2,303 matches
-
declarată nu variază semnificativ în funcție de vârstă și școlarizare, ci numai în funcție de sex. Declarațiile sunt surprinzător de omogene, dat fiind că, în general, opiniile, valorile și atitudinile oamenilor sunt puternic influențate de generație și de educație. Putem observa aici că tranziția postcomunistă a avut un efect uniformizator puternic în ceea ce privește religiozitatea declarată. Indicatori de relevanță ai religiozității Indicatorii de relevanță sunt prezentați pe scurt în REF Ref126291719 \h \* MERGEFORMAT și REF Ref118803655 \h \* MERGEFORMAT . Aproximativ 13% dintre subiecții care cred că Dumnezeu există
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
care părea la un moment dat greu controlabil. Ceea ce a surprins și Îngrijorat, desigur, nu a fost numărul celor care au traversat Atlanticul, ci calitatea și valoarea noilor emigranți, atît de necesari României, Într-un moment critic al redresării ei postcomuniste. Alexandru Nemoianu ne informa că „la ultimul recensămînt făcut În Statele Unite, În anul 1990, 365.544 dintre locuitori au declarat că sînt de origine română”. Putem presupune că numărul lor ar putea fi mai mare, avînd În vedere faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
paternalist. Astăzi, din păcate, o parte a societății românești (chiar unele segmente cultivate) nu este pregătită să Înțeleagă și să-și asume faptul că exterminarea evreilor n-a fost doar tragedia acestora, ci a Întregii umanități. Abordînd chestiunea istoriografiei românești postcomuniste, subliniem că se pot distinge două categorii de cercetători, cu viziuni și interese diferite. Cel dintîi nucleu este afiliat vechii istoriografii comuniste, cu tendințe vădit antisemite și xenofobe, acționînd și pe o latură politică (prin partidul extremist România Mare) și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de seamă” este istoricul ieșean Gheorghe Buzatu. A doua categorie este reprezentată de un număr restrîns de cercetători evrei, cu vederi extremiste, care publică de ani buni În România. Așadar, cu excepția unor lucrări deosebite, colorată În alb și negru, istoriografia postcomunistă suferă Încă de incapacitatea de a aborda cu luciditate și seriozitate un subiect extrem de important și fragil (prin prisma recrudescenței extremismului - vezi alegerile din 2000). În „Prefața pentru ediția În limba română”, semnată de Radolph L. Braham (editorul primei ediții
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fabricate În slujba regimului Ceaușescu. Deci actuala condamnare a mareșalului și a crimelor comise În timpul dictaturii sale nu are un scop sincer, ci este utilizată ca propagandă politică pentru a cîștiga Încrederea puterilor occidentale, precum și pentru a acoperi recrudescența antisemitismului postcomunist. „Prefața” lui Michel Berenbaum familiarizează cititorul cu Împrejurările În care s-a desfășurat Holocaustul În România, arătînd totodată de ce istoriografia română a ocolit voit acest dureros subiect timp de aproape jumătate de secol. Cauzele (p. 11) pentru care aceste masacre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
străduiesc de mai bine de un deceniu să limiteze daunele cauzate de un cult antonescian ce ia forme din ce În ce mai agresive” (p. 337). Vladimir Tismăneanu se ocupă În studiul său de persistența unor puternice sentimente xenofobe și antisemite printre cetățenii lumii postcomuniste. Ultimul studiu al lucrării, semnat de Michael Shafir, este de departe cel mai captivant prin prisma faptelor recente la care face trimitere, dar și care Încearcă să răspundă unor Întrebări stringente: cine sînt cei ce susțin reabilitarea dictatorului Antonescu? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
subramură este inclusă și activitatea BOR sub regimul comunist. Mihai Ungheanu afirmă că documentele prezentate În volumul despre care vorbim evidențiază „rezistența În și prin instituții” (p. 24). Aceste argumente sînt confirmate, din punctul de vedere al autorului, de istoria postcomunistă a relațiilor interconfesionale: Biserica Romano-Catolică organizează o expoziție dedicată vechimii creștinismului românesc, iar papa Ioan Paul al II-lea vizitează România În 1999. Revenind la istoria BOR sub comunism, Mihai Ungheanu spune că „instituția creștină” a fost o „miză politică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Într-o recenzie Șerban Cantacuzino care semnează introducerea cărții, „România astăzi se luptă din nou să capete un loc printre democrațiile europene și această carte se constituie ca o contribuție specială În vederea acestui scop”. Maria Raluca Popa CRISTIAN PREDA, România postcomunistă și România interbelică, Universitatea București, Institutul de Cercetări Politice, Editura Meridiane, București, 2002, 156 p. Momentul decembrie 1989 a Însemnat un punct de cotitură În politica românească atît din punctul de vedere al practicii politice, cît și din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pentru o bună parte dintre practicienii sau teoreticienii politici români, momentul de referință al acestei perioade l-a constituit perioada interbelică văzută, prin prisma comparației cu comunismul, ca o epocă de aur a democrației românești. Cartea lui Cristian Preda, România postcomunistă și România interbelică, se dorește a fi o analiză comparativă a celor două perioade din istoria României, utilizînd Însă o perspectivă diferită de cea istorică (analiza evenimentelor și personalităților) sau filosofică (analiza ideilor vehiculate În epocă). Obiectul analizei sînt sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a fi o analiză comparativă a celor două perioade din istoria României, utilizînd Însă o perspectivă diferită de cea istorică (analiza evenimentelor și personalităților) sau filosofică (analiza ideilor vehiculate În epocă). Obiectul analizei sînt sistemele electorale din perioada interbelică și postcomunistă, precum și fenomenele politice generate de acestea. Miza lucrării este deci, după cum spune autorul Însuși (p. 11), nu una de natură istorică, ci una care ilustrează demersul critic al științei politice. Distanțîndu-se de metoda actuală de analiză bazată pe comparația celor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și de faptul că spațiul rezervat concluziilor la sfîrșitul fiecărui capitol este scăzut, de unde rezultă o lectură dificilă. Teza generală susținută de autor este că modalitățile În care au fost concepute sistemele electorale În perioada interbelică și apoi În perioada postcomunistă nu au dus la Îndeplinirea obiectivelor urmărite. Motivul ține nu atît de principiile care stau la baza formării acestor sisteme (reprezentativitate proporțională, vot universal direct, prag minim de acces la reprezentarea În camerele legislative), cît de o serie de erori
