16,876 matches
-
cu mult mai jos decât al lui Dosoftei și mai ca al lui Pralea" (p. 176). Dar exemplificările din poeții citite de Eminescu în manualul lui Cipariu au legătură cu versurile caracterizante din Epigonii, putând oferi sugestii pentru metaforele unor portrete literare. Din Heliade se reproduc fragmente din tălmăcirile după Lamartine, dar și strofe din poezia sa filosofică ("Precum soarele ridică roua-n sus dupre pământ/ Așa soarbe al meu cuget, în sânul tău cel prea sânt") ce trimit cu gândul
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
Mihăilescu, toate observațiile unui potențial comentator al cărții sînt anticipate chiar de autor care - la fel ca în prefața la celălalt volum publicat în acest an, Literatura română în postceaușism, Editura Polirom - realizează cu un remarcabil spirit de autoanaliză un portret dincolo de care puține lucruri mai rămîn de spus: "Vreau să zic, deci, că în cazul meu nu natura critică, exegetică a primat, ci fervorile lirice. Nu analiticul descriptiv, ci digresivul condimentat. Nu pedagogia lecturii, ci încifrările, aluzivul, apetitul pentru simbologie
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
un Proust în păpuci, un Proust de interior, un Proust de suprafață cel pe care ni-l restituie ea - un om pe care l-a privit cu acea afecțiune și admirație ŕ toute épreuve ce nu pot compune decît un portret parțial. Un portret aureolat de această privire, inevitabil "de jos", un portret care ne arată un Proust, respingînd cu vehemență toate celelalte ipostaze posibile. (În orice caz, un Proust neverosimil de cast - un Proust "celest"!) Or, în noiembrie 2004, publicarea
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
păpuci, un Proust de interior, un Proust de suprafață cel pe care ni-l restituie ea - un om pe care l-a privit cu acea afecțiune și admirație ŕ toute épreuve ce nu pot compune decît un portret parțial. Un portret aureolat de această privire, inevitabil "de jos", un portret care ne arată un Proust, respingînd cu vehemență toate celelalte ipostaze posibile. (În orice caz, un Proust neverosimil de cast - un Proust "celest"!) Or, în noiembrie 2004, publicarea de către Plon a
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
cel pe care ni-l restituie ea - un om pe care l-a privit cu acea afecțiune și admirație ŕ toute épreuve ce nu pot compune decît un portret parțial. Un portret aureolat de această privire, inevitabil "de jos", un portret care ne arată un Proust, respingînd cu vehemență toate celelalte ipostaze posibile. (În orice caz, un Proust neverosimil de cast - un Proust "celest"!) Or, în noiembrie 2004, publicarea de către Plon a unor scrisori inedite semnate Marcel Proust (600, după cele
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
mărturie și alții, E. Lovinescu nu avea o mare încredere nici în scriitor. Forma cea mai deschisă și mai acută pe care a atins-o expresia antipatiei lovinesciene s-a dezvăluit public în volumul II al Memoriilor, apărut în 1932. Portretul începe cu mici ironii despre "ofițerașul" Camil Petrescu (prima ipostază în care l-a cunoscut criticul), despre nervozitatea lecturilor sale în cenaclu, care punea în evidență defectele piesei Jocul ielelor, deși "cititorul nu-și explica Ťinsuccesulť decât prin insuficiența lecturii
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
punea în evidență defectele piesei Jocul ielelor, deși "cititorul nu-și explica Ťinsuccesulť decât prin insuficiența lecturii", despre naivitățile gazetarului în ziarul trilingv "Timișoara" și despre ridicolul unei înfrângeri electorale. Toate aceste elemente aparent disparate se adună însă într-un portret vitriolant al celui care are obsesia întâietății sau "frenezia preeminenții", considerându-se "șampion irezistibil în toate domeniile activității omenești", cum îl gratulează memorialistul: "înainte de a mi se fi afirmat ca scriitor de talent, cum avea să o facă mai târziu
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
numai Memoriile lui E. Lovinescu, ca țintă directă, dar își extinde de aici contestarea asupra întregii personalități a criticului. Cea mai mare parte a răspunsului camilpetrescian este ocupată cu denunțarea mecanismului de ficționalizare a memoriilor lovinesciene, având drept consecință denaturarea portretelor, inautenticitatea lor, invenția în marginea realității până la calomnie. Semnalul critic al prozatorului ar merita comentat mai pe larg, ca un efect de falsificare a realității sociale și morale în procesul "creator" al oricăror memorii, susceptibile de lipsă de exactitate și
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
hainei sunt cu ochiuri de pete de grăsime și mătreață" (p. 78). Răzbunarea se hrănește dintr-o furie neagră, în febra căreia pamfletarul repetă la nesfârșit adjective menite să îngroașe ridicolul adversarului: "voluminos, dolofan, cărunt, naiv, sedentar, umflat" etc. Analizând portretul nedrept și inadecvat făcut de critic lui Aurel Vlaicu, Camil Petrescu numește foarte bine tehnica portretelor din Memorii: "ferocitate candidă" (p. 80). Dar miza și frumusețea polemicii (dacă polemică e uneori, când nu e pamflet) ar fi stat în altă
