521 matches
-
malul lacului Brateș, lângă Galați, dar pentru mine la fel de impresionantă): în casa de o sărăcie lucie, mișunând de copii (nu îndrăznesc să spun jegoși, nespălați, poate numai cu mucii la gură), se înălțau două fantome, două făpturi famelice, uscate și posace ca două păstăi căzute și uitate lângă o ladă de gunoi, încât nu puteai să-ți dai seama de-ți pot rezerva ceva bun: părinții lor, preotul și preoteasa. Celălalt camarad, propriul meu prozelit, fecior de țăran, îmbrăcat și el
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
abată astfel primejdia unei a doua căderi: din Istorie (despre o a doua cădere a omului vorbesc, cum știm, dar cu sens oarecum diferit, Nae Ionescu și Mircea Eliade), cînd devenirea este suspendată, cînd se petrece "împotmolirea în inerta și posaca monotonie, în absolutul stagnării, acolo unde verbul însuși se împotmolește, neputîndu-se înălța pînă la blasfemie sau pînă la implorare"133. Care ar fi, totuși, semnele unei asemenea viitoare degradări nu atît de limpede operaționalizată de Cioran? Înainte de toate, "insensibilitatea față de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui o excită pe Sofia, îi ațâță dorința. Îi ordonă pe un ton dur să-și coboare privirea. Avea penisul gros și țeapăn. Îi porunci să îngenuncheze și să-l ia în gură
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Dacă această doză nu dă rezultate după 4-6 săptămâni, se poate crește doza la 150-200 mg/zi în mai multe prize. O formă deosebită de depresie se întâlnește uneori la bolnavii cu SM, manifestată printr-o combinație de a fi posac cu comportament antisocial, creșterea abuzului de alcool, promiscuitate, tendința de sinucidere cu ușoare manifestări melancolice sau anxietate. Acești bolnavi pot răspunde favorabil la tratament cu carbamazepină. S-a înregistrat în SM și psihoză maniaco-depresivă care răspunde bine la tratamentul cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
douăsprezece zile pentru chimioterapie, și asta de cincisprezece ani. Are în abdomen "niște animăluțe care se tot foiesc". Nici bărbat, nici copii. A avut un soț, de mult, în tinerețe, dar l-a părăsit puțin după nuntă, pentru că era mereu posac. "Asta e plicticos." S-a întors la viața de celibatară, ceea ce, "pe cuvântul meu", nu-i ieșise deloc rău. Vine singură la spital, se întoarce singură acasă, trăiește singură. Dimineața, bătrâna doamnă iese complet goală din baie și se miră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în pitoresc-umoral uneori, polemic și moralist. (...) Deși considerat un fel de copil teribil în cadrul grupării, se afirmă în anii '45 ca un critic deplin. Cronicile și articolele din publicația sibiană contrastează prin profunzimea intuiției și rafinamentul expresiei, în comparație cu articolele ușor posace din primul său volum de după al doilea război Confluențe literare... A.B.Totuși, în acel prim volum cuprindeați studiile dumneavoastră scrise în perioada imediat anterioară, începând de prin 1955 încoace. Ele tratează despre autori clasici și clasicizați ca Vasile Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dar studii precum cel despre Pavel Dan, Baltagul, Marin Preda, sau cel despre " Imaginea timpului în roman", ori despre Metafora satirică la Eminescu și Arghezi sunt contribuții efective la luminarea unor aspecte de istorie, critică și estetică literară, chiar dacă "ușor posace", în felul de a fi, după cum opinează confratele Poantă. Omul se mai și schimbă, gustul se rafinează, perspectiva se lărgește, mișcările după o perioadă de constrângeri devin din nou libere, ceea ce observatorii scrisului meu au și remarcat, urmărindu-mi nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de pur și impur, bun și rău, licit și ilicit, adevărat și fals, dar nu și de frumos și urât. Și numai din pură politețe, prin convenție, zicem noi despre cutare oraș că e frumos, când de fapt el este posac și rezervat, iar design-ul e ultima preocupare a locuitorilor săi. Amatori de primăveri culturale, mergeți să vă faceți datoria voastră de vilegiaturiști de-a lungul Tibrului, pe colinele Pnyxului, sau în lagună! Mângâiați-i cu privirea, în weekendurile prelungite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
