3,471 matches
-
realitatea efemeră a creației. Spiritul nu este cum deseori întâlnim în istoria religiilor un suflu magic, o substanță misteriosă supranaturală și de natură dinamică. Nu este ceva spiritual și nici o ființă magică de natura animistică (vreo ființă spirituală sau fantomatică). Porumbelul și limbile de foc sunt doar imagini ale eficacității sale. Ce este deci, conform Noului Testament, Spiritul, Spiritul Sfânt? Nu este altceva decât Dumnezeu însuși, întrucât putere, forță, har. Puterea perceptibilă, dar incomprehensibilă ce emană din Dumnezeu, o forță creatoare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nimicirea cărnii însemna nimicirea păcatului"152 și de aceea focul era folosit la sacrificii (trimitere explicită la Moise, care preciza că, în cazul sacrificiilor pentru persoane lipsite de posibilități materiale, acestea ar fi putut compensa prin arderea unor pui de porumbei Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22). Cel de al doilea segment se fixa mult mai bine pe tematică, pornind de la diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia incinerat, diferite animale (boi, oi, capre, junci, iezi, porumbei, turturele etc.) plus sacrificii vegetale (grăunțe, făină, untdelemn, vin etc.) după felul și intensitatea păcatului fiecăruia. Aducerea unor atari sacrificii, înseamnă că ei își recunosc păcatul. Prin punerea mâinilor de către preoți, păcatul trecea victimei, care prin înjunghiere, suferea pedeapsa meritată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
păcate și omului, cu desăvârșire sărac, căruia punga nu i-ar fi-ngăduit cumpărarea de animale mari, Moise a orânduit aceasta: "dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră pentru păcatul lui, două turturele sau doi pui de porumbei, unul ca jertfă de ispășire, iar celălalt ca ardere de tot" (Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22), iar "dacă nu poate, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte din "efă" (o măsură) de floarea făinii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai aveau și ei, câte unii. Lângă gard, încet, încet, s-au strâns oameni puzderie. Priveau nedumeriți orologiul ridicat în vârful turnului și făceau tot felul de presupuneri. Unii spuneau că o să cânte, alții că era bun de coteț de porumbei. „Poate e un fel de busolă sau de giruetă”, au zis câțiva. „De far”, a crezut unul. „Noaptea va reflecta razele lunii. Sau are înăuntru un felinar.” „Poate arată și orele din alte țări.” „Înăuntru e un pitic. Urmărește, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Se uita undeva, în slavă; urmărindu-i privirea, cei adunați zăriră licărind ceva pe cer. Erau rotitorii! Lumea încerca să-l scoată onorabil, cât de cât, din povestea cu ceasul, iar el se uita la hulubi! Era prea de tot! Porumbeii scânteiau în soarele dimineții. Cădeau în tumbe, se ridicau la cer. Pământenii priveau în tăcere. „Să lăsăm hulubii să coboare singuri!” i-a strigat meșterului Starostele postăvarilor. „Să ne întoarcem la pendula noastră! Dai jos drăcovenia sau nu? Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Să lăsăm hulubii să coboare singuri!” i-a strigat meșterului Starostele postăvarilor. „Să ne întoarcem la pendula noastră! Dai jos drăcovenia sau nu? Dacă ești cu gând curat, dovedește-o! O să așezi, pe urmă, în vârful turnului o colivie pentru porumbei și duminică o să venim să-i vedem cum zboară! Hotărăște!” Ceasornicarul privea peste mulțime. Nu se mai uita la hulubi. Cei adunați ar fi vrut să-l audă: o scuză, o explicație, o vorbă, două, care să domolească puțin lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
coboară din Ursa Mare odată la o mie de ani... Pâlcuri, pâlcuri, cei veniți de aiurea treceau prin dreptul orologiului; întorcându-și privirile, unii încercau să distingă ceva în atelier, să-l vadă pe Ceasornicar; alții arătau cu degetul spre porumbei. Un du-te-vino; gardurile puțeau a pișat, câinii dădeau să rupă lanțul. La răspântii, pe furiș, se vindea cânepă adusă din India. Cine ronțăia o mână de boabe vedea lumea altfel. Și chiar era altfel: apăruseră cocote și hoți de buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Bancă i-a luat vîntul...” Într-o după-amiază, au trecut pe la Ceasornicar. Doi cotoi bătrâni cărora meșterul le-a