1,409 matches
-
se dovediră a fi pereții unei antice villa, cu siguranță distrusă de vreo incursiune nu foarte recentă a barbarilor, dacă nu chiar de bagauzi înșiși. Dintre ierburi apărea mozaicul pavajului, cu desene geometrice ori scene de vânătoare reprezentând pantere neverosimile pornite să urmărească căprioare în fugă. Mulți bagauzi care în mod clar așteptaseră în iarbă sau printre ruine, se ridicară în picioare la apariția noilor veniți și se strânseră în jurul lor plini de curiozitate. Mergând încet printre ei pe calul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i va vedea sosind pe oamenii săi. Observă mișcare pe câmpie, dar i se păru că burgunzii, chemând-se unul pe altul cu strigăte puternice, se aliniau și ei ca să-și înfrunte noii adversari. Așadar Frediana. îl înfrunta în tăcere, pornită doar să lupte, rotind în mână sabia, cu mișcări sigure. Nu-și chema oamenii, nu căuta ajutor. Era ceva ce-i privea numai pe ei doi. Acum, însă, el nu se mai simțea îndemnat să-i facă favoruri. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Artă Modernă, și vizavi la masă, pe Margotte servind, Împrăștiind picături pe fața de masă; Încântătorul ei zâmbet larg, Întunecat și tandru, cu dinți mici, curați, imperfecți, și ochi albastru-Întunecat și fără pic de răutate. O creatură sâcâitoare, dornică, veselă, pornită, stângace. Ceștile și tacâmurile erau unsuroase. Uita să tragă apa. Dar peste toate astea se putea trece ușor. Tocmai dăruința ei aducea bucluc - tratarea a tot ce e sub soare cu asemenea căpoșenie nemțească. Ca și cum nu era destulă belea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și imediat a început să toarcă. Atunci, în sfârșit, am început să plâng. Și pentru că doliul - chiar și pentru animalele necuvântătoare - nu e niciodată o chestiune concentrată, singulară, așa cum pretindem, lacrimile mele erau doar parțial pentru Portia. O dată motorul jalei pornit, a început să se întindă, așa cum face de obicei tristețea, și spre celelalte nemulțumiri și regrete. Am plâns de regretul de a nu fi fost un stăpân de animale mai bun. (Toate acele dăți când o băgasem pe Portia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ținut minte că tu începuseși s-o iei razna de dinainte să plec de-aici. Ia mai du-te-n p ... Irene a întins mâna peste scaun și i-a smuls lui Danny Game Boy-ul din mână. O să-l las pornit, l-a lămurit ea zâmbind. Să vedem cât țin bateriile. Și bateriile au ținut preț de douăzeci și șapte de partide de Super Mario Bros., care s-au dovedit a fi mult mai haioase decât ar fi putut Irene să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
negru ale palierelor erau luminate ca un altar de; lumina naturală a nopții... Și eu eram cu mîinile goale, de parcă fusesem jefuit de un tîlhar la drumul mare. „SÎnteți băut.” Nu avea dreptate. Dimpotrivă, stătusem vreo două ore cu aeroterma pornită și cu geamul larg deschis, cu fața expusă aerului nopții și ghimpilor lui glaciali. Și dacă trebuia Învinuit cineva, atunci acela nu eram eu, ci saké-ul. Doar neprețuitul și grijuliul ei complice m-a determinat să nu mă dau bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
suferință, spre acea fântână; și după ce adăparăm caii, după ce ne mai răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o cotitură, deodată, mă izbi mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu noaptea și răcneau că e devreme și că au de gând să joace Scrabble până în zori. Până și Leon cel scund și dichisit își lăsa capul pe spate și striga la nori. Erau toți într-o stare de frenezie, porniți să urle la lună și să trăiască fiecare clipă din plin. I-am băgat în sperieți, am zis cu voce tare. Aidan, i-am băgat în sperieți. Și deodată mi s-a părut amuzant - și o alinare. Eu și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
