532 matches
-
bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla cu flori la rever. Dacă -lai fi întrebat de ce-are patima asta, ți-ar fi răspuns că ești prost. Ciupea muierile de sfârc prin mahala și le făcea cu ochiul. Crai bătrân, se uitau posacii de bărbați după el ca la dracu. N-alegea. Îi plăcea una, o dată o oprea: - Sărut mîna! zicea, și-și scotea pălăria, că purta și pălărie. Dacă muierea da să-ntoarcă spatele, să n-o vadă cineva, el o stăpânea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sunet. Știam desigur că omul căruia îi fusese făgăduită sora mea era în stare de multe fărădelegi și tocmai de-asta încercam să împiedic această căsătorie. Dar acum nu mai era vorba de a feri o adolescentă de o viață posacă și apatică; problema era s-o scap din ghearele unui asasin, ale unui monstru sângeros. Iscoditorul nu era mai puțin îngrijat decât mine, dar mintea lui nu pierdea niciodată vremea cu tânguielile: — Când trebuie să aibă loc ceremonia? Peste cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Warda sub același acoperiș. Mohamed își împărțea timpul între trei locuințe, cele ale soțiilor și casa de la țară, în jurul căreia culturile înfloreau. Am văzut-o și pe Fatima, pe care doliul, în mod evident, n-o făcuse nici mai puțin posacă, nici mai proaspătă, și care mi-a adresat o privire mâhnită. M-am întors din instinct să văd dacă nu cumva Hiba era în spatele meu. Brusc, am avut strania senzație că repet gesturile tatălui meu, prins ca și el între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la acești primi fiori. Ei aparțin armonioasei lumi a copilăriei perfecte și ca atare dețin În memoria noastră un contur plastic firesc, care poate fi trasat aproape fără effort; abia când apar amintirile adolescenței, Mnemosina Începe să devină capricioasă și posacă. Mai mult de atât, eu susțin că, În ceea ce privește capacitatea de a Înmagazina impresii, copiii ruși din generația mea au trecut printr-o perioadă de geniu, de parcă destinul ar fi Încercat să fie drept cu ei, dăruindu-le mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bine de câteva perechi de brațe vânjoase. În sufragerie, fratelui meu și mie ni se spunea să ne vedem de mâncarea noastră. Mama, rămasă cu o delicatesă Între două degete, arunca o privire sub masă, să vadă dacă nervosul și posacul ei dachshund era acolo. „Un jour ils vont le laisser tomber“ se auzea glasul domnișoarei Golai, o cucoană bătrână, afectată și pesimistă, care fusese guvernanta mamei și mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unor Întrebări pe care nu le punea nimeni, aveau drept urmare o tăcere penibilă, și nu declanșarea spectaculoasă a unei causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și la fel de nevinovat de semnificații ca păcătoasele aliterații ale pioaselor versuri scrise de Racine? Din cărțile aflate În biblioteca tatei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele ei profunzimi, numai ele Îi dădeau impresia de mișcare și de viață. Ceea ce mă supără este că sentimentul nefericirii, fără nimic altceva nu este suficient pentru a crea un suflet permanent. Enorma și posaca mea Mademoiselle este foarte potrivită pe pământ, dar imposibilă În eternitate. Oare am salvat-o de ficțiune? Cu o clipă Înainte ca ritmul pe care-l aud să șovăie și să dispară, mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea vulgară), ci pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
caut. Aproape știam ce avea să urmeze. Mă îngrozea doar întâlnirea care urma. Momentul când aveam să intru în garsoniera ei de lângă piața Kogălniceanu și să-i spun ce? Pe la Chitila, Ester a plecat din ușa compartimentului. M-am despărțit posac de B. N-am vrut să o mai conduc. Aproape că am repezit-o, deși, știam, puștoaica nu avea absolut nici o vină. Decât că era nepăsătoare, îi plăcea muntele, mai ales Omul cu vârful lui, și prea puțin îi păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în studenție și mă pierdusem cu totul în neprevăzutul întâmplării. Privind forfoteala din crâșmă, dezmeticindu-mă încet--încet din duhul beției de peste noapte, năuc, simțeam că pierdusem poate însăși puterea mea de a scrie, atâta câtă mi-o știusem. Mă gândeam, posac, de parcă dintr-odată îmi văzusem tot viitorul, că atunci, în noaptea aceea, odată cu povestirea pierdută, îmi sfârșisem însuși destinul meu literar, nici măcar început, abia întrezărit în cețurile unor vârste în care tot ezitam să mă cufund. Șovăiam pe margine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Florence de ieri sau de alaltăieri, amuzantă, cu replică acidulată, plină de viață și de vervă, de-o cochetărie subtilă cum puține femei știu să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea mult, abia prididind să răsufle, gesticula, împungea cu degetul spre Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și, după ce fusese respins de toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a manifestat nici o intenție de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tuns. Nici mustața nu-i stătea cum trebuie. Resemnat cu greu să fie mai mult fecior și bărbier decât ordonanță, Zaharia nu se mira de capriciile stăpânului și, în general, nu se mai mira de nimic pe lume. Însă devenise posac și cam însingurat, deși înainte vreme îi plăcea să râdă, să cânte și să bea. Ofta după perioada războiului din ’77, când și el, și stăpânul lui erau tineri și veseli. Uitase grămezile de morți și mai ales vaietele răniților