când spun că aceste dansuri frenetice m-au maturizat la fel de mult cât ziarele, cât cărțile, cât toate spectacolele la care am asistat ca participant. A te maturiza înseamnă a stinge tot mai mult comedia din tine și, fără a deveni posac sau nihilist, a simți la fiece pas cum te pândește ridicolul. Dansurile acestea sunt în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu scriitori din cartier. Cu Andrei Oișteanu (are o fetiță mică) ne ținem reciproc rând la lapte, la „Avântul“ și, trăncănind despre lecturi și cunoștințe comune, timpul trece ușor. Stând la lămâi, pe Sfinților, o văd pe Florența Albu evaluând posacă mulțimea (n-are cum să ajungă pentru toți) și o chem lângă mine, pe la mijlocul cozii. „E sora mea“, le explic celor din spate, care protestează, „eram împreună, dar ea s-a dus până acasă, după bani“. Privirea de o indicibilă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu pentru că autorul nostru ar fi descoperit America (în care personajele sale vor să emigreze ), ci tocmai pentru că aceasta, ei da, a fost (demult) descoperită ! Schimbând unghiurile, alternând cele trei puncte de vedere asupra aceleiași povești, N.C. cinefilizează o realitate posacă, infuzându-i aerul subtil al jocului cinematografic. Astfel privită, povestea se transformă într-un de-a v-ați ascunselea amoroso filosofic, o hârjoană a sensurilor ce se cer căutate tocmai pentru că nu sunt deloc căutate ! și a simțurilor. Cele trei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
amintire. [...] 68/1948 31 iulie [1948], sâmbătă Alo, Parisul? Aici Mangalia. [...] 73/1948 2 august [1948], duminică dimineața Și vremea, și politica, mă împiedecă să fac plaje azi: la 10½ dimineața ședința sindicală și de dimineață cer noros cu vânt posac. E și ziua începuturilor de plecări: pleacă Andrei și Irena și poate Rein[er]. Am avut ultimele zile o opresiune ca și când și aici m’ar amenința cineva sau ceva: aceasta e impresia cu care, de altminteri, trăiesc, din ianuarie, mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de fantasmagorie gotică și monumentalism fascist, populat majoritar de garguie. La Nolan, Gotham devenise un oraș recognoscibil (Chicago), populat majoritar de fețe patibulare pe care le știam din alte filme cu interlopi și pe care Batman le stîlcea cu aplicația posacă a unui Steven Seagal, prin procedee de ninja filmate prea de-aproape ca să se înțeleagă mare lucru din ele. Care era sensul unei abordări serioase la modul ăsta ? Ei bine, abordarea lui capătă sens în Cavalerul negru. Cel mai impresionant
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la acești primi fiori. Ei aparțin armonioasei lumi a copilăriei perfecte și ca atare dețin În memoria noastră un contur plastic firesc, care poate fi trasat aproape fără effort; abia când apar amintirile adolescenței, Mnemosina Începe să devină capricioasă și posacă. Mai mult de atât, eu susțin că, În ceea ce privește capacitatea de a Înmagazina impresii, copiii ruși din generația mea au trecut printr-o perioadă de geniu, de parcă destinul ar fi Încercat să fie drept cu ei, dăruindu-le mai mult decât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bine de câteva perechi de brațe vânjoase. În sufragerie, fratelui meu și mie ni se spunea să ne vedem de mâncarea noastră. Mama, rămasă cu o delicatesă Între două degete, arunca o privire sub masă, să vadă dacă nervosul și posacul ei dachshund era acolo. „Un jour ils vont le laisser tomber“ se auzea glasul domnișoarei Golai, o cucoană bătrână, afectată și pesimistă, care fusese guvernanta mamei și mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unor Întrebări pe care nu le punea nimeni, aveau drept urmare o tăcere penibilă, și nu declanșarea spectaculoasă a unei causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și la fel de nevinovat de semnificații ca păcătoasele aliterații ale pioaselor versuri scrise de