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
o furie neagră, în febra căreia pamfletarul repetă la nesfârșit adjective menite să îngroașe ridicolul adversarului: "voluminos, dolofan, cărunt, naiv, sedentar, umflat" etc. Analizând portretul nedrept și inadecvat făcut de critic lui Aurel Vlaicu, Camil Petrescu numește foarte bine tehnica portretelor din Memorii: "ferocitate candidă" (p. 80). Dar miza și frumusețea polemicii (dacă polemică e uneori, când nu e pamflet) ar fi stat în altă parte decât în acest regim superficial al atacării vieții particulare și a aspectului fizic al adversarului
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
contrastantă a celor două artiste. Ele sunt două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus (Szilfŕi Marta), voce importantă cu evoluții în registre frapante, țâșnind provocator în ambianța ei de văluri roșii și lumini purpurii. Elisabeth (Felber Gabriela), mai rar portret atât de subtil în muzicalitate, eleganță. Femeia care înțelege ceea ce lumea ei, înghețată în rigori, respinge. Între cele două, Tannhäuser (Molnŕr Andras) se zbate. "Ființa" aceasta neastâmpărată care este vocea umană, probabil insuficient instruită, are o autonomie imprevizibilă. Opinteli - respirație
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Monica Joita La zece ani de la moartea marelui dramaturg de origine română, Editura Gallimard a tipărit ediția franceză a cărții lui Marie-France Ionesco, Portrait de l'écrivain dans le sičcle. Eugčne Ionesco 1909-1994. Ediția românească a cărții, Portretul scriitorului în secol. Eugčne Ionesco 1909-1994, a apărut anul trecut la Editura Humanitas în traducerea Monei Țepeneag, beneficiind de o ilustrare fotografică mult mai bogată decît ediția franceză. Astfel, având acum în față ambele ediții, putem să deslușim mai bine
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
într-un veritabil eseu biografic. Marie-France Ionesco reușește ca, printr-o expunere clară și percutantă, să deceleze esența metafizică a operei lui Ionesco. Prin invocarea unor simple fapte biografice, printr-o interpretare clară și argumentată a textelor, ea schițează un portret nou al omului Ionesco, reușind, mai ales, să prezinte opera lui Ionesco într-o lumină inedită. Dincolo de polemică, acest portret, care cuprinde multe documente inedite, are semnificația unei prețioase relecturi a întregii opere a lui Ionesco". Aceeași dublă interpretare a
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
operei lui Ionesco. Prin invocarea unor simple fapte biografice, printr-o interpretare clară și argumentată a textelor, ea schițează un portret nou al omului Ionesco, reușind, mai ales, să prezinte opera lui Ionesco într-o lumină inedită. Dincolo de polemică, acest portret, care cuprinde multe documente inedite, are semnificația unei prețioase relecturi a întregii opere a lui Ionesco". Aceeași dublă interpretare a demersului lui Marie-France Ionesco: de răspuns polemic în particular la cărțile menționate, la opiniile privind atitudinea lui Cioran, Eliade sau
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
apariția ediției românești de la Humanitas, lansată la Institutul Francez din București. Studiul în două episoade Ionesciada, apărut în numerele din aprilie și mai 2003 ale revistei "22" sub semnătura lui Mircea Iorgulescu, propune însă o lectură aplicată și competentă a Portretului scriitorului în secol, considerat drept un exercițiu de "critică prin călăuzire" prin biografia și opera ionesciană: "așa cum s-a ferit să adopte postura de fiică, așa cum a evitat să intre în rolul de avocat, deși avea de răspuns unor rechizitorii
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
a o descrie la anii maturității, nu denaturează - prin deformări sentimentale - probitatea științifică a acestui omagiu moral și intelectual al fiicei lui Eugčne Ionesco. Așa cum afirma și editorul de la Gallimard, supremul câștig al demersului întreprins de Marie-France Ionesco îl reprezintă portretul inedit al unui om care a marcat și, la rândul său, a fost marcat de veacul în care a trăit și a creat. "Opera sa - afirmă autoarea - este înainte de toate existențială, iar discursul său exprimă o constantă tensiune dramatică. Întreaga
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
Întreaga sa operă, inclusiv Nu, reprezintă o regizare a conflictelor și întrebărilor spirituale, etice și afective". Întreprinsă cu spirit liber, călătoria în fascinanta țară Ionesquie ne dezvăluie peisaje sufletești și intelectuale mai puțin vizitate. Am descoperi astfel, printre eboșele clasicului portret al "părintelui teatrului absurdului", pe tânărul baudelairian, autor al tezei neterminate Le thčme de la mort et du péché dans la poésie française depuis Baudelaire, pe cititorul îndrăgostit de Alain Fournier ("maestrul adolescenței mele literare și visătoare"), de Flaubert, Dostoievski sau
