777 matches
-
înaintea ei și să-i sărute mâna, dar picioarele, ca de plumb, nu-l ascultau. Cu greu încerca să țină pasul cu ea. S-a trezit nădușit tot de sudoare... In cameră era liniște... o liniște adâncă între pereții aceia posomorâți. -Către amiază, am să merg la Biserică să aprind o candeluță și lumânări la Maica Domnului, pentru iertare!.. murmură el. ...Iartă-mă, Fata, că azi nu vin la cimitir... dacă Dumnezeu mă ajută, vin la tine, mâine, miercuri!.. Pleoapele îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
convorbire, Otilia îl luă pe moș Costache de braț și, plină de gingășii, îl duse în casă "să-i spună ceva". Întrevederea fu lungă și Felix însuși putu să audă mormăiturile bătrânului și implorările ascuțite ale Otiliei. Otilia ieși însă posomorâtă și nu dădu lui Felix nici o explicație. A doua zi dimineață, Felix o văzu ieșind în oraș îmbrăcată cu o rochie nouă de dantelă. Fata îl chemă și-i spuse șoptind: - Fii liniștit, că aranjez eu! Acum mă duc puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a face cu o femeie de moravuri ușoare, fiind apoi intimidat, ar fi un punct de plecare pentru intentarea divorțului. Însă asta trebuie s-o facă el, numai el, ca fiind major. Ei, ce zici, tinere, ceri divorțul? Titi răspunse posomorât, dar hotărît: - Eu nu divorțez.Aglae își cuprinse capul cu mâinile și se lamentă desperată: - Vai, vai, vai! - Mamă, își dădu cu părerea Aurica, iluminată, de ce să divorțeze, poate sunt fericiți. Aglae schiță un gest cu înțelesul de "prostii". - El
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de solicitudine. - Dar, domnișoară Otilia, sunt la ordinele dumitale. Mâine la șase vin să te iau. - Vii s-o iei pe Otilia! îi zise, zâmbind, fata. Ți-e indiferent dacă Mărculescu sau Giurgiuveanu. În seara următoare, Felix se întorcea cam posomorât de la Universitate. Trecuse cu niște colegi pe Calea Victoriei, și acolo fusese prins deodată de Aurelia, care mergea la braț cu Titi. Era o nouă invenție a ei, spre a se măguli că iese cu un bărbat. Titi consimțea să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două șiruri de pete gălbui. Pe lângă carapace habar n-au de nici o antenă. Nici nu merită să-ți amărești genoflexiunea pe ei. I-apeși cu latul gumei și ei pocnesc ca un bec... Apoi vin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gura gropii se lăți. Aflară și oltenii de cărau zarzavat în mahalalele vecine. Stere ținea țuică bună, beai și-ai mai fi băut. Cârciumarul părea om cinstit, deși o mai boteza câteodată. Avea un român tocmit care-i aducea vin. Posomorât și ăsta, oprea carul, pornit tocmai din fundul Olteniei, desfăcea hamurile, dădea cailor de mâncare și descărca butoaiele fără să spună o vorbă. La urmă se așeza pe un scaun și aștepta dreptul lui până la ultimul ban. Număra miile, le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și gotice; pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere din câte se-mpart gratis, în fine, o neordine într-adevăr păgânească. Luna își vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor; pânzele de painjin străluceau vioi în lună și deasupra cărților dorminde în colț se ivea o îngerească umbră de om. Era aninat într-un cui bustul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur, cugetam asupra acelor mistere din viața popoarelor, din mersul generațiunilor care, asemenea fluxului și refluxului mărei, duc ca o teribilă consecință ici la înalțare, colo la cădere. Afară era un timp posomorât și gemător ca, gândirile murinzilor, ploaia vâjia bătând în ferestrele casei, focul se făcuse zgură-n sobă, lumânarea ardea palidă a stinse - și mie mi se părea că aud șoptirea acelor moși bătrâni cari, pe când eram mic, îmi povesteau în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ședea visătoare lângă fereastră și se uita în fruntea înflorită a unei roze ce lucea ca o stea înfocată alături cu-ale ferestrei flori de gheață. O bătrînă-și făcea de lucru {EminescuOpVII 192} lângă gura sobei. Ziua era așa de posomorâtă încît în casă părea sară. Ei mai nu simțiră intrarea noastră. Ioan s-apropie de fată, i-apucă mâna și zise c-o tandreță de frate: - Poesis, ce faci tu? - Ce fac? Nimic - vorbește-ncet... tata doarme, numai că somnul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mi adolescența de copilărie. Fusesem un copil vesel, activ, iar dragostea părinților îmi dădea un sentiment de siguranță. Adolescența mea a fost ceva mai zbuciumată. Puteam, practic, să-mi simt colțurile gurii trecând de la zâmbet la o expresie aspră și posomorâtă. M-am cufundat într-o contemplare adâncă a vieții și a morții, într-un stil caracteristic vârstei. Problema morții a continuat să mă preocupe, deși, când mi-am construit cadrul conceptual, am ajuns la o soluție satifăcătoare legată de faptul
