4,496 matches
-
cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În lungul coridorului, spre cabine, peste o Încâlceală de furtunuri de incendiu, și o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un an de căsătorie. Așa cum spune mereu În propria-i apărare și fosta doamnă Jamie Bellangere, În vârstă de douăzeci și șase de ani și jumătate, bineînțeles că a uitat să-l ia pe Jamie În mașina oferită de hotel! Portarul de la Sandy Lane tocmai o sunase ca să-i transmită un mesaj din partea familiei Douglas Blunkett, prin care o anunțau că este așteptată pe „bărcuța“ lor la ora opt, la cină („bărcuță“ fiind termenul din jargonul familiei Blunkett, folosit când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din olandă, În stilul caracteristic gazdelor din Palm Beach În anii ’60. Când am intrat, și-a ridicat sprâncenele cu compătimire, arătând cu capul către deprimantul ansamblu de stat jos. Nu-mi vine să cred că l-ai convins pe portar să te lase Înăuntru, i-am spus, când am dat cu ochii de el. Mi-am aruncat geanta pe podea și m-am prăbușit lângă el. — Aș descrie ansamblul tău destinat șederii ca fiind obosit peste limite, dar locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
luciu pe buze, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, de păreau să se mărească văzând cu ochii, rozalindu-se mai mult de fiecare dată. Când termină, buzele ei arătau ca doi cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule, sper că sunt foarte stridentă, nu? Tinsley Începuse să se dea la puști, la propriu. La momentul acela, se distra, cum Îi plăcea ei să spună, cu portarul ei de optsprezece ani, sus-menționatul Nicky, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule, sper că sunt foarte stridentă, nu? Tinsley Începuse să se dea la puști, la propriu. La momentul acela, se distra, cum Îi plăcea ei să spună, cu portarul ei de optsprezece ani, sus-menționatul Nicky, dar și cu puștiul de douăzeci și unu de ani care făcea livrările la domiciliu pentru FreshDirect, căruia i se permitea În general accesul În clădire tocmai de către tinerelul portar. Tinsley era foarte entuziasmată de triunghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îi plăcea ei să spună, cu portarul ei de optsprezece ani, sus-menționatul Nicky, dar și cu puștiul de douăzeci și unu de ani care făcea livrările la domiciliu pentru FreshDirect, căruia i se permitea În general accesul În clădire tocmai de către tinerelul portar. Tinsley era foarte entuziasmată de triunghiul ei amoros În stil Doamna Robinson și Îi făceau plăcere complicațiile logistice ale situației. —Și cum rămâne cu acea Cuplare moscovită? am Întrebat-o pe Lauren, gândindu-mă la bărbatul care nu apărea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fusese prea greu să mă strecor cu o seară Înainte din apartamentul nostru cu o mică geantă de voiaj, cu strictul necesar, Înainte ca Hunter să ajungă acasă. Din punct de vedere emoțional, Însă, eram dărâmată. Când trecusem grăbită pe lângă portar, sperând că nu-mi va observa geanta plină și fața cu urme de lacrimi, mă simțeam de parcă mă Îmbolnăvisem de o boală incurabilă. Pe măsură ce seara trecea, am primit din ce În ce mai multe mesaje pe telefonul mobil de la Hunter, care mă Întreba unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cursa și am alergat spre clădirea În care locuiam. Începuse să plouă puternic, cu stropi reci ca gheața, și, până am intrat Înăuntru, eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul, În timp ce treceam val-vârtej pe lângă el. — A plecat la aeroport acum o oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem să plece, din cauza acuzațiilor mele? Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Tatăl a spus că poate să se mărite liniștită cu un necredincios, atâta timp cât are sânge regal. De acum Înainte, o să fie „Prințesa Angus“. — Nu mai spune! —E adevărat. Iar Tinsley a fugit cu tipul de la FreshDirect, În timp ce era logodită cu portarul ei, care este terminat acum. A venit să o ia de acasă cu o limuzină albă, lungă cât o zi de post. Tinsley Îl iubește foarte mult și se preface că nu e stânjenită de situație. Oh! Privește, alt delfin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece, unde este serviciul Plan-Producție, fulgerat de amintirea femeii cu care stătea Don Șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a săltat Lazăr din umăr să rămînă. Prietenul cu care venise a încuviințat scurt cu privirea. Ceilalți doi, față în față, s-au înțeles și ei. E douăsprezece a zis Lazăr. Stau pînă la patru, că la cinci se schimbă portarul de la cămin și nu mai pot intra. Un pachet nou! I-a fost adus pachetul: nou, cum se cumpără de la orice tutungerie. L-a desfăcut și, încet, tacticos, a dat carte după carte, să le controleze. La ora patru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
circulă autobuzele transportului local. În centru, în fața magazinelor, vînzătoarele au terminat de curățat zăpada. Numai în curtea teatrului stau neatinse cîteva suluri mari de zăpadă, printre care o urmă îngustă, șerpuind, duce spre intrarea actorilor. Încet, că-i vizionare spune portarul cînd îl vede pe Mihai. În sala de spectacol e liniște. Cele cîteva persoane, aflate în scaunele de la parter, se ridică să iasă. De sus, din lojele oficiale, se aude mișcare mai multă. Ei, cum ți se pare? îl întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al satelor în perioada aceea: stăteau sub gard și așteptau transformarea socialistă a agriculturii. După un an sau doi de colectiv, au umplut orașele: paznici de zi, de noapte, băgători de seamă... Tatăl lui Corneluș s-a făcut clasă muncitoare: portar. Abia dacă-i rămînea ceva să-i dea și lui Corneluș, pentru plata căminului. L-am luat în cameră cu mine, deși era într-un an mai mic, mînca pe cartela mea sau făcea blat-ul la cantină; eu dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și se dezbracă vreuna, în ai cărei ochi nu stăruie grija pentru cei doi prunci de acasă... Dacă vreau să fac literatură, trebuie să înfrunt pieptiș viața sub multiplele-i aspecte" conchide și se preocupă de telefon, să-i spună portarului s-o lase pe femeie să iasă mai devreme, apoi se așază la birou și-și plimbă îndelung privirea peste sticla groasă, sub care stau tot felul de imagini ale unor femei ce te fac să crezi că viața e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrea să-i spună că are locurile lîngă familia Marcu, dar se abține și mulțumește din priviri cînd Vlad îi confirmă că va veni. În fața spitalului, microbuzul frînează, iar Vlad coboară. Îl întîmpină chirurgul-șef, ieșit în fugă din ghereta portarului: Mi-a spus tovarășa Roman, dar n-am medic disponibil, vă trebuie unul de la reanimare, vă rog să mă credeți! Va merge tovarășa asistentă Stoica -: arată el spre femeia din ușă -, este cea mai bună, vă asigur. Vlad mulțumește, înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Medicina Legală. Mihai se îmbracă în fugă și plecă spre CEC, să-i poată duce banii mai repede lui Muraru. Înțelege că soția lui, fiind totuși gravidă, o fi găsit el un doctor ori o filieră... Medicina Legală? se întreabă portarul spitalului. A, cred că-i a doua clădire, unde-i morga, mergi mata acolo... Între spital și clădirea din spate, Mihai întîlnește un grup, printre care recunoaște pe un procuror tînăr tînăr și al dracului, de numele căruie se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea în direcția în care s-a pierdut Maria, să-i mai poată savura mersul, dar femeia a trecut deja de pavilionaele anexă, de lîngă poarta spitalului. Maria pășește încet, atentă la gheața formată în cîteva locuri. Jovial ca întotdaeuna, portarul își scoate șapca, rostind același "sărut mîinile, domnă doctor!" Serviciu ușor, nea Petrică! îi