retezat mustățile dintr-o tăietură: „Ați venit să iscodiți?” - și i-a dat afară. Veniseră cu gândul să aducă vorba despre porumbei. Ziceau unii că hulubii - aduși, se pare, într-o noapte cu viscol cumplit, de către un străin, care pe ascuns venise, pe ascuns plecase - ar fi dacă nu pricina, atunci, sigur, vestitorii celor ce se tot petreceau. Jocul lor - se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prilej. Cât despre chestia cu fiarele, se spune că meșterul l-a cunoscut bine pe vânătorul de lupi albi: de la el a aflat, cândva, despre semnele prevestitoare de invazii... Că în zilele astea de gheață doar nu a văzut nimeni porumbeii zburând... Știi ce se spune despre hulubii lui...” „Faptul că nu au fost zăriți”, a zis Filozoful, „nu înseamnă, neapărat, că aceștia nu au zburat. Lumea a stat mai mult în casă. Și, chiar de ar fi fost văzuți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pentru afla câte ceva despre mașinăria aia afurisită. Nu era o dovadă. Până la urmă - pentru că refacerea orologiului nu mai era posibilă - hârțoagele nu au mai fost căutate. La câteva zile de la moartea Ceasornicarului, oamenii și-au dat seama că lipsesc și porumbeii! Câțiva inși, asistați de un jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de hulub. Doar câteva perechi de ouă părăsite. Nu îi luase nimeni, totul fusese bine păzit. Poate erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de priviri, sute, au tot scrutat înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul. Un copil de vreo nouă ani a zis că în dimineața în care a murit Ceasornicarul rotitorii se ridicaseră sus, sus, mai sus ca niciodată, și că nu au făcut nici o tumbă, cum făceau de obicei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
obicei. Se uitase mult după ei, totdeauna îi urmărise cu sufletul la gură, așa că zborul acela, fără rostogolirile știute, îl mirase. Ținea totul minte; nu păcălea pe nimeni, zicea, întărind spusele cu câte un „zău!” hotărât. A mai spus că porumbeii, în loc să coboare pe acoperișul atelierului, cum era firesc, s-au îndreptat, zoriți, strânși unul în altul, spre miazănoapte. Niciodată nu se depărtaseră de casă, doar se roteau deasupra, la înălțime, însă în ziua aceea parcă îi mâna ceva din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să fie umbra, susțineau câțiva. Cei mai mulți nu zăreau nimic, au fost puse pânde; vreme irosită... Apoi a umblat vorba că terfeloagele acelea scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor petrecute. PAGINĂ NOUĂ SINDROMUL G. Într-o dimineață, privindu-se în oglinda mare cât un stat de om, fixată în capătul holului, G. și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit legilor cetății din apropiere, se pedepsea cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar era un dar al zeilor. Locuitorii aduceau jertfe, sacrificând în zori, prin Marele Preot, un porumbel alb, iar în amurg un porumbel negru. Când soarele se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi privit, parcă era din foc, și doar în amurg se contura mai clar, când flacăra prindea să scadă, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
asemenea încercare, potrivit legilor cetății din apropiere, se pedepsea cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar era un dar al zeilor. Locuitorii aduceau jertfe, sacrificând în zori, prin Marele Preot, un porumbel alb, iar în amurg un porumbel negru. Când soarele se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi privit, parcă era din foc, și doar în amurg se contura mai clar, când flacăra prindea să scadă, lăsând loc unui jăratic imens. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
murmurându-și strofa, spectacol amânat, viața, o bestială generalizare, " Să nu fii slugă nimănui de dimineață", așa îți spune Domnul în scrisoare, "înlocuit să fii, așa e bine, nebun să fii și comic, nu solemn, viața ta obligatorie revine ca porumbelul pe o streașină de lemn. O matematică plângând în hohot, " Există, oare, ceea ce scriu, exist?", roboții se cunosc doar după zgomot, cel trist îl recunoaște pe cel trist. " Poți să schiezi o fericire fără margini? Un Leviathan? Un Berhemoth? Un
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