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
O comparație oricît de sumară cu Restriști-le debutului indică Întreaga distanță - enormă - parcursă Într-un foarte scurt interval de tînărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este Întîi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorît și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist În configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român fiind atras mai degrabă de desfășurările feerice ale acestui univers ce putea să se Înscrie În replică la „viața scundă”, cu „mucegaiul birourilor” din posomorîtul „veac al mediocrității”. TÎnărul care În manifeste se arăta fascinat de „Împărăția afișelor luminoase” e dispus să vadă În spațiul citadin În primul rînd scena unei sărbători continue. Toposul orașului feeric este cel ce se conturează mai pregnant În etapa
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Pomponescu-Mamy, asistată de madam Pomponescu-mamă, semnală scandalul. Doamnele Pomponescu fuseseră și ele în mașină să vadă isprava lui Ioanide. - Ia ascultă, Jean, intră în chestiune madam Pomponescu-consoartă, nu ți se pare că te-ntreci cu amabilitatea față de Ioanide? Pomponescu tăcu, posomorât. G. Călinescu - Cu siguranță își bate joc de tine.Pomponescu își mușcă mustața. . - E o grozăvie! interveni madam Pomponescu-mamă, așase fac bisericile creștine? . - Cum poți permite tu, ca ministru, lui Ioanide să-ți rîdăîn nas și să strice estetica orașului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orfelinat, unde paza la poartă era mare și călcarea pragului de cître turburători, un lucru riscat; a doua, să plece în străinătate pentru câtăva vreme, caz în care prințesa i-ar fi procurat imediat un pașaport. Pomponescu ascultă calm și posomorât cele două propuneri, mușcând numai un colț al buzei, și le respinse pe amândouă, ca nevrednice de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete de orfelinat, și unde? În casa lui Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rădăcinilor măcar la cinci ani odată, mulți din ci nu știu decât să arunce după poame cu pietre și chiar cu lăstari, rumpând crengile cu grămada și sfâșiind coaja cu o nepasare vrednică de condamnat. Iacă în câteva cuvinte tabloul posomorât dar adevărat în care se oglindește starea pomăritului la români. Se naște deci întrebarea: unde și cum să se facă cel dintâi pas spre îndreptare și, îndeosebi, unde să se deprindă noua generație, copiii țăranilor, la o esploatare mai înțeleaptă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe întreg arealul locuit al comunei Umbrărești. De altfel, acest lucru am dorit să subliniem atunci când am intitulat acest capitol Torceștii-umbrăreșteni. CAPITOLUL V INCONGRUENȚE RELATIVE LA STRUCTURILE DEMOGRAFICE ȘI LA TERITORIU „Adesea iau de la istorie, de la păzitorul ei cel mai posomorât al trecutului, cheile lui de aur și deschid porțile inimii mele” M. Eminescu Prezentând aspectele fundamentale din viața trecută a comunităților umbrăreștene, urmărim să punem în lumină valoarea intrinsecă a oamenilor care le-au alcătuit, în măsura în care a existat și s-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
oamenii putreziți de lumea asta Sunteți sătui de lume cum sunt eu de mine Al meu Euînsumi aparține întregii lumii înfundate Ar trebui să nu mai fiți văzuți Ar trebui să nu mai puteți fi recunoscuți (Fiul și Nevasta merg posomorâți) Înainte de viața mea povestește Fructul o Poezie În spatele meu strigă îngrășământul un Cântec. În fața mea strigă din nou o Poezie. În spatele vieții mele cântă de una singură o Melodie. La anul va fi din nou cald Și fructul moare moare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ajuns la toată lumea Pentru toți Creație împuțită, lume împuțită, oameni împuțiți. Dar ar fi trebuit ca niciodată nicicând să nu coboare cineva Președintele de pe muntele de Pumni Unde în vale stă mereu un cimitir În cimitir domnește mereu o primăvară posomorâtă Unde un gând e, și Moarte caldă încă Cald așa cum poate fi cald un căcat împuțit, Omul cel uitat e salvat Acolo unde pietrele maro nu mai sunt Unde Numele numește înlăuntru Și omuleți nu există Acolo totu-i un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
