1,055 matches
-
mai putem reține pe Suzanne cu mașina o oră și jumătate dus, și Încă pe-atât până În Bel Air. — Bine, zise Desert Rose morocănoasă, dar demnă. Își scoase bagajele din mașină, unul câte unul, iar după ce extrase tot mormanul din portbagaj Îi mulțumi lui Suzanne. Apoi Îi Întoarse spatele lui Kitty și se Îndepărtă, fără un singur cuvânt de rămas-bun. Un final prost al călătoriei lor Împreună. Când mașina se puse În mișcare, Kitty se uită În oglinda laterală și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suntem pe punctul de a naufragia, și când colo n-am navigat niciodată mai bine, Să sperăm că momentul în care ne aflăm este unul din acestea. Nu vor întârzia să afle. Marçal și Marta coborâră din taxi, descărcară din portbagaj câteva pachete, mai puține decât duseseră înainte la Centru, Găsit își revărsă emoția în două entuziaste alergături în jurul dudului negru, și când mașina coborî aleea ca să se întoarcă în oraș, Marçal spuse, Nu mai sunt angajat al Centrului, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de Dacie, patru de Trabant. Și Trabantu-l puneam pe sticle de lapte în parcare. Roți... și luam să-și facă omul căruță mică. (Asistența râde.) Cum luați parbrizele? Tăiam kederul. Scoteam kederul. Din față, de cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe el și trăgeam o dată cu forța. Sau mă suiam, ca să iau casetofonul, pe capotă. Și săream în călcâie exact pe mijlocu’ la capotă. Și se deschidea ușile singure. La Dacii. Eram învățați. Dacă nu, le băgam acid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
viceroy, 1 ness Fapta? Păi, normal noi furam geci de blugi din discotecă. Pe 29 aprilie 91 am fost la discotecă și pe seara aia nu s-a făcut nimic. Fiind cu Dacia cu un prieten, am luat sabia din portbagaj și am apucat să omor pe unul. Nu tu beat, că eram cu mașina. A doua seară la fel, pe 30. Că erau unii care i-au tras-o la picior lu taică-mea și ziceau unii că ei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cap. — Ascultă ce zgomot e aici. Dacă trag, nu aude nimeni. Grozav loc pentru crime, nu-i așa, Gas? Când s-au întors la mașină, șoferul îi aștepta încă. Mesteca gumă. — În ordine. Să ne pregătim. — OK. Șoferul a deschis portbagajul și a scos o valiză maro. Endō a intrat în mașină și și-a scos pelerina, haina și cravata. În valiza pe care i-a adus-o șoferul se afla o cămașă nou-nouță, un costum bleu-pal și pantofi crem. — Gas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un stâlp galben din stația de autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul acela galben era singura pată de culoare Într-o lume Încețoșată, cenușie, de o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio se așeză pe portbagajul mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva, sau ceva, dar nu aștepta nimic. Totul se sfârșise. Își pipăi instinctiv pistolul din teaca prinsă la subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că o rafală de vânt o ridică din nou, o Împinse Înainte, În sus - apoi, dezumflându-se, coborî și dispăru sub roțile furgonetei, iar acum apărea din nou pe neașteptate, absorbită de un vârtej de aer, care se deschide În dreptul portbagajului, și apoi plutește - balonaș diform, ironizat de lumina farurilor. Un rând de blocuri le apăru În față, tremurând, iar lampioanele sure Începură o cursă rapidă, un rând de pini se Înclină dintr-o dată, aplecându-se peste parbriz, făcându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei era rezemat de portbagajul Lanciei - și fuma, cufundat În gânduri. Dar când personalitatea sa ieși dintre hortensii, Antonio se desprinse brusc de lângă mașină, se asigură că nimeni nu-i Întinsese vreo cursă printre palmierii și magnoliile grădinii, iar apoi Îi veni În Întâmpinare, talonându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma cu o Îngrijorare pe care o regretă imediat. Da’ chiar Îți pasă? Îi răspunse Antonio. Dac-ar fi avut-o În fața lui, ar fi strâns-o de gât - dar spre norocul ei era la câțiva kilometri depărtare, așezat