519 matches
-
stăpânire munteană. În lupta pentru Cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când refuză să mai fie vasal Regelui Ladislau al IV-lea, zis "Cumanul". Basarab I pierde cetatea Severinului în septembrie 1330, recucerind-o din nou după victoria dela Posada în același an. Este rândul lui Vladislav I Basarab (1364-1372) să fie numit Ban de Severin până când refuzând să mai fie vasal al regelui Ludovic I de Anjou (1342-1382), Cetatea Severinului trece din nou sub stăpânire maghiară în 1365 când
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
asemenea, sunt prezentate sub formă de flash-back mai multe evenimente din perioada domniei voievodului muntean. La începutul secolului al XIV-lea, o oaste ungară condusă de regele Carol Robert de Anjou intră în Țara Românească, fiind învinsă în Bătălia de la Posada (1330) de oastea română condusă de voievodul Basarab I. În deceniile următoare, din pustiurile Asiei au năvălit înspre Europa otomanii, a căror singură lege era sabia. Ei au cotropit statele aflate în cale și au ajuns în cele din urmă
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
ales și i-a făcut sieși și Romeilor" (bizantinii) "dușmani pe barbarii din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau "misieni", iar acum se cheamă "vlahi". Aceștia, încredințați în nepătrunderea ținutului în care locuiau și bizuindu-se pe cetățile și posadele lor, care sunt și foarte numeroase și ridicate pe stânci abrupte, s-au sumețit și altădată împotriva Romeilor." [...] După aceea misienii au început să acționeze fățiș ca niște răzvrătiți." [...] "La început vlahii se codeau și fugeau de răscoala la care
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania episcopului Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forțat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul Național de Artă al României din București, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea P.S. Epifanie al Buzăului și Vrancei și prin străduința maicii starețe de atunci, Emilia Focșa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuți, fiind așezată
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
străvechi de locuire dacica, pe cetățile cărora s-au ridicat cnezatele lui Seneslau, apoi a lui Tihomir, tatăl lui Basarab apoi Basarab, ctitorul țării dintre Carpați și Dunăre. Aici, în apropiere de Perișani, într-un clește de stânci, a fost Posada înfrângerii lui Carol Robert d'Anjou, de către Basarab Întemeietorul, pecetluindu-se în 1330 ființă Munteniei și implicit libertatea Loviștei. În această "țara" străbătuta cândva de faimoșii lotri, care au dat nume munților și râului Lotru, trăiesc oameni străvechi, strămilenari, care
Țara Loviștei () [Corola-website/Science/309614_a_310943]
-
Basca și Asturiana. Galiciana se predă bilingv alături de Castiliana atât în invățământul primar și gimnazial, dar și în universitățile din Galicia. În plus, aceasta a fost acceptată ca portugheză în Parlamentul European și utilizată printre alții, de reprezentanții Galiciei Jose Posada, Camilo Nogueira and Xose Manuel Beiras. Galiciana are trei dialecte principale, fiecare dintre ele înpărțite în zone recunoscute printr-o înțelegere mutuală. • Galiciana de Est Împărțită în patru zone: zona Asturiană (Eonaviană), zona Minieră, zona Zamora și zona Central-Vestică • Galiciana
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
m, se termină către Prahova prin versanți în trepte care dezvoltă o diferență de nivel de 300-500 m și care în cea mai mare măsură sunt acoperiți de păduri de foioase. În sud-vest, aval de Sinaia, Prahova străbate defileul de la Posada (circa 9 km), despărțînd Munții Baiului (culmile vestice ale Gagului și Doamnelor) de Muntele Gurguiatu. Defileul tăiat în mamo-calcare are versanți abrupți (diferență de nivel 300-400 m) și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
maghiară a pătruns în Țară Românească prin regiunea Severinului pe care a ocupat-o și l-a instalat pe banul sau, apoi a traversat Oltenia și a ajuns la cetatea Argeșului. Între 9-12 noiembrie 1330, s-a desfășurat Bătălia de la Posada. Ghizii români puși la dispoziția regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană. Odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă, ungurii sunt atacați și zdrobiți de către mulțimea românilor
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
armatei maghiare a fost foarte probabil prin Culoarul Rucăr-Bran, cel mai important drum de comunicare între cele două versante ale Carpaților în momentul respectiv. Drumul de-a lungul văii Oltului a fost intens practicat abia în perioadele următoare. De aceea, Posada, locul unde Basarab a învins armata regelui maghiar, trebuie plasată undeva pe acest traseu, de la cetatea Argeșului către Bran. Vestea înfrângerii regelui maghiar a ajuns și la urechile Papei Ioan al XXII-lea, care, într-o scrisoare din august 1331