apragmatism fiind caracterizate de indiferentismul aferentiv care transformă comportamentul bolnavului într-o succesiune de atitudini ce par enigmatice, neprevăzute, pentru a se comuta brusc în conduite violente sau agresive. Acest comportament este urmat de o atitudine de izolare, subiectul devine posomorât, morocănos, ursuz, pe acest fundal putându-se decela stări de proastă dispoziție, iritabilitate, intricate cu sentimente paradoxale: preocupări pentru știință, filosofie, artă, politică cu care 42 respectivii fie ca nu au nici o tangență nici competență, fie ca dispun doar
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
apolitici”, însă reaua-credință și patima partizană care transpare din comentariu m-au dezamăgit. Până și în Basarabia noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac cu mai multă pricepere. Scris într-un registru încruntat și posomorât, de „madonă” neglijată, comentariul Literatorului este până la urmă o probă de umor involuntar. E inutil să polemizăm cu cineva care sfidează evidențele și bunul-simț. Când nu este desființată printr-o grasă înjurătură, Televiziunii publice din Republica Moldova (TVM) i se reproșează
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
se poate răzbuna În liniște. Impulsurile suicidare nu se manifestă doar În momentele de criză. Drieu e unul dintre acei sinucigași care se pot sinucide și din plictiseală: „Am uneori poftă să mă sinucid pe loc. Parisul e atât de posomorât și atât de mort, oamenii niște muribunzi năuciți”. Pe acest fundal, sinuciderea poate fi și o reglare de conturi, despărțirea orgolioasă de niște oameni pe care-i disprețuiește profund. Va trebui, prin urmare, să moară spectaculos (avec éclat!), pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
au fost încă contestate de nimeni, glumi domnul Carp și zâmbi cu subînțeles soției. Această discuție a avut influență și asupra celorlalți călători. Ei au devenit mai veseli și mai vioi. Nașterea unui copil bine dispune și pe cei mai posomorâți telurici. În vagon căldura se instalase. Era aproape aceeași arșiță ca înainte de furtună. Picuri de transpirație curgeau de pe frunțile tuturor. Din acest motiv, locurile cele mai râvnite erau cele de pe coridor, de lângă ferestrele deschise, însă în preajma lor se lăfăiau bărbații-fumători
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
postliceală și că se pregăteau pentru a deveni asistente medicale. Încă din prima secundă, privind la una din ele, lui Doru i-a sărit inima din loc, ceea ce nu i se putea întâmpla lui Bidaru care era cu gândul aiurea, posomorât și ursuz. Nu mai avea chef de nimic. Cu o zi în urmă, chiar în față la Gambrinus, aflase de la o sursă sigură că o pierduse pe Bela definitiv și pentru totdeauna. Cu toate că informația era de necontestat și se baza
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de bun venit, aceasta lasă asupra lor o impresie de neuitat și le sporește atracția pentru școală. Cu câtă obidă își amintește Ioachim Botez de școala și dascălii săi: Casa în care am pășit la învățătura buchiilor era o magherniță posomorâtă, cu ferestrele către miazănoapte, de unde niciodată nu venea în clasă bucuria dimineților, ce desfată păsărelele în colivie; cu o ogradă strâmtă, umbrită de câțiva copaci fără roadă și ursuzi ca dascălii pe care aveam să-i cunosc apoi vreme îndelungată
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Bistrița). Viața la curte Șușotelile acopereau ulițele pietruite ale târgului. Pluteau, pe deasupra scăfârliilor ca un nor greu. Când tuna și fulgera, ploua cu zgomote ciudate. Pe cât de slabe și prelungi, pe atât erau de sâcâitore. Picuri de șoapte înfundate și posomorâte se strecurau ca niște furi în urechile târgoveților. Înțelesul lor nu putea fi tălmăcit, dar știa oricine că nu prevesteau nimic bun. Orașul, căzut în stenahorie, își revenea în simțiri, însă acești picuri nesuferiți de șușoteală îl făceau searbăd și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]