1,109 matches
-
pă picioru ei↓ d-aia stă așa (IVLRA: 126). În primul dialog, prin folosirea posesivului este declanșată implicația "situația este absolut firească dat fiind gradul de rudenie dintre mine și mama mea"; în cel de al doilea dialog, vorbitorul folosește posesivul implicând o scuză pentru croitoreasă: "nu croitoreasa este de vină pentru că pantalonii nu pică bine, ci pur și simplu faptul că materialul se mulează pe picior într-un fel care nu convine clientei". 2.4. Mecanisme pragmatice generate de sintagmele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
implicită a stării/procesului/evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea pronumelui reciproc, emfatizarea prin pronume de întărire, determinarea prin demonstrativ, cuantificarea totalizatoare, introducerea unui nume predicativ expletiv. Adesea, procesele de focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența dintre mecanismele discursive ale
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea pronumelui reciproc, emfatizarea prin pronume de întărire, determinarea prin demonstrativ, cuantificarea totalizatoare, introducerea unui nume predicativ expletiv. Adesea, procesele de focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența dintre mecanismele discursive ale focalizării/tematizării, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a constituentului conservat în urma elipselor: A: eu nu am plecat cu ăla pentru că mi s-a părut cam rablă. B: mie nu↓ (IVLRA: 88) "vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în urma elipselor: A: eu nu am plecat cu ăla pentru că mi s-a părut cam rablă. B: mie nu↓ (IVLRA: 88) "vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
s-a părut cam rablă. B: mie nu↓ (IVLRA: 88) "vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv, aceste structuri focalizează în mod diferit relația dintre posesor și posedat. În
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv, aceste structuri focalizează în mod diferit relația dintre posesor și posedat. În structurile cu posesie inalienabilă, individul este obligatoriu focalizat în raport cu partea prin
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nervii (121), te apasă pe creieri (122). Structurile cu dativ sunt la limita cu reflexivul inerent. În structurile cu posesie alienabilă, vorbitorii au posibilitatea de a stabili o ierarhie discursivă între individ și obiectul posesiei. Optând pentru structura cu dativ posesiv, ei focalizează individul în raport cu obiectul posedat, prezentat ca experimentator al procesului/al stării: ți-ai schimbat radioul (123), și-a băgat banii în buzunar (74); să-mi iau mutația (74). Optând pentru structura cu posesie implicită, fără dativ posesiv sau
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dativ posesiv, ei focalizează individul în raport cu obiectul posedat, prezentat ca experimentator al procesului/al stării: ți-ai schimbat radioul (123), și-a băgat banii în buzunar (74); să-mi iau mutația (74). Optând pentru structura cu posesie implicită, fără dativ posesiv sau sintagmă posesivă, vorbitorii focalizează procesul, nefiind preocupați de raportul de posesie sau de ierarhizarea discursivă a nominalelor (ai schimbat radioul, a băgat banii în buzunar, să iau mutația). Sunt frecvente structurile cu două pronume, pronumele "dativ posesiv" și pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizează individul în raport cu obiectul posedat, prezentat ca experimentator al procesului/al stării: ți-ai schimbat radioul (123), și-a băgat banii în buzunar (74); să-mi iau mutația (74). Optând pentru structura cu posesie implicită, fără dativ posesiv sau sintagmă posesivă, vorbitorii focalizează procesul, nefiind preocupați de raportul de posesie sau de ierarhizarea discursivă a nominalelor (ai schimbat radioul, a băgat banii în buzunar, să iau mutația). Sunt frecvente structurile cu două pronume, pronumele "dativ posesiv" și pronumele complement direct în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
fără dativ posesiv sau sintagmă posesivă, vorbitorii focalizează procesul, nefiind preocupați de raportul de posesie sau de ierarhizarea discursivă a nominalelor (ai schimbat radioul, a băgat banii în buzunar, să iau mutația). Sunt frecvente structurile cu două pronume, pronumele "dativ posesiv" și pronumele complement direct în acuzativ - vi-l demontez și vi-l împachetez (121), să ți-l ții să nu se-ncaiere (76), ți-i faci scurți (126), să nu mi-i uit (92) - în care proeminența discursivă a beneficiarului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
-l ții să nu se-ncaiere (76), ți-i faci scurți (126), să nu mi-i uit (92) - în care proeminența discursivă a beneficiarului desemnat deictic/anaforic este amplificată de nonreferențialitatea cliticului acuzativ. Procedeul de focalizare a individului prin "dativ posesiv" s-a extins și la situații în care relația de posesie s-a abstractizat, iar individul și obiectul sunt puși în relație pe baza unei predicații implicite: mi-o băgat [articolul cu] evaziunea fiscală [pe care l-am scris eu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
121), mi-o băgat coloana aia [pe care am scris-o] (121), îți pune textul [cu care lucrezi] pe coloane (69). Astfel, individul-beneficiar capătă proeminență discursivă, iar relația sa cu obiectul trece în domeniul informațiilor contextuale implicite. 3.5. Sintagmele posesive În limba română, relația de posesie poate fi exprimată prin patru tipuri de structuri, cu grade diferite de gramaticalizare, prezentând câteva diferențe semantice și discursive (puțin clarificate și sistematizate în faza actuală a cercetărilor): (i) posesia tare, realizată prin sintagme
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