Fani-l leagănă ușor: Ťnani, nani, puișorť,/ Jocurile și-a lăsat,/ Pentru albu-i frățior./ Mama-n seamă i l-a dat,/ Când de-acasă a plecat:/ ŤNani, nani, puișorť/ Fani-l leagănă ușor." Și acum poezia Puiu: "Cloșcă, pui și porumbei,/ Nu duc grija pentru ei;/ Căci în casă e un pui,/ Ce-l tot strigă: Pui, pui, pui./ Și le dă porumb sau mei,/ Fiți ca el copii mei!" Cea de a opta poezie și ultima, publicată de "Universul copiilor
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
fi putut să fie �nlocuit cu o lamă de ras sau cu orice fel de obiect care să fie destul de tăios, destul de ascuțit. De exemplu, un ciob de sticlă, gâtul unei sticle sau o piatră ascuțită. Caisă sau cioc de porumbel Eu cred �n plăcerea corpului, �n senzualitatea și singurătatea lui. Corpul se naște perfect, �nfășurat �n grăsimea foetusului ghemuit, albăstrui până când prima respirație aduce oxigen �n corpul copilului, �n timp ce pulsația cordonului ombilical se micșorează și până la urmă cordonul
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
n corpul copilului, �n timp ce pulsația cordonului ombilical se micșorează și până la urmă cordonul se strânge atrofiindu-se și este retezat. Cu o privire asupra sexului infirmiera constată dacă e o fată sau un băiat, caisă sau cioc de porumbel. Corpul se naște perfect, fiecare poate constata, precum cei care au văzut disecția unei fete de optsprezece ani care s-a sinucis și de aceea i s-a făcut autopsie la Institutul Medico-Legal din Solna. Culoarea părului era �ncă neagră
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
însemne, domnule Ilie Constantin, faptul că asociați - chiar și în planul convenției literare - vârsta de 70 de ani (pe care ați aniversat-o în februarie) cu ideea de zbor frânt? Vă adresez întrebarea amintindu-mi că, într-un alt poem - Porumbeii din Chaillot - ,,zborurile zburlite, casnice, fără de zare" ale acestor păsări reverberau cu tristețea autoexilatului, nevoit să-și trăiască ,,soarta de cârtiță/ ce-și scobește în malul Senei tihna". - Mă veți crede sau nu, doamnă Ioana Revnic, dar nu știu ce înseamnă toate
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
posibil să fie moartă, a dedus el cu o voce ca de după o draperie, pe măsură ce furtuna îi risipea silabele la fel cum sufla frunzele salcâmului din curte, redus la o anatomie de coaste fracturate de apă, de vânt și de porumbei care i se răstigneau pe ramuri. Bucătăreasa își scărpina pleoapa cu colțul șorțului, caporalul a luat poziție de drepți în semn de respect. Soldatul, aplatisat lângă perete, își holba spre defunctă dantura falsă: el și cu mine cred că eram
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Cristina Alexandrescu Jurnalistul Ovidiu Ioanițoaia îl critică dur pe președintele LPF Dumitru Dragomir, după ce acesta „a mai lansat un porumbel: a anunțat că-l va elibera pe Gigi Becali și-l va angaja la Ligă!” Într-un editorial scris pentru gsp.ro, și intitulat „Mitică Dragomir bate iar câmpii!”, Ovidiu Ioanițoaia scrie: „Conform articolului 455 coroborat cu 453 din Codul
Ioanițoaia: Mitică Dragomir bate câmpii. De ce spune asta by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/74669_a_75994]
-
atîrnă la poarta casei o tăbliță pe care scrie "cîine rău", iar alții, mai inventivi, vor să pună la o nouă treabă pe cîinii din rasa Border Collie; zice o știre de presă: "Aeroportul "Henri Coandă" este invadat de ciori, porumbei, vrăbii și alte păsări care pun în pericol siguranța zborurilor, deoarece pot fi aspirate oricînd în motoarele aeronavelor cărora le pot creat defecțiuni iremediabile. Pentru a alunga păsările din zonele unde operează aeronavele, conducerea Aeroportului pune la bătaie peste 500
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
prețuiți de cuplul vedetist Prigoană - Bahmuțeanu, a fostului agent intervenționist secția descarcerări. De la un "regizor" la altul diferențele "estetice" nu sunt de substanță, ci de temperament, viziunea îmbracă același grandios, magnific prost gust ilustrat de filmulețe de reclamă unde inimioare, porumbei, verighete etc. se unesc în irizări roz-violete eclatînd ca laserul lui Vader din Războiul stelelor pe fundaluri de bezea. În împărăția kitsch-ului totul este frumos și toți fac frumos, de aceea nimic nu este lăsat la voia întîmplării. Regizorul
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]