pe portbagajul mașinii albastre, În garajul unui bloc, În timp ce onorabilul Fioravanti, intrat la sediul Federației Naționale din Nomentano, Încerca disperat să convingă vreo patruzeci de casnice, cu idei de stânga, care Își vânduseră deja voturile concurenței, că programul său electoral era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un tânăr care avea cel puțin douăzeci de ani, cu brațele tatuate ca Axel Rose. Miria Îl sărută pe gură atât de lung, Încât Valentina, stânjenită, se prefăcu la Început că are treabă cu casca, Încercând s-o Închidă În portbagaj, iar apoi nu mai știu Încotro să se uite. Miria Îi spuse ceva În șoaptă, iar Axel Rose râse. Era leit solistul de la Guns’N’Roses, avea chiar și părul lung și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de femei care chicoteau și râdeau și păreau fericite. Și Emma râdea, deși nu arăta cu adevărat fericită - se prefăcea doar, pentru a nu fi băgată În seamă. Pe Antonio Îl Întristă curajoasa ei bucurie. Apoi Îl observă, așezat pe portbagajul Fiatului Tipo, și Încetă să mai zâmbească. O brunetă cu păr creț o Întrebă Încet, dar nu chiar atât de Încet Încât Antonio să n-o poată auzi: — E noul tău iubit? E soțul meu, răspunse Emma. Fetele de la call-center
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alți călători. — De ce nu vii? Serios, spuse din nou Sarah. Îmi placi Într-adevăr, Antonio. Nu mă duc după primul care apare, chiar dacă asta ai crezut. — Am Încercat să-i tai gâtul soției mele, spuse Antonio așezându-i valiza În portbagajul situat deasupra scaunelor. Fata Îl privi uimită - căscând ochii ei mari și albaștri. Trebuia s-o spun cuiva, se scuză Antonio, altfel Înnebunesc. — Nu cred, spuse Sarah. Tu ești atât de bun. — Ce te face să crezi asta? râse Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de pază de atâția ani era adeseori Închiriat pentru recepții la care personalitățile erau Însoțite de două sau mai multe gărzi de corp. În plus lângă el era o copiliță căreia i se vedeau chiloții și aceasta se așezase pe portbagajul mașinii președintelui regiunii. — Ridică-te, Îi spuse, o Îndoi. Valentina Îi Întoarse un zâmbet disprețuitor și nu se mișcă. — Lasă-mă să urc, ordonă Antonio. N-am chef să mă enervez. Portarul avu impresia că tipul acela era cam sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
imediat, pentru că el abia așteaptă să vadă basoreliefurile alea preistorice, dar întâi să trecem pe-acasă să facem rost de niște ciocane. Locul cu pricina era departe, ne-am dus deci cu două biciclete, eu stăteam în spatele lui Zsolt, pe portbagaj, iar Jancsi în fața lui Csabi, pe cadru. Gardul era destul de înalt, dar pe marginea de sus a porții zăvorâte cu lacăt nu era sârmă ghimpată, așa că Jancsi a venit cu ideea să sprijinim una dintre biciclete de poartă ca, suindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putut nicidecum Înțelege cu ea. Închise În urma lui și se Întoarse, căutînd-o cu privirea. Nu mai văzu decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În goană prin fața lui Annick și sărea În mașina de teren. La sosirea În port, văzu bacul, Încă la chei, și mașina Méhari parcată În apropierea locului de Îmbarcare spre Brest. Se destinse văzînd-o pe Marie, care tocmai Își deschidea portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi, ci zilele trecute trebuia să iei bacul! Marie Încasă reproșul fără să se clintească și Încercă s-o liniștească pe cea care o apostrofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mișcătoare foarte primejdioase de care era Împănată. Lucas era acolo, cu nisipul ajungîndu-i la bărbie, pe care se străduia s-o țină cît mai sus, cu brațele Întinse În cruce. Marie Își mușcă buzele ca să nu urle, se năpusti la portbagajul mașinii și prinse cablul de remorcare cu care sînt echipate toate mașinile 4x4. Îl derulă fugind spre nisip și se opri brusc atunci cînd simți solul devenind mobil sub picioare. Era cam la zece metri distanță de Lucas, căruia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o