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și cufunde în somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și nu înțelegea nimic. — Ei, dacă vreți să se sfârșească cu nuntă sau botez, aflați că fratele meu are de gând să se-nsoare la anul, sau măcar să se logodească, spuse Pavel și și privi fratele, care, contrar obiceiului, era posac, pesemne din cauza fracului. Se mai ziseră următoarele: omul va ajunge pe Lună, ca-n Jules Verne, la putere vor rămâne, vai, roșii, tot pământul va străluci de lumină electrică și, poate, se va descoperi leacul tuberculozei (asta venea de la Leon
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spre aerodrom, după ce trecuse pe la redacția revistei la care lucra. Din vehiculul aflat în spatele lui coborâseră una câte una, profitând de nedoritele opriri, toate cele patru doamne și o luaseră pe jos, iar lui Dan i se păru ciudat aerul posac al celei care conducea. Avea o sonerie de avertisment din care suna mereu, metodic. Nu nervos, ci maniacal. Trecea mereu de pe o fâșie de drum pe alta ca să câștige câțiva metri, pe care-i pierdea imediat apoi. Uneori, când ajungeau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
râsului pierdut. Zâmbetul ar putea fi mascota izbânzii. Râsul tronează încă în clanul învingătorilor. Românii și-au depozitat geniul în glume. Întotdeauna, umorul este fertilizat de imperfecțiunile epocii. Gluma bună flirtează, nu se dezbracă. Este din ce în ce mai greu de deosebit zâmbetul posac de rânjetul amabil. Angajăm actori de comedie. Rugăm - foarte multă seriozitate. Zâmbetul e un semn că viața are totuși un sens. Jovialitatea imbecilă nu este rudă cu umorul. Umorul - această mirodenie a artei. Zeflemeaua pare a fi un concubinaj al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oameni de afaceri. Această atitudine umilă în fața banului, mă deranjează... Urmă câteva clipe de tăcere, pe care nimeni nu îndrăznea să le întrerupă, după care continuă. [...] Din cei cunoscuți puțini au rămas în comună; numai familii de bătrâni amărâți și posaci. Ceilalți, printre care și foștii mei prieteni din copilărie, au plecat care-încotro, fără să se uite în urmă. Își caută și ei norocul pe unde pot. Îi înțeleg. După atâția ani de constrângeri au simțit și ei nevoia de puțină
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vreo privire. Rutina Îi era cunoscută. Numele treceau În urmă, la nivelul ochiului, ca niște minarete, cupole sau domuri ale orașelor În cauză, fără să ofere găzduire permanentă unuia din rasa lui. Conductorul, după cum se și așteptase, era un individ posac. Trenul e foarte aglomerat, spuse el, deși Myatt știa că minte. Era aprilie și era mult prea devreme ca vagoanele să fie pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sub niște sprâncene stufoase. Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În ulei și a lipsă de detergenți. În spatele tejghelei de la recepție, o duduie Își număra degetele de la mâini, proaspăt date cu ojă. Hotelul este aproape pustiu, mi-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În nota de subsol, cu trapa Închisă deasupra. În beci era frig și mirosea a varză, grație respirației liniștite a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului o lumină tulbure și posacă. Vera inspecta curioasă Împrejurimile, plimbând cu nasul ușor Încrețit un deget peste borcanele pline de praf așezate În rafturi. Ce facem acum? a Întrebat ea. — Ne mișcăm cât mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mic pentru sensibilitatea autoarei, căci în paginile cărții se observă prezența descrierilor atmosferei străzilor orașului de provincie, așa cum Hortensia Papadat-Bengescu le prezenta în scrisorile sale, este excepțional zugravită în capitolul trei, “Strada”: “Din când în când Manuela pleca din liniștea posacă a orașului de provincie”. Dar ea nu vedea nimic din spațiul fizic în care se manifestă, căci ea “strămuta melancolia îngândurată a sufletului pustiu...și oglinda reflexurilor interioare, în decorul zgomotos și indiferent al capitalei”. Ea se substituie planului real
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici,O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe subt gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, Ca o perniță sferică în care O fata rea ca să se joace A-nfipt o sumedenie de ace. Am alungat copiii să se culce Și-n înserarea limpede și dulce Ce se lăsa din cer
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
măgheran o dată Ca subt îndemnul unei tainice porunci, Apoi a dispărut pe subt poiată.... Și nu l-am mai vazut de loc, de-atunci. Cerințe: 1. Găsiți cuvinte cu sens apropiat pentru:a explorat, obscur , ostil, ghimpii, veacuri, taină, vietate, posac 2. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor că-i și căi. 3. Transcrieți expresiile care v-au plăcut cel mai mult. Motivează alegerea. 4. Treceți versurile poeziei în proză. 5. Scrieți o compunere gramaticală în care să folosiți șase
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]