537 matches
-
butuci, În subteranele de la Stinche. Oare cât ar fi rezistat la tortura cu frânghia, apărându-și secretul? Și cât rezistase meșterul Ambrogio, protejându-l pe al lui? 4 În aceeași zi, pe la asfințit O placă smălțuită din aramă, agățată de portic, Îi atrăgea pe băutori În taverna numită „Pe drumul Ierusalimului“. Emblema reproducea un blazon nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim plan, În partea de jos, figura un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Studium? Chiar și numele acelui loc părea inoportun: după Înfrângerile repurtate peste mare și lenta recucerire a Palestinei de către mameluci, numele Ierusalim devenise un simbol sacru și totodată dureros, cu siguranță nepotrivit pentru emblema unei taverne. Urcă treptele scâlciate ale porticului, Îndreptându-se spre poartă. Dinăuntru provenea un zgomot confuz de glasuri, ca și când s-ar fi aflat acolo un număr mare de persoane, În ciuda orei târzii. Parcă nimeni nu se temea de ora stingerii, În orașul acela, se gândi iritat poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi voit să se scuze pentru acea omisiune. Păru ușurat atunci când poetul Îl concedie cu un gest. Dante repuse actele În scrin, promițându-și să aprofundeze acele informații. Apoi o porni spre sala de adunare. Pășind de-a lungul porticului, respira adânc aerul proaspăt al dimineții, adulmecând mirosul focurilor și al pâinii. Se chinuia să Își alunge din minte imaginile de peste noapte, Încercând să se concentreze asupra dezbaterii care Îl aștepta În Consiliu. Trebuia să fie convingător, dacă voia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văzut fața, dar iubirea m-a preschimbat oare atât de mult Încât să mă facă de nerecunoscut? continuă noul venit pe un ton frivol. Dante Îl fixă făcându-și cu mâna paravan Împotriva razelor de soare care pătrundeau prin bolțile porticului. — Messer Angiolieri... Dumneata ești? Dar nu erai În temniță? Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În oraș? — De trei zile. Taman la vreme ca să asist la triumful dumitale. Taman la vreme ca să ca să fii de față În noaptea crimei, se gândi Dante scrutându-și interlocutorul, care continua să sporovăiască privind În jur. De pe terasa cu portic se zărea În perspectivă Piazza Maggiore: vederea spre Arno era Împiedicată de temelia impunătoare a turnului clopotniței, pe care Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu Înfumurarea voastră, a florentinilor. Dar și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zise el, Întorcându-le spatele și apucând-o spre colțul străzii. 10 În aceeași zi, În jurul amiezii Dante trecu, cu capul plecat, pragul porții de la Ospedale della Misericordia. Din grupul de bărbați cu glugi ai confreriei ospitalierilor care staționau pe sub portic, nici unul nu păru să Îl bage În seamă. Se Îndeletniceau cu băutul, pe rând, dintr-un mic ulcior, rezemați de marginea căruței pe care o foloseau pentru morți. Ajuns la etajul superior, Își deschise drum de-a lungul galeriei fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neterminate a bisericii. Acolo se sfârșea autoritatea teritorială a Comunei și se intra În jurisdicția Bisericii. Dădu ordin gărzilor să se alinieze la intrare, iar apoi se Îndreptă singur spre claustrul din partea stângă a edificiului. Marele spațiu pătrat, Înconjurat de porticuri, fusese lăsat deschis pentru cetățeni cu prilejul zilei de audiențe și dădea pe dinafară de bărbați și femei care se Înghesuiau așteptând cine știe ce. Poetul Își făcu loc Înghiontind Înspre trepte, Încercând să Își salveze veșmintele și să blestemând rânduielile justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se arătase prea pripit În a-i accepta concluziile. Probabil că nici el nu credea până la capăt În vinovăția pomanagiului. Fără să mai adauge nimic plecă, Îndepărtându-se spre scară, Însoțit de privirea bănuitoare a celuilalt. Se găsea Încă sub portic când văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi trebuit să se Întoarcă și să adune câțiva soldați, Înainte să se apropie de inchizitor. Însă acesta Îl zărise și se mișcă cu repeziciune prin spațiul pustiu al claustrului, parcă nerăbdător să ajungă din nou sub umbra ocrotitoare a porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ crucea pe care o purta la gât. Dante mișcă Încet din cap, ignorând gestul. Celălalt Își retrase crucea cu iuțeală, fără să remarce Încălcarea ceremonialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În răstimpul anilor petrecuți În serviciul Bisericii, probabil că văzuse și auzise multe pe coridoarele Lateranului. În gaura aceea de șerpi, moartea lui Celestin fusese cu siguranță obiect de anecdote. Trebuia să Îl constrângă să vorbească. Se opri la jumătatea porticului. Voia să Îi lase timp inchizitorului să ajungă la escortă și să plece, Înainte să o pornească și el la drum. Stătea cu privirea ațintită asupra treptelor când auzi că cineva Îl strigă pe nume. Se Întoarse taman la vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primii mari despăduritori ai peisajelor noastre, și poate că sentimentul de vinovăție i-a făcut să se Întoarcă la copaci În căutarea unui model pentru clădirile lor religioase - urmați apoi de epoca bronzului, de greci și romani, cu coloanele și porticurile lor, de epoca celtă a fierului, cu druizii și dumbrăvile lor sacre de stejari. Asemeni tuturor locurilor care izolează și tăinuiesc, au și ele ceva erotic; Însă pădurile sunt oricum niște lucruri nespus de senzuale. Poate că nu depășesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
