1,105 matches
-
în planul expresiei, la nivelul dezinențelor: / F./ (sora) mea-Ø/ /M./ (fratele) me-u; / Sg.F./ (sora) mea-Ø/ /Pl.F./ (surorile) me-le;/ /Sg.M./ (fratele) me-u/ /Pl.M./ (frații) me-i;/ /N.F./ (sora) mea-Ø/ / G.F./ (surorii) me-le. În anumite condiții sintactice, pronumele adjectival este precedat de articolul posesiv al, a, variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului-regent: Masculin, plural: N.Ac.: ai mei prieteni Feminin, plural: N.Ac.: ale mele prietene G.D.: alor mei prieteni G.D.: alor mele prietene SINTAXA PRONUMELUI POSESIVTC "SINTAXA PRONUMELUI POSESIV" La nivel sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precedat de articolul posesiv al, a, variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului-regent: Masculin, plural: N.Ac.: ai mei prieteni Feminin, plural: N.Ac.: ale mele prietene G.D.: alor mei prieteni G.D.: alor mele prietene SINTAXA PRONUMELUI POSESIVTC "SINTAXA PRONUMELUI POSESIV" La nivel sintactic, pronumele posesiv-absolut (propriu-zis) prezintă două modalități de întrebuințare, în funcție de specificul lor semantic: autonomă și anaforică. Se întrebuințează autonom pronumele posesive compuse caracterizate prin plan semantic și structură constantă; sunt pronume care substituie de regulă aceleași substantive: a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ac.: ale mele prietene G.D.: alor mei prieteni G.D.: alor mele prietene SINTAXA PRONUMELUI POSESIVTC "SINTAXA PRONUMELUI POSESIV" La nivel sintactic, pronumele posesiv-absolut (propriu-zis) prezintă două modalități de întrebuințare, în funcție de specificul lor semantic: autonomă și anaforică. Se întrebuințează autonom pronumele posesive compuse caracterizate prin plan semantic și structură constantă; sunt pronume care substituie de regulă aceleași substantive: a mea = soția (mea), al meu = soțul (meu), ai mei = familia (mea) și alte câteva, rezultând din absolutizarea întrebuințării anaforice în aceleași contexte sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din absolutizarea întrebuințării anaforice în aceleași contexte sintactice: „Rămâneți cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-adaos decât o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru.” (M. Sadoveanu, p. 514) În afara acestui număr relativ restrâns de pronume posesive autonome, pronumele posesiv are natură sintactică și întrebuințare anaforică; rezultă din pronominalizarea unor substantive sau sintagme introduse într-un raport de posesiune în care sunt implicați protagoniștii actului lingvistic: „Și nații călătoare, împinse de a mea/Umplut-au sperioase pustiul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anaforice în aceleași contexte sintactice: „Rămâneți cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-adaos decât o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru.” (M. Sadoveanu, p. 514) În afara acestui număr relativ restrâns de pronume posesive autonome, pronumele posesiv are natură sintactică și întrebuințare anaforică; rezultă din pronominalizarea unor substantive sau sintagme introduse într-un raport de posesiune în care sunt implicați protagoniștii actului lingvistic: „Și nații călătoare, împinse de a mea/Umplut-au sperioase pustiul pân’la poluri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să mă-nec de dulcea-nvăpăiere/ A celui suflet ce pe-al meu știe.” (Ibidem, p. 220) ș(a) celui suflet ® sufletul meu ® al meuț Pronumele își poate avea originea într-un pronume adjectival reluat prin substituirea substantivului regent cu articolul posesiv, concomitent cu modificarea sensului de persoană, determinată de schimbarea protagonistului implicat în raportul de posesiune (apartenență etc.): „Las’ să leg a mea viață de a ta.” (Ibidem, p. 142) Pronumele posesive intră în orice tip de relații sintactice. În interiorul relației
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume adjectival reluat prin substituirea substantivului regent cu articolul posesiv, concomitent cu modificarea sensului de persoană, determinată de schimbarea protagonistului implicat în raportul de posesiune (apartenență etc.): „Las’ să leg a mea viață de a ta.” (Ibidem, p. 142) Pronumele posesive intră în orice tip de relații sintactice. În interiorul relației de interdependență, realizează funcția sintactică de subiect: Ai mei și-au pus toate speranțele în acest drum. sau de predicat, ca nume predicativ, în complementaritate cu un verb copulativ: Aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică de subiect: Ai mei și-au pus toate speranțele în acest drum. sau de predicat, ca nume predicativ, în complementaritate cu un verb copulativ: Aceștia sunt ai mei; au venit să mă vadă. Întrebuințarea ca nume predicativ a pronumelui posesiv autonom nu este curentă. În desfășurarea relației de dependență, pronumele posesive autonome ocupă de regulă poziția de determinant: Du alor mei această veste. (complement indirect), A fost certat de ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest drum. sau de predicat, ca nume predicativ, în complementaritate cu un verb copulativ: Aceștia sunt ai mei; au venit să mă vadă. Întrebuințarea ca nume predicativ a pronumelui posesiv autonom nu este curentă. În desfășurarea relației de dependență, pronumele posesive autonome ocupă de regulă poziția de determinant: Du alor mei această veste. (complement indirect), A fost certat de ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate în mai multe rânduri. (atribut), I-am văzut pe ai tăi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate în mai multe rânduri. (atribut), I-am văzut pe ai tăi la gară. (complement direct) ș.a.m.d. Pronumele adjectivale se întrebuințează în text singure sau precedate de articolul posesiv. Sunt întrebuințate singure când urmează imediat unui substantiv determinat prin articol definit enclitic: „Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine.” (L. Blaga, p. 47) Sunt precedate de articol posesiv, în anumite condiții morfologice și sintactice: • dacă substantivul regent rămâne nedeterminat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pronumele adjectivale se întrebuințează în text singure sau precedate de articolul posesiv. Sunt întrebuințate singure când urmează imediat unui substantiv determinat prin articol definit enclitic: „Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine.” (L. Blaga, p. 47) Sunt precedate de articol posesiv, în anumite condiții morfologice și sintactice: • dacă substantivul regent rămâne nedeterminat prin articol-morfem sau este determinat prin articol nedefinit: acest prieten al meu, un prieten al tău; • dacă pronumele adjectival precede substantivul, care rămâne nedeterminat prin articol-morfem: „- Blanca, află că
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflexiv are funcțiune de complement direct sau complement indirect”, autorii capitolului vorbesc de verbe pronominale obiective: a se îmbrăca etc.; a-și croi drum etc.; verbe pronominale reciproce: aseiubi (unul pe altul) etc., a-și zice tu etc.; verbe pronominale posesive: a-și da pălăria pe ceafă etc.; verbe pronominale eventive: a se îngălbeni etc. (pp. 210-211). Această poziție a autorilor Gramaticii Academiei stă în strânsă legătură cu modul de înțelegere a diatezei reflexive: ar aparține acestei diateze numai verbele care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
această corelație gramaticală: singular-plural. Pe de altă parte, generarea sensului gramatical de ‘număr’ prin corelația singular-plural se caracterizează prin autonomie ca „obiect” al comunicării. Prezintă această situație categoria numărului la substantiv și la pronumele nepersonale. Pronumele personale, chiar și pronumele posesiv - care dezvoltă sensul de ‘persoană’, ca o constantă semantică lexico-gramaticală (al meu vs al tău) și care, în consecință, se realizează în plan gramatical totdeauna ca persoana a III-a, („Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat la mare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frate-le -a: pădure-a, catedral-a plural -i: codri-i, frați-i -le: păduri-le, catedrale-le Substantivele neutre primesc articol masculin la singular și articol feminin la plural: templu-l, pronume-le; temple-le, pronume-le 2. articolul posesiv (genitival) Precede substantivul (pronumele) în genitiv și intră în structura pronumelor posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i -le: păduri-le, catedrale-le Substantivele neutre primesc articol masculin la singular și articol feminin la plural: templu-l, pronume-le; temple-le, pronume-le 2. articolul posesiv (genitival) Precede substantivul (pronumele) în genitiv și intră în structura pronumelor posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival) Se situează între un substantiv articulat cu articol hotărât și un adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al substantivizării: Ea prefera un roșu (o culoare roșie) mai aprins. CONSTITUENT LEXICO-GRAMATICALTC "CONSTITUENT LEXICO‑GRAMATICAL" Articolul hotărât intră în structura unor pronume personale, nehotărâte etc.: dânsul, însul, unul, altul, nealții, primul, întâiul etc. „Frumosu-i ca nealții...” (M. Eminescu) Articolul posesiv face parte din structura pronumelui posesiv și a pronumelui ordinal (în termenii gramaticii curente, numeralul ordinal). În structura primei sintagme, articolul asigură, ca substitut al obiectului posedat, identitatea specifică de pronume: ai mei etc. Absența articolului posesiv, determinată de exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o culoare roșie) mai aprins. CONSTITUENT LEXICO-GRAMATICALTC "CONSTITUENT LEXICO‑GRAMATICAL" Articolul hotărât intră în structura unor pronume personale, nehotărâte etc.: dânsul, însul, unul, altul, nealții, primul, întâiul etc. „Frumosu-i ca nealții...” (M. Eminescu) Articolul posesiv face parte din structura pronumelui posesiv și a pronumelui