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
teme gândite, așa cum am precizat deja, de Gabriela Adameșteanu: Eugčne Ionesco "sofist", "manierist"; originile materne ale lui Eugčne Ionesco; exilul; Eugčne Ionesco la Vichy; Eugčne Ionesco și România; relațiile lui Eugčne Ionesco cu Cioran și Eliade. Multe din trăsăturile acestui portret ionescian sunt deosebit de rodnice pentru posibile exegeze viitoare. Printre acestea, aș remarca în primul rând interpretările oferite de Marie-France Ionesco, care invocă lungi citate din opera tatălui, asupra unor concepte devenite clișee în exegezele ionesciene, precum incomunicabilitate, absurd, criza limbajului
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
văzute ca un lucru absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta e stupefiant. Cum se face că ne putem înțelege între noi? Faptul că ne înțelegem, asta nu mai înțeleg eu". Așadar, portretul ionescian de "clovn metafizic" - căruia îi putem adăuga caracterizarea cioraniană: "C'est Charlie Chaplin qui aurait lu Pascal" - este explicat de Marie-France Ionesco prin apartenența spirituală a lui Ionesco la familia adepților gândirii intuitive, după celebra împărțire între cele două
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
nivelul credinței religioase, dar și motivație a tragismului aflat în spatele umorului, absurdului sau scepticismului ionescian (care îl apropie nu numai de Cioran, dar și de acel Homo religiosus al lui Mircea Eliade) - mi se pare a fi tușa definitivă a Portretului scriitorului în secol. Această ipoteză legitimează, în viziunea portretistului, abordarea ionesciană a istoriei ca "teatru de proastă factură" și, mai presus de toate, explică semnificația exilului din biografia dramaturgului: "Exilul înseamnă deci a trăi într-o lume fără sens, degradată
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
și, mai presus de toate, explică semnificația exilului din biografia dramaturgului: "Exilul înseamnă deci a trăi într-o lume fără sens, degradată, desacralizată, căreia Eugčne Ionesco îi opune Ťlumea împlinităť dinainte de cădere, care nu poate fi regăsită decât prin har". Portretul lui Eugčne Ionesco, purtând semnătura lui Marie-France Ionesco, va figura de acum încolo în galeria exegetică ionesciană sub semnul "antidotului" numit éclairage de l'humour: "Repet, fac literatură ca să regăsesc acea frumusețe, intactă, în noroi. Și cărțile, și piesele mele
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
se petrece azi în proza rusească. Și în Rusia, în general vă interesează ce se petrecere? O.L: În literatura contemporană a țărilor din Est , îmi place foarte mult Andrei Kurkov și faimosul lui Pinguin, care, găsesc că alcătuiește un portret tulburător al societății post-comuniste delincvente, oscilând între burlesc și patetic. Îmi place foarte mult și Ludmila Ulițkaia, la care atmosfera romanescă este întotdeauna densă și emoționantă. Mărturisesc că nu urmăresc cu precizie ultimele apariții ale literaturii ruse. Cât despre situația
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
Iliescu. În realitate, Adrian Nastase a fost învins catastrofal de adversarul său. Fiindcă n-a reușit să păstreze nici avantajul subordonării televiziunilor, nici voturile pe care i le-a cîștigat Ion Iliescu și nici avantajele uriașei cheltuieli cu mesaje și portrete cu care a fost sprijinit. Adrian Năstase nu a pierdut o confruntare politică, ci și-a lichidat credibilitatea de lider în partidul pe care încă îl conduce, dar care, probabil, îl va trece în scurt timp pe linie moartă.
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
Murnu, an de apariție nemenționat; Opere, vol. I-IV, București, Ed. Cartea Românească, 1938-1939; Opere, vol. I, ediția Perpessicius, București, Fundația pentru Literatură și Artă, 1939; Poezii postume, ed. îngrijită de Ion Pillat, București, Ed. Cartea Românească, 1939; Poezii, cu portret și ilustrații de Camil Ressu, Al. Poitevin-Schellety și Jean Steriadi, București, Ed. Cartea Românească, 1939 (ediție omagială a municipiului București cu ocazia împlinirii a cinci decenii de la moartea poetului); Articole de politică românească, ed. îngrijită de Gh. Chirițescu, Iași, Ed.
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
mecanismele rezistenței și tehnicile de luptă. Departe de a fi o formă suficientă de autocelebrare, narcisismul ei este un triumf al clipei în crîncena competiție cu timpul, după cum arta însăși este o victorie simbolică în fața dezordinilor de tot felul. Acest portret de acum cîțiva ani acoperă perfect imaginea de astăzi a unui artist așezat și proaspăt în același timp. În cadrul generației sale și în spațiul mai larg al artei românești contemporane, Claudia Todor este o prezență singulară. Mai întîi o individualizează
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]