4,015 matches
-
două căldări și așa cum a văzut el pe nenea Ionel că aduce apă fără să verse un strop din cele două căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari de aer și Încercând să imite cât mai bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese pe care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
limpede crâsnicul prea greu pentru el, urmărea cu bucurie cei doi-trei peștișori care ar fi Îndeplinit orice dorință omenească numai să scape, Îl așeza pe malul cu iarbă Înaltă, schimba „nada” (resturi de mămăliguță furate din rația câinilor sau din porția sa de dimineață) și Îl cobora Într-un loc unde Cineva Îl sfătuia de bine. Când apăreau semnele dimineții depline, șefii de atelaje (foștii căruțași), În funcție de gradul lor de hărnicie, veneau și-și luau perechile de boi, iar Valerică stătea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de licență, examenele de licență și chiar cele de ofițeri rezerviști au dus spre o stare de sațietate. Constantin Săvescu pierduse pofta de mîncare și de acest lucru profita un coleg micuț, dar cu burtică foarte încăpătoare. Dă-mi mie porția ta, se roagă Flămînzilă. Era suplimentul de la ora 10, care se servea la fața locului, trebuind să stai la coadă. Dar nu stau la rînd, da? Te lăsăm în față, spun cîțiva colegi. La coadă, strigă alții. Costel, cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spatele până și în ușa bisericii. Mergea în fiecare duminică cu mămuța la cimitir. "Cea mai mare filozofie a vieții este gândirea la moarte", spunea părintele Stăniloae. După ce trecea prin suflet 86 de cruci (morții satului), după ce-și lua porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
om atât de îngust și iarăși îți vine de om sigur, și iarăși ți se face de semn în podul palmei. Ora 5, frig, întuneric, spaimă. La ușa dormitorului, 40 de papuci aliniați pe două rânduri, doi câte doi, așteptau porția de libertate. Dimineața, roua felinarelor se imprima pe talpa bocancilor. În căptușeala hainelor, pe verticală, creșteau dungi simetrice. Deșteptarea, tilicari! Putorilor, la înviorare! Futu-vă mu-ma-n cur de fătălăi! Un-doi, un-doi, un-doi! Aleagă, vită, dumnezeii mă-ti, aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbeau din întâmplare în pauzele dintre ore, în sala de sport, la culesul frunzelor. Parcul era dincolo de stradă. În parc creșteau statui. Parcul era concesionat cimitirului. Istoria aliniată simetric de-a stânga și de-a dreapta aleilor. Petru își primea zilnic porția de complicitate. Pe soclu, moartea este solemnă; mai sus de trunchiul copacilor, se moare ca în cer. Copii, ce este scris pe bustul Veronicăi Micle? Da, bravo! 10! L-a iubit mult, a iubit-o, era frumoasă, avea părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de rouă și vei vedea că setea nu este secetă, ci trecere. Seva lui Dumnezeu nu usucă buzele, pentru că iubire se cheamă. Bine la stă oamenilor singuri care au câte ceva de împărțit între ei. Durerea nu se divide niciodată în porții egale: amanții iau cât să le fie bine între cearșafuri, frații se leapădă după modelul biblic, soții se vând în certificate, părinții se exfoliază din fotografii și uită să mai vină înapoi. Dincolo de glasul pământului, o solidaritate a sângelui. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o cruce. Transparența desface muguri în oglindă. Cerul privit prin lacrimă este lacrimă, și nu cer. Privea oblic peste creștetul castanilor, în ziua aceea o porție de albastru se vindea cu 30 de arginți: Dumnezeule, cu adevărat nu exiști atâta timp cât te-ai lăsat vândut într-o inimă de copil! Din lașitate sau din mândrie, unii refuză și cea mai mică felie din senin, iar alții inventează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iarna cu sfecla nescoasă, în grădină nu ai pus un strat, stai și le sufli în coarne "băieții mamei"! La muncă, putorilor, la muncă! Dar... Nici un dar, deshamă calul, dă-i apă, pune-i fân în iesle, un lighean de porție, cesală-l, vezi că cizmele mi-s ude, adu pachetele în tindă mai repede! Iar ouă, iar sărbușcă! Eu muncesc zi și noapte, iar tu mă hrănești cu terci, asta-i mâncare? Naaaa! Mănânc-o tu cu mă-ta și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii trăda orice înscenare de suicid. Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-al patrulea copil și tot acolo l-a lăsat. Petru avea 6 ani când, pe sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul cu închipuirea, să o necinstești pe Maica Domnului, să spurci sfânta icoană cu gândul de a o atinge. Sărutul catapetesmei este umilință, și nu patimă. Cine privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă. Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în curând vei avea suflet destul cât să știi a scoate apa din vin, bobul din neghină, scânteia din cenușă. Nu este păcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată cu stropi de ploaie, se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște măsele stricate, își inundau craterele cu cer. Pădurea pocnea degetele; falangele fumegau ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Răducu, nu se știe cine vine În vizită și nu-i voie să arăți cum nu se cade nici În fața alor tăi, nici Înaintea străinului. Împreună cu Ionel, am condus-o pe tanti Emma. Eu m-am oprit pe trotuar, În fața porții, iar el a Însoțit-o cale de alte cîteva case. În acest răstimp, au trecut pe lîngă mine un bărbat și o femeie, s-au oprit la vreo doi metri și s-au pus pe șușotit. Să fie el?... Să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a Împiedicat de o treaptă, iar În cădere, s-a rănit la o mînă. Ajungînd după ore acasă cu o colegă căreia urma să-i dea singurul manual de geografie al clasei, a lunecat În noroi și a căzut În fața porții. S-a dus apoi la bunici unde știa că se tăiase porcul, dar, din urechi și din coadă, nu a mai găsit nimic. Întors acasă după atîtea ghinioane, dar hotărît să-și facă datoria În gospodărie, a adunat cele șase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ploile ce umezesc pământul. Păsările constituie un fel de cor permanent slăvindu-L pe Dumnezeu. Al cincilea cer este inaccesibil omului, oricât ar fi acesta de virtuos și îndrăgit de Dumnezeu. Baruh și îngerul său rămân dezamăgiți și melancolici înaintea porții strașnic zăvorâte. Cheile se află la Mihail, care la răstimpuri coboară spre a culege rugăciunile oamenilor și faptele lor bune. Iată-l! Cu scârțâit strașnic, precum bubuitul tunetului, porțile se dau în lături. Cei doi îngeri, „arhistrategul” Mihail și „interpretul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bate În poarta hanului cu așa Înverșunare la ceas de noapte? - s-a auzit Întrebând glas de oștean. ― Oameni buni. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, cel mai rău, ne omoară o sete ca aceea - a răsunat răspunsul din afara porții. ― Zăboviți numai oleacă și om da curs rugăminții domniilor voastre... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bine. Să fie ceasul cel bun, acum, când Îl aduceți acasă pe băiat, și să vă trăiască... ― Vă mulțumim - a răspuns Gruia, făcând plata drumului... Gruia a coborât cu repeziciune, ajutând-o și pe Maria. Când s-au văzut În fața porții, Gruia a deschis-o și i-a invitat ceremonios: ― Poftiți, vă rog, și... simțiți-vă ca acasă, dragilor dragi! Bine ați venit! Odată cu aceste cuvinte „protocolare”, l-a luat pe Tudor În brațe, lăsând-o pe Maria să intre prima
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și a Început Încărcarea. Colegul meu m-a Întrebat ce și cum. I-am povestit pe scurt. N-am avut timp, fiindcă nacialnicul m-a luat În primire... N-o să vă vină să credeți dar m-am trezit cu o porție de mâncare din cea pe care o mâncau rușii și apoi m-a dus Într-o gheretă unde se afla un pat adevăra cu pernă și pătură... Acolo aveam ordin să mă odihnesc până a doua zi, când buștenii erau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
satului, care sunt chemate să pregătească mesele pentru nunți, cumătrii sau alte petreceri... Așa că m a Învățat și cum se fac alivencile. ― Apoi cam de multișor n-am mai mâncat eu așa bunătăți - a vorbit tata Toader, gustând dintr o porție... Când fiecare și-a isprăvit bucata din față, bătrânul Hliboceanu a reluat povestea: ― În ziua următoare, nu m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
înapoi jos, la ușa de la intrare. Iorgu i le întinse cu o mână ușor tremurândă, iar funcționarul de la spațiul locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai târziu Iorgu și ceilalți se văzură în stradă, în fața porții, peste care funcționarul cel negricios, pufăind de zor din țigară, petrecu de câteva ori un lanț, de care agăță un lacăt mare și roșu, pe care îl scoase dintr-un buzunar. Apoi vrură să plece, dar Iorgu îi mai reținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numea "domnul Vorbă Lungă", de când băgase de seamă că țăranul avea obiceiul de a-i ține de vorbă pe alții exact atunci când nu trebuia. Pur și simplu, lui Părcălici îi plăcea sa stea la taifas cu Virgil pe parapetul din fața porții cât era ziua de lungă. Despre ce puteau vorbi cei doi, pentru Stelian era greu de înțeles, fiindcă el, după ce-l asculta pe Părcălici câteva minute simțea că își irosește vremea și se retrăgea în curte, ca să-și ocupe timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru unde vom avea mai multă apă. Așa am și făcut, deși foamea ne rodea tuturor măruntaiele. Pentru copii, bătrânul a mai scos, doar el știa de unde, un colac mare de pâine albă, care a fost împărțit în câte patru porții din ce în ce mai mici până ce am ajuns la destinație. După ce își mâncau bucățica de pâine, Minodora și cei trei băieți făceau cu plăcere "lecția de citire" de pe cartea de "Farmacie a plantelor", pe care au învățat-o pe de rost, inclusiv denumirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]