durere și m-am ghemuit lângă ea, lăsând-o să-mi strângă glezna ca într-o menghină. Cu coada ochiului am observat că atrăseserăm atenția unei mașini de poliție. A tras pe dreapta - la naiba - și doi polițai, cu emițătoarele pornite, au coborât și au venit înspre noi. Unul arăta de parcă se hrănea doar cu gogoși Krispy Kreme, dar celălalt era înalt și chipeș. — Ce se întâmplă? a întrebat Băiatul-Gogoașă. —E în travaliu. Amândoi bărbații s-au uitat la Jacqui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să reziste decât datorită furiei de a învinge. Șchiopăta tare și avea mâna stângă din argint. Își pierduse brațul chiar la Bougie, la un asediu mai vechi care se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase deja vechea citadelă a orașului și trecuse la asediul unei alte fortărețe, aproape de plaja unde rezistau castilienii. În ziua sosirii mele, lupta avea parte de un răgaz. În fața cortului comandantului stăteau câțiva paznici, dintre care unul era de obârșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Prin crengile cu sunet de schelet, - Învinețit ca un cadavru... - Vino-n zăvoiul violet. Or, nu! s-aprind luminile-n oraș... Sunt alții, și un alt poet - E mult de când dormeam în umbră, În cimitirul violet... Muzeul nopții Frunzișul acum pornit-a O leneșă, jalnică horă; Și plâng, și cu plânsul în noapte Răchita de-afară mi-e soră. S-apropie-ncet miezul nopții, Și sună a frunzelor horă - Eu trec din odaie-n odaie, Când bate satanica oră. Vânt Toamna a țipat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
atentă. Mâinile ei se deplasară încet către umeri, unde niște funde grosolane îi țineau cămașa pe ea. Atunci când își dădu seama ce anume voiau ele să facă îl inundă pe Virgil ceva vecin cu panica, dar ea era de-acum pornită, hotărârea o făcu să-și împingă bărbia în față. Mâinile femeii își atinseră ținta și traseră ușor. Rochia căzu. — Din fericire, e o noapte caldă, începu domnul Jones. Ceața nu s-a ridicat. Cuvintele îi sunau prostește atunci când le rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu pornită parcă spre a râde, puțin mai înaltă decât mine. De câteva ori, în înghesuiala din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să mă feresc, tot o simțeam pătrunzând în mine (sau eu în ea?), într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am mai întâlnit cândva? — Nu știu. Nu cred. N-am avut de-a face cu vânzări de-astea. Îl cercetam și eu mai atent. Începuse să mi se pară și mie figura lui cunoscută. Un individ înalt, solid, bine construit, pornit acum spre diform. Vorbea repezit, parcă ar fi avut mai multe cuvinte decât era în stare să rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite... În străveziul apei, conturul de atunci, Plecat la întâmplare, mai bântuie prin valuri, Iar sentimentul gingaș, nevrând ca să-l arunci, Pe mare hoinărește și-n unda dintre maluri... Ce-l soarbe și-l împinge, mereu spre
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
cu vorbă de alint. Așa scăpa pentru o clipă de durerea din suflet, că îi pleacă feciorul și nepotul la concentrare. Știa el ce înseamnă armata! Mai ales când nu mai ești holtei... Și mai auzise el că „neamțu’ o pornit război cini mai știi pi undi șî cu cini? Asta nu-i a bunî, cî di la o scântei sî aprindi tătî aria cu pai” - gândea moș Pavel. