5,976 matches
-
-ne colăcei, pampuște îgogoși), mere, nuci și grițari îcreițari), astfel că trăistuțele noastre se umpleau și nu de puține ori dădeam fuga pân-acasă să le deșertăm. Era un du-tevino, o distracție unanimă și o hârjoană până noaptea târziu, când popa, obosit de atâta „aghesmuit” și de întins mâna după bani, se retrăgea la Casa Parohială. După socoteala unor cârcotași, care de altfel păreau a fi persoane de bună-credință, la Bobotează popa strângea bani pentru cel puțin o mașină nouă, iar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
distracție unanimă și o hârjoană până noaptea târziu, când popa, obosit de atâta „aghesmuit” și de întins mâna după bani, se retrăgea la Casa Parohială. După socoteala unor cârcotași, care de altfel păreau a fi persoane de bună-credință, la Bobotează popa strângea bani pentru cel puțin o mașină nouă, iar cu ce mai aduna în Ajunul Crăciunului, când umbla cu „Icoana” din casă-n casă, în doi-trei ani își amortiza darul oferit la Epitropie pentru numirea sa în Parohie. Stau și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
străini sau sărăntoci, preluând o atitudine haiducească, bazată de cele mai multe ori pe apoftegma: „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu”. De la Lala și frații Costescu am învățat să fumez cu adevărat, să trag fumul în piept și să strig : „hii! caii popii tai-i trenul”, în timp ce mă înecam de nu aveam aer și-mi ieșea fum pe ochii bulbucați. Normal că cele mai bune țigări erau alea cu filtru, unele chiar parfumate pe deasupra, gen Litoral, Amiral, Snagov sau Aroma, dar fiind scumpe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în domeniul educației fizice și sportului. Galați: Fundația universitară „Dunărea de Jos”, 2000, p. 357-358. 129. Platonov V. N. Teoria sportului. Kiev: Zdorovia, 1987, p. 16-73. 130. Popescu-Neveanu P. Tehnica programării didactice. București: Didactică și Pedagogică, 1974, p. 5-32. 131. Popa G. Metodologia cercetării științifice în domeniul educației fizice și sportului. Timișoara: Orizonturi universitare, 1999, p. 70-186. 132. Popescu G. Gimnastica - prezentare generală. București: Perpessicius, 2003, p. 10 - 28. 122 133. Popescu G. Popescu A. Strategie, metode, mijloace în pregătirea de
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
întrebătoare. - V-ați certat? Ce s-a întâmplat? - Da’ de unde! Alex se însoară și ca toți mirii e zorit, de unde se vede că nu numai miresele sunt grăbite... Însă nu știe nici unul dintre ei că din ziua când le pune popa pirostriile pe cap, nu mai zic vai de mine, ci vai de noi! - Să-mi spui și mie, Jane, o zi, o clipă măcar, când poți fi și tu serios!? - Bineeee... Îți voi comunica în scris. Valentina părăsi sufrageria aparent
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
compatibil cu cineva și așa mai faceți rost de niște bani. Se plătește bine? — Cum să nu... mai ales cei care au deja biletul luat, ăștia sunt în stare să dea absolut tot, le este teamă să nu dea ortu’ popii pe arcă. Dacă trebuie să supraviețuiască vor să fie sănătoși. — Mai târziu le va fi destul de greu să găsească donatori compatibili sau dispuși să renunțe la ceva. — Cam așa ceva. Ce se caută? — Orice. Orice v-ar fi de prisos. — Mi-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să pună în câte un buzunar, nota cu adresa pușcașilor. În felul acesta, ar fi putut să caute, să găsească adresele matolilor, și să-i ducă, pe toți, la casele lor. Astfel, nu s-ar fi dus vestea, ca de popă tuns, despre isprava celor pe care zorile i-au găsit, grămadă, pe treptele pe care s-au simțit atât de bine, în acea istorică jumătate de noapte, de la intersecția secolelor. și, desigur, povestea nu ar fi fost, astfel, universalizată. Spionii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și punga cu mălai, și sita, și ce i-ar fi mai trebuit, pentru a-și face o mămăliguță. Hai, s-a autoironizat, el, că fără o seară de mâncare, poate nu voi da ortul popii! Nu l-a dat. În dimineața zilei următoare, însă, a expediat o scrisoare de mulțumire măturătorilor și măturătoarelor sale