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
voievod, Domnul Țării Moldovei, și fratele domniei mele, Ștefan voievod ... am dat mănăstirii noastre care-i în Moldovița, care este hramul sfintei Bunei Vestiri, să dăm în fiecare an câte zece vase de vin, și cătră aceasta am dat mănăstirii posada, care este la Moldova, cu tot venitul, care se cuvine acestei posade. Și aceste le-am dat lor și mănăstirii noastre, pentru satul lor pe care l-am luat Toderești"". Satul a fost invadat deseori de cetele de tătari care
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
mănăstirii noastre care-i în Moldovița, care este hramul sfintei Bunei Vestiri, să dăm în fiecare an câte zece vase de vin, și cătră aceasta am dat mănăstirii posada, care este la Moldova, cu tot venitul, care se cuvine acestei posade. Și aceste le-am dat lor și mănăstirii noastre, pentru satul lor pe care l-am luat Toderești"". Satul a fost invadat deseori de cetele de tătari care l-au prădat și distrus; în secolul al XVII-lea satul și
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
În ceea ce privește armamentul din vremea lui Mircea cel Bătrân, preponderente erau arcurile cu săgeți și, în mai mică măsură, săbiile. Cronica bulgară menționează cum în bătălia de la Rovine cerul s-a întunecat de mulțimea săgeților, iar mai târziu, în lupta de la Posada dintre regele Sigismund al Ungariei și Vlad I al Țării Românești, muntenii au folosit săgeți otrăvite. Cronicarul Wawrin menționează și arbaletele, iar cronica bulgară lăncile. Potrivit lui Chalkokondyl, pavezele (scuturile) românilor erau asemănătoare cu cele ale tătarilor, probabil din lemn acoperit
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
presupune că la Soroca, pe locul unei vechi escale menționată de sursele genoveze, "Alciona" („albastră” în grecește) sau "Polihromia" („colorată” în grecește - numele sunt bizantine) a fost înălțată întîi o cetate din lemn și pământ, o palancă sau poate o posadă în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară sub numele de Soroca doar la 12 iulie 1499 odată cu primul său pârcălab Coste. La 12 iulie 1499, la Curtea Domnească de la Hârlău, în sala jilțului domnesc, boierii
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
în secolul al XIII-lea cnezatul lui Farcaș. Din traducerea numelui său în slavonă a rezultat numele "Vâlcea". Pe teritoriul județului Vâlcea, în Țara Loviștei la Perișani, este unul din locurile unde este posibil să se fi dat bătălia de la Posada, între 9-12 noiembrie 1330, în care Basarab I a obținut o importantă victorie împotriva lui Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, victorie ce condus la independența Țării Românești. Județul Vâlcea este atestat documentar la 8 ianuarie 1392 printr-un act
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
mongole conduse de Batu Han în bătălia de la Muhi. În mod treptat, sub conducerea "dinastiei Árpád" statul maghiar (fiind în vecinătate) s-a alăturat civilizației vest-europene. Sub dinastia Angevinilor, Ungaria și-a pierdut controlul hegemonic asupra Valahiei în urma bătăliei de la Posada din 9-12 noiembrie 1330, dintre voievodul român Basarab I și regele Carol Robert de Anjou. Ulterior, pierdu și controlul celei de a doua țări românești, Moldova în 1359. Un moment culminant în istoria Ungariei îl constituie domnia regelui Matei Corvin
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
turismului. Până în 1874 intravilanul de astăzi al Predealului făcea parte din domeniul comunei Podul Neagului (azi parte a orașului Comarnic), care cuprindea tot ținutul de pe valea superioară a Prahovei; comuna Predeal s-a înființat în 1864. când Podul Neagului și Posada s-au alipit comunei Comarnic, restul satelor formând comuna Predeal, cu reședința la Bușteni, apoi (după 1874) la Predeal și apoi la Azuga. La 31 mai 1874 a fost semnată la București convenția dintre România și Austro-Ungaria privind construirea liniei
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
gospodării familiale) rurale, ca ulterior, în Antichitatea târzie, împărțirea imperiului și valurile de popoare migratoare, să fi provocat regruparea populației în „fossatele” (localități întărite) din „sapos” (hinterlandul de dealuri și munți, mai ușor de apărat, si ulterior denumit de Slavi „posade”. Denumirea „vlahi” („Βλαχοι”, „Власи”) a fost folosită de greci și de slavi, fiind preluată de la germanici care o folosiseră anterior (sub vorma "Walh") pentru a desemna celții și romanicii, inițial însemnând „străin”. Cuvântul "Walh" stă și la originea cuvintelor Valonia
