decupate cu migală din ziare, manifeste împotriva regimului. Apoi, urca în tren, călătorea cu trenuri de noapte, de la un capăt la altul al țării, și, ieșind pe culoarele întunecate și pustii ale vagoanelor ponosite, arunca foile acelea care conțineau diatribe, le răspândea în cele patru colțuri ale țării, oamenii le culegeau și aproape le era teamă să le citească, atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată de aceste gesturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de aerul său decrepit, nu-ți mai venea să-l lustrezi. Știți însă cum e: lustrezi ce se nimerește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îndeplinea două funcții complementare: aceea de călău și de cioclu. Înarmat cu un instrument de suflat fie un corn primitiv, fie o trompetă ruginită gata să-și dea duhul plus o traistă încăpătoare făcută dintr-un sac mare, găurit și ponosit, având culoarea tenului specifică locuitorilor din continentul african, ființa aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de evrei care locuiesc În el. Activi, Îndatoritori, optimiști, ei emană viață și acțiune, pentru că nici formalitățile, nici extenuarea nu-i descurajează dacă speră să obțină o minimă recompensă. Astfel, de Îndată ce vezi pălăria cu boruri largi și caftanul negru și ponosit ale unui evreu poți să spui că ai la dispoziție, dacă dorești, un angajat plin de abilități, inteligent și neobosit, pe care nu-l impresionează nimic, nici disprețul, nici mânia și la care poți să apelezi fără ezitare, orice problemă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din hotelurile urbei se numește firesc "Hotel Voltaire"! De la Potsdam am plecat la Leipzig, nume intrat de veacuri în memoria românilor și mai ales a duducelor noastre, care pândeau de sărbători ofertele de bibiluri ale lipscanilor. Azi doar bătrâna și ponosita uliță Lipscani din capitală, ce așteaptă de ani să-și regăsească strălucirea de altădată, ne mai aduce aminte de vestiții negustori de la Lipsca. Ca june atașat cultural bătusem drumul de doar 145 kilometri de nenumărate ori, cu mașina (Dacia 1100
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai aur... numai... Mă cinsteau cu buzele, că inima lor... Cunosc! Nu o dată, în surghiunul meu, am cunoscut disprețul și m-am simțit mândru în țoalele mele ponosite. Fiecare arată ce are mai de preț, pe el... au în el... Și aurul?! Țamblac trage mult aer în piept, se sprijină de cămin: Prin mine, a vorbit gura Măriei tale... "Aurul?! Ducații?! Ajutorul făgăduit?!" "Noi ne-am dat obolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă albă pregătită pentru oblojeală: Nu cumva ai vreo pereche de opinci? Cu cât mai ponosite, cu atât mai bine. Nu înțeleg, la ce ai trebuință de opinci? întreabă Daniil intrigat. Ce vrei să faci? întreabă din nou, dar Ștefan tace. Să nu faci vreo nebunie, se frământă Daniil îngrijorat. Nebunie?! hâhâie Ștefan. Am făcut destule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trecătorii, peste care cade lapovița unei seri de martie. La un moment dat, unul din cei doi bărbați îi atrage atenția celuilalt. „Uită-te la bătrânul ăsta, care trece acum, îl vezi, acela, da, acela!” Un ins cocârjat, îmbrăcat destul de ponosit, ținând în mâna stângă, „la vedere”, o geantă burdușită. Merge cu pași mici, fără a arăta nici un interes străzii, eventualelor ei evenimente, parcă preocupat, chiar în acele clipe, de un lucru foarte presant. În sfârșit, dispăru din raza privirii lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înlăuntrul nostru se sperie și vrea să fugă în prezența altora - ca și cum carcasele trupești ar fi deghizări grotești pentru „a funcționa” numai în această lume și numai în acest fel. La plecare, hainele cad de la sine ca niște piei vechi, ponosite, și ceea ce a fost viu și ne-a umplut de bucurie și durere dispare în altă parte. Bătrânețea ar trebui să fie respectată și chiar glorificată, ca în timpurile antice - timpul dezbrăcării, toamna pădurii de costume create de-a lungul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și pernă fără cearșaf, plimbări separate și doar trei ore pe zi; iar cei politici, vai de mama lor, înghesuiți în camere, paturi suprapuse și fără saltea, cu o pătură și o pernă ponosită, plimbare două ore pe zi fără a avea voie să ia contact cu altă grupare de deținuți și nu aveau drept la vorbitor și nici a lua parte la munci agricole sau altele, toate acestea au fost aplicate în funcție de localitatea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și pernă fără cearșaf, plimbări separate și doar trei ore pe zi; iar cei politici, vai de mama lor, înghesuiți în camere, paturi suprapuse și fără saltea, cu o pătură și o pernă ponosită, plimbare două ore pe zi fără a avea voie să ia contact cu altă grupare de deținuți și nu aveau drept la vorbitor și nici a lua parte la munci agricole sau altele, toate acestea au fost aplicate în funcție de localitatea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fapt dăm de crizele de creștere valabile universal, cu orgoliul, cinismul artificial, sentimentalismul, susceptibilitatea, predispoziția idilică, nevoia imperioasă de a se afirma, absurditatea, ce sunt preludiul sedimentării caracterului. Eroul întîlnește un fost coleg de școală și fiindcă are hainele prea ponosite rupe ierburi, așa ca din întîmplare, și le risipește asupră-și. Întrebat de prieten asupra gestului absurd, el îi mărturisește cauza, teatral, și-l pălmuiește, spre a-l sili să se bată în duel, voind instinctiv să-și refacă prin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]