În limba română, relația de posesie poate fi exprimată prin patru tipuri de structuri, cu grade diferite de gramaticalizare, prezentând câteva diferențe semantice și discursive (puțin clarificate și sistematizate în faza actuală a cercetărilor): (i) posesia tare, realizată prin sintagme posesive (am adus cartea mea); (ii) posesia slabă (cu "dativ posesiv", mi-am adus cartea); (iii) posesia deviată (spre relații spațiale, la mine în buzunar - în buzunarul meu); (iv) posesia implicită (a venit mama [mea], am adus cartea [ta]) (vezi GA
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
patru tipuri de structuri, cu grade diferite de gramaticalizare, prezentând câteva diferențe semantice și discursive (puțin clarificate și sistematizate în faza actuală a cercetărilor): (i) posesia tare, realizată prin sintagme posesive (am adus cartea mea); (ii) posesia slabă (cu "dativ posesiv", mi-am adus cartea); (iii) posesia deviată (spre relații spațiale, la mine în buzunar - în buzunarul meu); (iv) posesia implicită (a venit mama [mea], am adus cartea [ta]) (vezi GA I: 233; Șerbănescu 2005:211). Dintre acestea, sintagmele posesive focalizează
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dativ posesiv", mi-am adus cartea); (iii) posesia deviată (spre relații spațiale, la mine în buzunar - în buzunarul meu); (iv) posesia implicită (a venit mama [mea], am adus cartea [ta]) (vezi GA I: 233; Șerbănescu 2005:211). Dintre acestea, sintagmele posesive focalizează individul care este parte în relația de posesie. În structuri posesive clișeizate, focalizarea individului se asociază cu valori discursive suplimentare. Între persoanele I singular, a II-a plural, I plural, pe de o parte, și persoanele a III-a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
la mine în buzunar - în buzunarul meu); (iv) posesia implicită (a venit mama [mea], am adus cartea [ta]) (vezi GA I: 233; Șerbănescu 2005:211). Dintre acestea, sintagmele posesive focalizează individul care este parte în relația de posesie. În structuri posesive clișeizate, focalizarea individului se asociază cu valori discursive suplimentare. Între persoanele I singular, a II-a plural, I plural, pe de o parte, și persoanele a III-a singular, a II-a plural și a III-a plural, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
insider/outsider, implicare/detașare (ai mei, ai tăi, ai noștri/Iliescu și ai lui, ai voștri, oamenii lor). Opoziția este mai accentuată în structurile partitive: de-al meu, de-al tău (57), de-ai noștri/bombe de-ale lor (48). Posesivul ai noștri este expresia generică a apartenenței la grupul proxim, referința dezambiguizându-se contextual (familia, prietenii, echipa, conaționalii etc.). Inserat superfluu în sintagme nominale, posesivul exprimă autoincluderea afectivă a vorbitorului în grupul desemnat prin nominal, participând la o strategie a politeții
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
partitive: de-al meu, de-al tău (57), de-ai noștri/bombe de-ale lor (48). Posesivul ai noștri este expresia generică a apartenenței la grupul proxim, referința dezambiguizându-se contextual (familia, prietenii, echipa, conaționalii etc.). Inserat superfluu în sintagme nominale, posesivul exprimă autoincluderea afectivă a vorbitorului în grupul desemnat prin nominal, participând la o strategie a politeții pozitive: și-am plecat amețiți↑ la cantonamentu nostru (49); să dea dumnezeu să purtăm noroc și echipei noastre naționale (244); ei bine↓ sper că
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
la o strategie a politeții pozitive: și-am plecat amețiți↑ la cantonamentu nostru (49); să dea dumnezeu să purtăm noroc și echipei noastre naționale (244); ei bine↓ sper că:: săndel al nostru nu e instalatorul din cîntecul acela↓ (224). Alteori, posesivul participă la strategii ale politeții negative, de atenuare a potențialului prejudiciu de imagine pe care vorbitorul l-ar putea aduce interlocutorului său: care-i treaba cu oltchimul nostru (116); mă întreabă șeful nostru (114); ce-am făcut noi cu dosarul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic orice actant exprimat prin substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement sau atribut. Sinonimia dintre pronumele de întărire și alți termeni (chiar, personal etc.) este posibilă doar la nivelul sistemului. În uz, ocurența pronumelui de întărire este dependentă de presupoziții: prin folosirea unui termen din seria
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
indicativ imperfect/condițional (cred/credeam/aș crede, zic/aș zice/ziceam) sau prin absența/prezența unor atenuatori ai pronumelui (l-am dus la medici de familie/l-am dus și io la medici de familie, 31); (ii) folosirea unei sintagme posesive (după părerea mea, în opinia mea - ultima calchiată după engleză, engl. in my opinion); (iii) folosirea unei structuri copulative (părerea mea este că...); (iv) folosirea unor propoziții (am și eu o părere, am și eu părerea mea), eventual modalizate implicit
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
tip de percepție/senzație: Am simțit miros de ars, Am simțit un gust amar, L-am simțit tremurând. Autoarea precizează că, urmând un mod similar de "descompunere", și verbul a arăta intranzitiv poate fi reanalizat printr-o structură cu verb posesiv și nominal cu trăsătura semantică [+Vizibil], caracterizat adjectival - "a avea un aspect + adjectiv calificativ"; astfel, structura Casele arătau sumbru derivă din Casele aveau aspect sumbru. Nominalul aspect este încorporat în verbul posesiv, generând verbul de suprafață a arăta, iar Locativul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
poate fi reanalizat printr-o structură cu verb posesiv și nominal cu trăsătura semantică [+Vizibil], caracterizat adjectival - "a avea un aspect + adjectiv calificativ"; astfel, structura Casele arătau sumbru derivă din Casele aveau aspect sumbru. Nominalul aspect este încorporat în verbul posesiv, generând verbul de suprafață a arăta, iar Locativul sumbru fie își păstrează natura adjectivală, copiind indicii de gen și număr de la substantiv (Casele arătau sumbre), fie se convertește în adverb (Casele arătau sumbru). 6.2.1. Verbul a arăta. Un
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]