altă înghițitură. Ne chinuiam cu baloanele astea. Deja spărsesem o parte dintre ele. Îi aruncă o privire de reproș lui Eddie. — Ai încercat vreodată să bagi niște baloane cu heliu într-un portbagaj ? îi răspunde Eddie agasat. Aș vrea să te văd pe tine că faci asta ! N-am trei mâini, să știi. Mi-l și închipui pe Eddie luptându-se cu o tonă de baloane strălucitoare, chinuindu-se să le îndese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spus nici măcar că o să fii la televizor. — Of, pentru numele lui Dumnezeum, a fost o prostie de interviu ! O fată cu șase sacoșe de cumpărături mai dărîmă alte cîteva legături din coșul lui Jack și, superenervat, Jack trîntește coșul pe portbagajul unei motociclete care trece pe lîngă noi. Emma, exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățînată. Și tu nu mi-ai spus nici măcar un secret de-al tău. Jack oftează adînc. — Emma, nu te supăra, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam ce febră mare aveam - nu urmăream decât să demonstrez că eram perfect sănătos. Rosamund a cedat și a Îndesat valizele și cutiile noastre În portbagajul unui taxi. Când am ajuns la destinație, după ce‑am plătit cursa era, desigur, cu neputință să car bagajele sus, iar șoferul, mirosind dificultăți, și‑a băgat banii În buzunar și a șters‑o. Necazul era limpede pentru el, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de locul unde se aflau eu parcați, așa că Ambrogiani conduse Înapoi către drumul pe care intrase camionul. Trecură de el și trase pe dreapta puțin mai departe, introducând mașina Între două balustrade de ciment. Ambrogiani coborî și se duse la portbagajul mașinii. Îl deschise și vârî mâna Înăuntru. Lângă roata de rezervă era pitit un pistol de calibru mare, pe care-l Îndesă la betelia pantalonilor. — Ai și tu unul? Întrebă. Brunetti dădu din cap. — Nu l-am adus azi. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un pistol de calibru mare, pe care-l Îndesă la betelia pantalonilor. — Ai și tu unul? Întrebă. Brunetti dădu din cap. — Nu l-am adus azi. — Mai am unul aici. Îl vrei? Brunetti dădu iarăși din cap. Ambrogiani trânti capacul portbagajului și traversară Împreună șoseaua și intrară pe drumeagul de pământ ce ducea către munți. Camioanele săpaseră șanțuri duble În pământul drumeagului; cu prima ploaie abundentă, pământul avea să se transforme În noroi și drumul urma să fie impracticabil pentru vehiculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
au dispărut. Întârziase cincisprezece minute la serviciu. Fie că îi plăcea sau nu, el și Theo trebuiau să înoate până la Chicklets. Cuprins de ușurare, și-a amintit că, în urmă cu câteva zile, dintr-un acces de eficiență, pusese în portbagaj căruciorul pliant al copilului. Un mijloc de transport care venea echipat cu propria copertină de ploaie. Lăsându-l pe Theo singur privind cu ochii mari ploaia de-afară, Hugo a sărit din mașină și a scos din portbagaj căruciorul copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pusese în portbagaj căruciorul pliant al copilului. Un mijloc de transport care venea echipat cu propria copertină de ploaie. Lăsându-l pe Theo singur privind cu ochii mari ploaia de-afară, Hugo a sărit din mașină și a scos din portbagaj căruciorul copilului; o invenție cu care nu era destul de familiarizat. Așa că i-au trebuit mai multe minute bune, în timp ce ploaia i se scurgea pe gât, ca să înțeleagă cum se detașau diferitele pârghii și clipsuri pentru a reuși să transforme ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Frusina nu îi răspunse nimic. Se desprinse din brațele lui, îl luă de mână și-i spuse, zâmbind, privindu-l cu drăgălășenie: - Haide, că vreau să învăț să pescuiesc. - Bine, atunci ajută-mă, te rog, să iau cele necesare din portbagaj; minciogul, juvelnicul, undița. Dacă o să prind mai mulți pești, o să ți-i dăruiesc și tu să mă inviți la masă, să văd cum gătești. - Sunt de acord, îmi place atât de mult să gătesc pește pe cât îmi place să-l
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]