răspunde Maria privindu-l cu bucurie și-și înclină capul în semn de mulțumire pentru salut, spre mirarea acestuia, care primește pentru prima oară un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Acolo domnea un iz străvechi de cină de internat. Tavanul era claustrofobic de jos, și chiar la ieșirea din lift linoleumul începuse să se descompună și să se zdrențuiască în insule de diferite forme, ca sub efectul mișcărilor tectonice. Un portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde se păstrau registrele și îi descuiase ușa de plasă. Margoulies aprinsese veioza așezată pe biroul mic de metal și pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asta corespunde cu ceea ce știm cu toții, în mod intuitiv. Fiziologia masculină este una statică, lipsită de viață, un vid metabolic, lipsit de activitate, neafectat de fazele lunii și de fluxurile homonale caracteristice corespondentului său feminin. Alan închise definitiv cărțile. Chemă portarul să încuie arhiva și urcă, în liftul puturos, spre caldarâmul londonez. Astfel, în loc să aibă efect cathartic, vizita la bibliotecă exacerbase starea în care se găsea Alan. Imagini ale lui Bull îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mișca brațele. A fost apoi henț, Migu a aruncat prea sus, Cristos și-a întins mâinile. Am bătut repede, a tras Pipiță, 2-0. Se repetă. Nu se repetă nimic. Migu și Pipiță au început să se îmbrâncească, se vedea oftica. Portarul a aruncat mingea greșit, până la mine, eram singur, la pomană, 3-0. Portarul și-a pus mâinile-n cap, mingea se pitise sub Wartburg-ul lui Florea de la parter. Acum du-te după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-a întins mâinile. Am bătut repede, a tras Pipiță, 2-0. Se repetă. Nu se repetă nimic. Migu și Pipiță au început să se îmbrâncească, se vedea oftica. Portarul a aruncat mingea greșit, până la mine, eram singur, la pomană, 3-0. Portarul și-a pus mâinile-n cap, mingea se pitise sub Wartburg-ul lui Florea de la parter. Acum du-te după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou să-mi treacă mingea printre picioare, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou să-mi treacă mingea printre picioare, de data asta n-a mai fost aut, pasă la Bebe, 4-0, mingea sub Wartburg. Migu îi trage un șut în fund, portarul plânge și nu mai vrea să apere. Pauză. Intră din nou în poartă, cu mănuși. Cristos mă driblează, trece de mine, apoi cade grămadă. Rămâne la pământ. Cartonaș roșu, urlă Migu, dar eu n-am nimic cu el. Cristos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dedublarea seamănă cu o mașină de spălat - curăță omul, dar îl stoarce ca pe-o cârpă, până la ultima picătură), recunosc că eu, Filipul unic, n-am avut și nici nu am de-a face cu ocupația asta. Eu am fost portar de fotbal. La Steaua. La pitici. O treabă încurcată, fiindcă într-a cincea, când galeriile nu se înnebuneau după sex oral și nici după amorul cu mame (de arbitri, de jucători, de antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
anostă. Antrenorul mă alerga de-mi săreau fulgii, câte zece tururi de stadion, nici măcar în jurul terenului de joc, ci prin afara tribunelor, ca să fie mai lung. Dacă pentru atacanți, mijlocași sau fundași lucrurile aveau o brumă de logică, pentru un portar mi se părea o tâmpenie. Nu venisem acolo ca maratonist, dar tipul, cu ochi de șprițar și creier micuț, nu stătea la discuții cu mine. Îi plăcea să mă vadă stacojiu la față, leoarcă de transpirație, sufocat ca-n pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca un fulger globular învelit în uniformă de liceu, portarul, brancardierii, doctorii și asistentele n-au îndrăznit să-mi bareze calea, mama golise un borcan cu cremă de ciocolată și se perpelea fără să doarmă. Ne-am îmbrățișat tare, tare de tot, până am văzut o mulțime de steluțe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]