ordinal (în termenii gramaticii curente, numeralul ordinal). În structura primei sintagme, articolul asigură, ca substitut al obiectului posedat, identitatea specifică de pronume: ai mei etc. Absența articolului posesiv, determinată de exprimarea substantivală a „obiectului” raportului de posesie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu) Articolul posesiv face parte din structura pronumelui posesiv și a pronumelui ordinal (în termenii gramaticii curente, numeralul ordinal). În structura primei sintagme, articolul asigură, ca substitut al obiectului posedat, identitatea specifică de pronume: ai mei etc. Absența articolului posesiv, determinată de exprimarea substantivală a „obiectului” raportului de posesie, caracterizează întrebuințarea adjectivală a pronumelui: prietenii mei. În sintagma pronumelui (numeralului) ordinal, al face parte din morfemul discontinuu al...le (a), variabil în funcție de gen: a...a, prin care s-a format
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doilea aleargă foarte bine. Cel de-al doilea aleargă foarte bine. 2. Când înlocuiește dezinența: casă ® casa sau când substantivul (sau alte unități lexico-gramaticale declinabile) nu poate (pot) realiza prin alte morfeme opoziții de caz, număr, gen, articolul (hotărât, demonstrativ, posesiv) funcționează ca morfem al acestor categorii: Mi-au rămas necunoscute intențiile lui Tudor. (genitiv) Am transmis alor tăi o telegramă. (dativ) Numele celui de-al doilea a rămas necunoscut. (genitiv) Am dat celor doi toate cărțile. (dativ) ELEMENTE DE RELAȚIETC
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumea morală... dar ar putea fi și o dovadă de slăbiciunea acelei poezii.” (G. Ibrăileanu), „Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul...” (I. Creangă) Funcția de atribut se realizează uneori, concomitent, prin adjectiv posesiv și forma scurtă a pronumelui personal considerată în mod curent „dativ posesiv”: „Hai în lună! Lasă-ți umbra ta acasă, culc-o în pat...” (M. Eminescu) În această primă categorie de situații, sferele semantice ale termenilor care realizează concomitent aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poezii.” (G. Ibrăileanu), „Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul...” (I. Creangă) Funcția de atribut se realizează uneori, concomitent, prin adjectiv posesiv și forma scurtă a pronumelui personal considerată în mod curent „dativ posesiv”: „Hai în lună! Lasă-ți umbra ta acasă, culc-o în pat...” (M. Eminescu) În această primă categorie de situații, sferele semantice ale termenilor care realizează concomitent aceeași funcție sintactică se suprapun parțial sau total. Între cele două realizări e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactic, substantivul-complement direct primește morfemul pe, chiar dacă nu este anticipat printr-un pronume personal: „Am chemat copiii la masă.”, dar „Am chemat pe copiii Danei la masă.” Dacă substantivul este determinat, la distanță, prin pronume personal sau reflexiv cu sens posesiv, nu este precedat de morfem: „L-am văzut pe fratele tău.”, dar „Ți-am văzut fratele.” • pronume nepersonale: „A înțelege pe altul, însă, înseamnă a avea sau a fi avut în sine o parte identică sau analoagă cu gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
80) „Am privit, am umblat și iată cânt: Cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?” (L. Blaga, 90) Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare." (M.Eminescu) • articol posesiv; când complementul indirect se realizează prin pronume posesiv, la plural, sau prin pronume personal de persoana a III-a: „A trimis alor săi o telegramă.” Dativul neprepozițional se impune ca una din mărcile distinctive ale complementului indirect. 2. Topica intervine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?” (L. Blaga, 90) Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare." (M.Eminescu) • articol posesiv; când complementul indirect se realizează prin pronume posesiv, la plural, sau prin pronume personal de persoana a III-a: „A trimis alor săi o telegramă.” Dativul neprepozițional se impune ca una din mărcile distinctive ale complementului indirect. 2. Topica intervine în distingerea complementului indirect de atribut; cu excepția structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vieți.” (O. Paler, Galilei, 63) • acuzativ: „Eu nu uit ce-ai fost pentru mine.” (Caragiale, IV, 140) „De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, cătră tine.” (M. Eminescu, I, 149) Observații: În interpretarea Gramaticii Academiei, când se realizează prin adjectiv posesiv, complementul indirect stă în cazul acuzativ, chiar dacă este precedat de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care cer genitivul: „Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele.” (M.Sadoveanu, X, 514) „Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta?” (O. Paler, Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]