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
populația un amestec al urmașilor triburilor geto-dace care intraseră în contact frecvent cu civilizația romană, vlahi sud-dunăreni și slavi creștinați de bizantini. Acest amestec de populații avea, ca element comun de cultură, filonul roman. După victoria lui Basarab I de la Posada, acesta și (sau?) Vladislav I își extind stăpânirea asupra teritoriului Munteniei și al sudului Moldovei (sub denumirea de "Basarabia") în urma unor campanii victorioase împotriva tătarilor care ajunseseră stăpânitori peste aceste teritorii dând astfel naștere principatului medieval al Țării Românești cu
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
iar mănăstirea a fost denumită așa după călătoria spătarului în Palestina și în peninsula Sinai. La începutul secolului al XIX-lea, întreaga vale a Prahovei era organizată că o singură comună, denumită "Podul Neagului", cuprinzând întreaga vale, de la Predeal la Posada. În 1864, cătunele Posada și Podul Neagului au fost alipite comunei Comarnic. La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea regiunii
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
denumită așa după călătoria spătarului în Palestina și în peninsula Sinai. La începutul secolului al XIX-lea, întreaga vale a Prahovei era organizată că o singură comună, denumită "Podul Neagului", cuprinzând întreaga vale, de la Predeal la Posada. În 1864, cătunele Posada și Podul Neagului au fost alipite comunei Comarnic. La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea regiunii și, în 1874, cătunele
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
trimită un fiu ca garanție la curtea ungară și să plătească tributul anual. Carol Robert de Anjou, devenit rege al Ungariei în 1308, nu acceptă oferta lui Basarab și începe războiul. În perioada 9-12 noiembrie 1330 are loc bătălia de la Posada, românul învingând în această vale îngustă oastea maghiară. Prin această victorie, Țara Românească a obținut independența față de Regatul Ungariei și a putut să se consolideze ca stat unitar între Carpații Meridionali și Dunăre. Gheorghe Romanescu consideră că victoria de la Posada
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
Posada, românul învingând în această vale îngustă oastea maghiară. Prin această victorie, Țara Românească a obținut independența față de Regatul Ungariei și a putut să se consolideze ca stat unitar între Carpații Meridionali și Dunăre. Gheorghe Romanescu consideră că victoria de la Posada „reprezintă un moment important în istoria militara româneasca, afirmând posibilitățile tactice ale unei armate de țară - inferioară din punct de vedere numeric și al dotării cu armament - de a măcina treptat forțele invadatoare prin acțiuni îndrăznețe de hârțuire și a
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
a dus, însă, la întârzierea lucrărilor. O societate franceză condusă de inginerul Léon Guilloux a preluat construcția tronsonului românesc al căii ferate. Pe partea românească a traseului, companiile Léon Guilloux și Gergershon-Bandenson au construit alte trei tuneluri mai mici (la Posada Mare, la Posada Mică și la Bușteni). Aflate pe Valea Prahovei, cele trei tuneluri au fost abandonate cu prilejul lucrărilor ulterioare de renovare și extindere a căii ferate. Inaugurarea s-a făcut pe porțiuni în anul 1879. Astfel, la 10
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
la întârzierea lucrărilor. O societate franceză condusă de inginerul Léon Guilloux a preluat construcția tronsonului românesc al căii ferate. Pe partea românească a traseului, companiile Léon Guilloux și Gergershon-Bandenson au construit alte trei tuneluri mai mici (la Posada Mare, la Posada Mică și la Bușteni). Aflate pe Valea Prahovei, cele trei tuneluri au fost abandonate cu prilejul lucrărilor ulterioare de renovare și extindere a căii ferate. Inaugurarea s-a făcut pe porțiuni în anul 1879. Astfel, la 10 iunie 1879, s-
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
altele; ca urmare a începerii celui de-al doilea război mondial, acest proiect nu a mai fost adoptat. În 1940 s-au efectuat lucrări de dublare a liniei de cale ferată, ocazie cu care s-a renunțat la tunelurile de la Posada Mare (139 m) și Posada Mică (56 m), și s-a efectuat și dublarea tunelurilor dintre Predeal și Brașov. În perioada 1962-1969 a avut loc electrificarea treptată a traseului între Brașov și București cu curent alternativ (25 kV, 50 Hz
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]