spus, dar a luat poziția de drepți și m-a salutat. Poarta de sârmă ghimpată culisă și se deschise. Am trecut cu mașina dincolo de barăcile deținuților, apropiindu-mă de o clădire mare, în stil spaniol, ce avea în față un portic acoperit cu țiglă. Am parcat și am fost întâmpinat de un căpitan în uniformă de la LASD, care mi-a întins mâna cu un zâmbet emoționat. — Domnule detectiv Bleichert, eu sunt directorul închisorii, Patchett. Am coborât din mașină și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cunoștea bine și unde se simțea ca acasă. Biblioteca municipală era după colț, În piața St James, iar clubul lui, Reform, la numai câteva minute de mers pe jos, În Pall Mall. Teatrul avea o fațadă georgiană elegantă, cu un portic cu pilaștri și, deasupra lui, un balcon unde spectatorii puteau lua o gură de aer În serile calde, Între acte. Oprindu-se să se uite În sus la clădire, Înainte de a intra, se gândi că acesta ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
este vorba de tânărul zeu al iubirii profane, confuzie care trebuie să fi fost jenantă pentru umbra piosului filantrop, chiar dacă se potrivea cu caracterul nocturn al acestei părți din West End. Coti pe Haymarket și trecu printre coloanele imense ale porticului de proporții eroice al Teatrului Regal, pentru a-și cumpăra biletul de la casa dinăuntru. Ceru un loc În stalul frontal, la capăt de rând, ca să se poată strecura afară din sală Înainte de sfârșitul spectacolului, dacă era nevoie, dar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndepărtară cu batjocuri și hohote de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui. Charlie mă cheamă. Eliberat, păși sub porticul clasic și intră În foaierul cu candelabrul său sclipitor și mulțimile civilizate. Inima Îi bătea iute În urma neplăcutei ciocniri și abia după ce Își lăsă pălăria și paltonul la garderobă, după ce Își ocupă locul În sală se simți ceva mai calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o adunătură de terenuri de golf și piscine. Cinci kilometri mai departe spre est, am trecut pe lîngă o elegantă clădire de apartamente ridicată pe o ramificație năpădită de tufăriș a drumului de coastă, cu imitații de coloane romane și porticuri albe, după toate aparențele importate din Las Vegas În urma unei vînzări de inventar hotelier, inversîndu-se astfel exportarea către Florida și California, În anii ’20, a mănăstirilor spaniole și a abațiilor sarde dezasamblate. Drumul spre Estrepona mărginea un teren de aterizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar, în clipa când trecu de poarta Vaticanului, un fulger a brăzdat cerul, urmat de un potop care s-a abătut peste noi cu un vacarm de sfârșit de lume. Surpriza o dată depășită, am fugit să mă adăpostesc sub un portic, curând năpădit de o mare de noroi. Lângă mine, o femeie se jeluia, deplângând acest semn rău. Iar eu, auzind-o, mi-am amintit de potopul de la Granada, pe care-l trăisem prin ochii mamei mele, Dumnezeu să aibă milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
până când va putea ieși la lumina zilei. Dar cât va mai dura asta? Gâfâia, trezindu-se în ceea ce părea a fi un colț dintr-o piață romană de mult îngropată. Se uită la cei doi stâlpi care aveau deasupra un portic. De-a lungul lui, două bucăți cubice de piatră, aruncate una peste cealaltă, ca și cum constructorii de acum două milenii ar fi lăsat pur și simplu sculele și și-ar fi abandonat munca. Auzea pași grei în spatele ei. Căuta o ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a ceea ce se temea că era intrarea cu portic a unei reședințe impunătoare. Se uită în spate, la Uri, care îi arătă un loc anume de pe perete. Era o scară, pe partea laterală, ce urca spre o mică deschidere. Se afla pe aceeași linie cu centrul Templului și, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile ca să privim cum se ridică În calea noastră alte perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat, un vas uriaș de porfir lângă poarta de fier a unei grădini sau acea enormă coloană cu un Înger negru În vârf care mai degrabă bântuia decât Împodobea Piața Palatului scăldată În razele lunii și se Înălța tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nesfârșită asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale sanctuarului imaginar cunoscut sub numele de hotelul Existența. Caut un contraargument, o idee care să echilibreze balanța și sfârșesc prin a mă gândi la Tom și Honey. În clipa asta, nu e nimic sigur, dar aseară, la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un bloc de piatră ponce. Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se zăreau mici păduri, ce coborau până la mare. Un zid alb, nu mai înalt de zece picioare, înconjura palestra. Antonius legă calul, luă sacul de medic al lui Valerius și trecu pe sub bolta de la intrare cu pași repezi. Văzu un portic dreptunghiular, umbros, dincolo de care se întindea o grădină cu o piscină în centru. În jurul ei, mai multe bazine circulare fuseseră umplute cu nisip roșiatic, adus cu siguranță din deșertul african. De-a lungul porticului se ridicau niște coloane cu partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intrare cu pași repezi. Văzu un portic dreptunghiular, umbros, dincolo de care se întindea o grădină cu o piscină în centru. În jurul ei, mai multe bazine circulare fuseseră umplute cu nisip roșiatic, adus cu siguranță din deșertul african. De-a lungul porticului se ridicau niște coloane cu partea de jos vopsită într-un albastru intens și capitelurile în ocru. În liniștea ce domnea acolo se auzeau doar țipetele stolurilor de rândunele care zburau pe deasupra pajiștii. Antonius se opri în fața unei statui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]