Racine? Din cărțile aflate În biblioteca tatei, și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele ei profunzimi, numai ele Îi dădeau impresia de mișcare și de viață. Ceea ce mă supără este că sentimentul nefericirii, fără nimic altceva nu este suficient pentru a crea un suflet permanent. Enorma și posaca mea Mademoiselle este foarte potrivită pe pământ, dar imposibilă În eternitate. Oare am salvat-o de ficțiune? Cu o clipă Înainte ca ritmul pe care-l aud să șovăie și să dispară, mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea vulgară), ci pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
astfel libere mutându-se, mai ales, țigani. Și în casa de pe Florilor / Procopiu procentul de evrei era la început ridicat: într-un mic apartament în care se intra din gang locuia, singură, doamna Fusman, o femeie în vârstă, bolnavă și posacă, de care îmi era milă. Avea, totuși, un fiu, bine situat pare-se, care n-o uitase; o mai ajuta și comunitatea. (Acum îmi dau seama că de ea, de această doamnă Fusman, cu care nu știu dacă am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
snopilor plecați, Cățeaua, în vifornița de-afară, Fătase șapte cățeluși roșcați. Până-n amurg, veghind încovoiată, I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt. Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după cum fantezistă și amuzantă e și grafia în pagină) e a unui spirit fantasc și funciarmente bine dispus. Buna dispoziție e la Craig nu numai o trăsătură de caracter, ci și o filozofie. Filozofie mult mai profundă decât își închipuie posacii și pedanții, care disprețuiesc tot ce sunt incapabili să înțeleagă, adică aproape tot ce e uman, deci și dragostea, și durerea, și sacrificiul, și lacrimile, și veselia ; în consecință, și arta, în care nu sunt în stare să vadă decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în privința calității spiritelor. Nu a valorii, nu a însemnătății, ci pur și simplu a calității omenesc-intelectuale, a disponibilității comprehensive, a francheței (în toate accepțiile termenului). Respingerea lui Montaigne, opacitatea față de spiritul său, e un fenomen de regulă întâlnit în rândurile posacilor și pedanților suspomeniți. Aceștia ̀ nțeleg cultura ca școală, cum e în principiu normal, dar o înțeleg ca una de corecție, în vreme ce pentru montaignieni cultura e o grădină (nu mai puțin și o școală, firește, cum nu ? dar una în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înțeleasă justifică rezerva lui Craig. O „înțelepciune” detașată de inimă, evitând angajările afective, socotite slăbiciuni (sau prilejuri de suferință, ceea ce fără îndoială că sunt, dar suferința e un risc care, ca preț al fericirii, merită să fie asumat), o înțelepciune posacă sau ricanantă, e cu siguranță viciată de acel „something”. În schimb, keep cheerful rezumă o autentică înțelepciune, o înțelepciune iradiantă, în acord cu inima. Ce reconfortantă și liberă, ce înțeleaptă prin urmare, e acea insouciance cu care Craig trece prin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de nevoie care m-au înzestrat și cu o foaie de drum cfr până la Tecuci. Norocul meu și în parte al părinților din Nicorești. * Pe la mijlocul lui aprilie o iau iar la drum, spre Ismail. Revizor școlar era D.N.Nadă, om posac și afurisit de prin părțile Covurluiului. Sprijin de calic tot bunul Vanea Uzunov, contabilul revizoratului. Mâncam la "Trezirea", un local mic, curat, înființat de "Temperanța", o societate antialcoolică. Era condus de doi bătrânei ruși care se descurcau mai greu cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fi întâmplat. Soră și fiică. În comună ne-am împrietenit și cu familia Calcev. El era gestionarul cooperativei iar soția era casnică. Aveau o fetiță, Ina, și un băiețel. Notarul comunei, Dragnev, era însurat cu sora doamnei Calcev, o femeie posacă, închisă și încrezută, însușiri taman pe dosul celor de care se bucura sora. Preot era un bătrân, Bandurovschi, un om liniștit, cumsecade, cu un băiat fără ocupație, așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]