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la cei doi bărbați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe nerăsuflate și rămase absolut buimăcit. Tată, Îți scriu cu aprobarea măriei sale și a căpitanului Pietro, care acum organizează un atac de noapte asupra pozițiilor ienicerilor. Din mesajele primite de voievod din stepele Crimeii am aflat că Hoarda de Aur, pornită acum două săptămâni spre Apus, a atacat taberele marelui han Mengli Ghirai și că nu se va opri până când nu va spulbera Întreaga armată condusă de nepotul hanului, Eminek Mârza. Este ajutorul promis Moldovei de către cel care semnează Ștefan Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de fapte și de locuri. - Ai văzut ce ți-a făcut odorul? întrebă Lina pe bătrână. își făcu cruce ca să fie un răspuns pe tot gustul. Apoi zise totuși: - Spurcăciune mică! - clătinând capul, care nu se mai putea opri odată pornit. La cuvântul plastic, Mini strâmbă nasul, dar aerul era fin și parfumat cu iasomie, care-și ascundea corolele mici undeva in boschete, spre ieșire. - E dădaca lui Mika-Le! zise Lina. Pe capră bătrânul se întoarse pe jumătate, rupt de șale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acelui egoism. în fața scaunului lui Mini, o pânză imensă în stil vechi flamand reprezintă o bucolică. Mini se gândi că ea ar fi pictat maternitatea ca pe o femeie extaziată de a fi scăpat din sânul ei viu o înfăptuire pornită să cucerească viața. Pe Elena însă ca tablou matern, o vedea ținând gravă în mâini o colivie de aur, în care era închis un canar stilizat: băiatul ei. Se urcară. Acolo sus, dimpotrivă, era o lumină mare și egală. Lacul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
îl privește nepăsătoare. Băiatul pare supărat. — Friptură, idioato! Pastramă! Ostropel! Nu glumesc. Nu dau un ban pe Societățile voastre de Protecție a Vacii sau pe vreun rest din fun-clubul tău hindustan. O să te mănânc, porc de vacă ce ești! Pare pornit să împungă animalul în nas, dar îl vede pe Bobby. — Aleluia! Cineva cu coarde vocale! Numele meu este Bridgeman. Animalul ăsta este o rușine. N-ai idee unde aș putea găsi o târfă pe aici? Bobby încuviințează prudent. Bridgeman se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rătăcitor și-atât de singur, Printre o mie de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu ai navigat spre bine. Zile la rând, o lună crudă, Eu am plutit fără o țintă Pe-o mare rece și absurdă, Pornită parcă să mă mintă. Nu am nici vestă de salvare, Busola nu arată nordul, Privesc cu ochi tăcuți în zare, Un vas poate-și arată bordul. Abandonat pe-un țărm, departe, Doar pescărușul alb mai zboară Deasupra unor valuri sparte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu bâte și tot soiul de alte arme improvizate pe inocenții noștri consăteni. Numai vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat cu toții, la repezeală, În remorca tractorului care Îi aștepta cu motorul pornit. Unii s-au suit din mers, agățându-se de obloanele de metal care săltau și tremurau diavolește din pricina hârtoapelor și a lipsei suspensiilor, punându-și viața În pericol. Hoardele de retardați și bețivi s-au repezit, cu tractoarele lor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Yahei stătuse la baza treptelor de piatră, dând instrucțiuni unui grup de oameni. Când auzi glasul lui Hideyoshi, termină repede și alergă spre el. — Sunteți gata? îl întrebă nerăbdător Hideyoshi, abia lăsându-i timp să îngenuncheze. Dacă sunteți pregătiți cu toții, porniți. — Da, stăpâne, suntem gata. Luând în grija lui stindardul cu tigve aurite al comandantului, care stătuse rezemat într-un colț al porții, îl duse în mijlocul rândurilor și încălecă rapid, pentru a se alătura trupelor. Hideyoshi porni călare, însoțit de pajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Am dormit dus, părinte. Acum să ai puțintică răbdare, să mă ghilosesc și să mă schimb, apoi sunt al tău... În scurtă vreme, a venit lângă mine: Hai să ne așezăm colea pe iarbă verde și să ne continuăm vorba pornită dimineață. Ne-am așezat. Prima mea grijă a fost să-l întreb cum devine treaba cu reconstruirea bisericii Frumoasa de către Grigorie Ghica voievod. Păi biserica zidită de Melentie Balica hatmanul a fost desăvârșită de neamul Movileștilor. Vine apoi Grigorie al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]