dragi, care începea astfel: dragii mei, mulțumesc frumos pentru tot sprijinul acordat, ieri, dar, vă rog frumos, ca, vizita aceasta, să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Costache Enescu. Consacrarea Cortegiul funerar urca lina pantă ușor, abea perceput, cu liniște și durere. Ca oricare alt cortegiu. În frunte, câțiva copii și tineri, purtau câte ceva, din cele ce se poartă la asemenea evenimente. După ei - un sobor de popi: care mai în etate, care mai tineri, care mai înzorzonați, care echipați mai de calicie.Toate aveau justificările lor: și mișcarea, și liniștea, și pompozitatea unora, și sărăcoșenia altora. Nu mai zic de prostime: și mai tineri, și mai în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dea seama de acest fapt. Mediul creștin în care s-a născut și a crescut a făcut din ea o habotnică în ale bisericii. și atât: să facă acasă multă treabă, iar dincolo de aceasta, dumineca, și-n alte sărbători, când popa are program de biserică, să fie prezentă la slujbe, de la un capăt la altul al acestora. Faptul a sădit în mintea ei o hotărâre, care, până în cele din urmă, a rămas nestrămutată: să se facă monahă. Să devină călugăriță. A
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mândrie și relativă seriozitate, un participant activ al înnoirii bisericii ortodoxe, asociind religia cu ecologia. Sigur, de fondul principal al problemei care, de fapt, nu era câtuși de puțin vreo nouă găselniță a acestui secol, se ocupa, cu multă osârdie, popa Davidescu. La săptămână cântărea resturile de lumânări și se uita lung la omul-femeie-de-serviciu: "Tăsică, Tăsică, s-au adunat cam puținele, tată!". Astea e toate, părinte!", se dezvinovățea împricinatul în fața privirilor acuzatoare ale preotului paroh. "Mă, băiatule, toate-toate?", insista cu subînțeles
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Davidescu. La săptămână cântărea resturile de lumânări și se uita lung la omul-femeie-de-serviciu: "Tăsică, Tăsică, s-au adunat cam puținele, tată!". Astea e toate, părinte!", se dezvinovățea împricinatul în fața privirilor acuzatoare ale preotului paroh. "Mă, băiatule, toate-toate?", insista cu subînțeles popa. "Toate-toate, părinte! Să-nlemnesc!" "Ai grijă, Tăsică, tată, să nu spui vorbă mincinoasă, că tare greu atârnă ea în talgerul păcatelor. Cu atât mai mult cu cât ai putea cădea în ispita de a-l minți chiar pe părintele tău
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa greșeală, da' și io sunt om și sunt slab, părinte! Cu toate astea, să știți că mă sforțez și mă străduiesc să nu cad la abatere..." "Te forțezi tu, te forțezi, Tăsică, da' nu prea-ți iese!", făcea acru popa Davidescu. Urma: "Ai grijă cu slăbiciunea asta a ta, să nu cumva să mă mâhnești în așa chip încât, cu toată compasiunea pe care o am față de fratele meu cel păcătos, să te dau cumva afară". Continua cu și mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că numai la rele te poate duce. Vezi-ți de bârna din ochiul tău și nu te mai lega de paiul din ochiul altuia!". În momentul acela discuția se repeta ca un ritual, la răstimpuri domnul Gomboș știa că furia popii se domolise și putea răsufla ușurat. Urma o ultimă pildă pe care neapărat preotul urma să i-o dea. Asta era lege și anunța apropierea sfârșitului întâlnirii legate de ceară și lumânări. Iar pilda nu întârzia. Parohul îi arăta palma
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tăsică! Să nu zici că nu ți-am spus!" " Am băgat la cap, Sfinția Voastră, și o să mă căznesc să nu vă ies din cuvînt", făcea Tănase cu ochi umezi, pătruns tot de un devotament de-a dreptul cățelesc. Atunci popa plusa, găsindu-i rapid o sarcină de care trebuia să se achite mintenaș, spunîndu-i scurt: "Așa să faci, fiule! A!... Și vezi de isprăvește cu iarba aia din curte, că a crescut ceva de speriat!" sau "Copacii de pe alee sunt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu", spuse Petre și rămase așa, cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și întrebă fără ocolișuri: "Ți-a lăsat popa Davidescu banu'?". "Ce ban?", făcu Tăsică pe niznaiul. "Cum, mă, ce ban?", începu să se enerveze Petrică. "Banu' pentru lucrare. Nu trebuie robinet nou, obărtain nou, garnituri noi, alea, alea?" O trebui, ce știu io", răspunse în doi peri omul-femeie-de-serviciu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tăsică plin de candoare. "Pin' la urmă l-a luat cu salvarea. Să tot fie cinci, ba nu, stai așa că azi s-a făcut șase zile d-atunci..." "D-acia?" Nu, nu d-acia. Dă la cimitir, unde să dusese el cu popa Gică, ăla dân Militari, să nu rateze un parastas d-un an. Că s-a și mirat ăia dă la ambulanță. Zicea doctorița: "Bre, da' drumu-i invers. Întâi trece pă la noi și după aia ajunge aci. Matale ce-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de grade, latitudine nordică, așa că îi trase o înjurătură scurtă în gând. Fiindcă iarăși, tot în mod empiric, meseriașul nostru observase că așa curge și se rotește apa, indiferent cât te-ai canoni tu la o instalație sanitară, iar dacă popa ar fi dorit să curgă drept-drept, atunci ar fi trebuit să-și amplaseze blestemata aia de cișmea chiar pe linia Ecuatorului. Bine, la povestea cu poziționarea cișmelei nu se gândise niciunul dintre ei, ci doar modestul autor al acestor rânduri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Păi, fiule, n-ai vorbit și tu cu Tăsică?". Am vorbit, părinte, dar așteptam încuviințarea lu' matale", făcu respectuos nevoie mare portarul-instalator. "Ei, bine, având în vedere că adesea ostenești pentru acest sfânt lăcaș, o ai", zise cu niscaiva solemnitate popa. Simți însă nevoia să adauge imediat: "Asta nu înseamnă să ne facem un obicei din această plăcută corvoadă..." Nu, Sfinția Voastră! Nu fac io așa ceva. Sunt băiat cu bun-simț. Cân' să poate, să poate, cân' nu, nu." "Mă bucur că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică de a nu fi picați de profesori. “ *** Cu alte cuvinte, cred că în sfârșit, te-am convins să revizuiești, Gerard, tot ce-ai scris în așa-zisele jurnale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică de a nu fi picați de profesori. “ *** Cu alte cuvinte, cred că în sfârșit, te-am convins să revizuiești, Gerard, tot ce-ai scris în așa-zisele jurnale provizorii (E bine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai ești de cap! N-ai înțeles că Toader semăna leit cu bunicul său și nu ținea la supărare? Spune și tu, Dumitre, dacă nu-mi răcesc eu gura de pomană - s-a arăta Pâcu nemulțumit. Pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Așa că dă-i mai departe, Pâcule! - a lămurit moș Dumitru lucrurile. Apoi cam așa s-au petrecut lucrurile mai departe: Costică Prispă, bucuros că l-a pus pe zdruncin pe prietenul său, a mai umplut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
neguroși ai lui Hliboceanu. Acum să nu-ți iei nasul la purtare, omule! Treburile pe care le-ai făcut le făcea oricine când se vedea singur - că așa am făcut și noi la început - altfel eram buni de plată ca popa - l-a temperat Pâcu. Spunând acestea, Pâcu a aruncat o privire scurtă către moș Dumitru. Acesta i-a răspuns printr un zâmbet de aprobare. Eu mă duc să mai îndemn boulenii la drum, că acușica ajungem și s-or hodini
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și nu mă osândi pe mine păcătosul, că ți-oi aduce ofrandă încă multe ca aiestea... Râsul cărăușilor nu mai contenea, când Pâcu a vorbit din nou: Râdeți voi, da’ nu știți că mama săraca o vrut să mă facă popă... Și știți de ce? De unde să știm noi ce-o vrut mama ta și ce n-o vrut? - l-a întărâtat moș Dumitru. Apoi ea zicea că popa stă degeaba șase zile și într-a șaptea cântă! Un nou val de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Râdeți voi, da’ nu știți că mama săraca o vrut să mă facă popă... Și știți de ce? De unde să știm noi ce-o vrut mama ta și ce n-o vrut? - l-a întărâtat moș Dumitru. Apoi ea zicea că popa stă degeaba șase zile și într-a șaptea cântă! Un nou val de râs a cuprins adunarea... Pâcule, eu aș zice că bine-ai face dacă ai cotrobăi tu prin fundul traistei tale cu minciuni și ai dibui una numai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]