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
promisiunea unei continuități cu stabilitatea regimului comunist (a cărui legitimitate era prea rar pusă la Îndoială)? Aici, studiile cantitative sînt indispensabile, iar cele prezentate de Alina Mungiu-Pippidi În Politica după comunism sînt elocvente: chiar și În 1999-2000, preferința pentru partidele postcomuniste (moștenitoare ale PCR, În terminologia autoarei: PDSR, PRM, PSM) sau doar pentru PDSR se explică, Între altele, dincolo de Încrederea În Ion Iliescu, prin neîncrederea În instituțiile democratice și nostalgia după comunism. Pentru perioada imediat postrevoluționară, aceeași autoare oferă date În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În lucrarea la care ne referim tocmai pentru că, după toate aparențele, concentrează ambițiile autorilor. În plus, așa cum notează Gabriel Andreescu, „autorii doresc, deci, să «informeze». Se gîndesc la viitorii studenți, care vor face din volum o referință comodă pentru perioada postcomunistă. Comodă, adică sintetică, extensivă, contextualizată, cu bibliografie”. Din acest punct de vedere, era mai bine, poate, dacă nu se lăsa loc unor confuzii, cum ar fi afirmația că „toate partidele aparțin societății civile, inclusiv PNȚCD, PNL, FSN, PUNR sau PRM
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
poate sesiza cu ușurință din chiar titlurile cărților: Istorie și finalitate (1991); La sfârșit de ciclu. Despre impactul Revoluției franceze (1994); În orizontul istoriei (1994); Eminescu: glose istorico-culturale (1994); Impactul reîntregirii (1995); Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997); Discurs istoric și tranziție, În căutarea unei paradigme (1998); Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000); De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub semnul modernității (reeditare, 2000); Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (reeditare, 2000); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
civic viu, neliniștit și responsabil, dornic de a da seama în fața comunității despre participarea - cu uneltele conștiinței cetățenești și ale meseriei specifice - la marile evenimente ale momentului traversat. De aceea, cărți precum Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997), Discurs istoric și tranziție (1998) ori Istorie și finalitate. În căutarea identității (ed. a 2-a: 2004) jalonează în mod unic o preocupare pentru domeniu care, fără a face rabat de la standardele profesionale asumate, se traduce într-o publicistică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
formulează mai limpede nu doar ideea de obstrucționare a reeducării, cât mai ales pe aceea de ieșire din reeducare și revenire la normalitate. Acest termen mi se pare adecvat mai cu seamă pentru ceea ce au Încercat câteva instituții din România postcomunistă să facă pentru recuperarea memoriei românilor, În sens istoric adecvat. Contra-reeducarea se dorește a fi, astfel, o mișcare etică, dar concretă, de ieșire din letargia robotizată (lobotomizarea simbolică) indusă de comunism (și de mecanismele sale manipulatoare); contra-reeducarea constă În deconstrucția
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
instituționalizării. Or, În timpul comunismului nu exista posibilitatea instituțională de a organiza o rezistență propriu-zisă. De aceea protestele rămâneau răbufniri mai mult sau mai puțin coordonate, care nu puteau deveni programul vreunei instituții, organizații etc. Contra-reeducarea (sau, mă rog, de-programarea) postcomunistă impune În schimb un program și niște instrumente instituționale, impune un proiect, chiar dacă cei care Îl pun În practică nu au neapărat o conștiință foarte limpede a scopului lor final, a metaobiectivului lor, ca să-i spun așa. Ruxandra Cesereanu: Am
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rezervă era că acești termeni țin de relativismul postmodern. Am solicitat și opinia lui Marius Oprea, care m-ar fi interesat În mod aparte (pentru calitatea lui de istoric și cercetător al acțiunii sistematice a Securității În perioada comunistă și postcomunistă), dar luat cu treburile sale și mereu pe fugă, Marius nu mi-a mai trimis un comentariu la textul-pilot. Firește, m-ar interesa și alte opinii din partea instituțiilor invocate de mine În textul-pilot. Oricum, probabil că voi renunța la termenii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prin cultură? Ruxandra Cesereanu: Am citit cu un interes aparte textul Sandei tocmai pentru că, În urmă cu ceva vreme, vă prezentasem conceptul de contra-reeducare, devenit mai apoi de-programare, optând În final pentru formula de dezintoxicare a creierului, În România postcomunistă. Schițasem o posibilă strategie de a le Înfățișa românilor modul În care au fost manipulați În timpul comunismului, În timp ce Sanda Încearcă să prezinte felul În care au rezistat ei În timpul comunismului, așa Încât consider că aceste două dezbateri Își corespund și se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
parte. Trebuie să facem diferența Între starea de spirit incendiară care a pregătit tranziția și cea care ține incontestabil de utopia culturală care s-a dezvoltat În perioada comunismului stalinist. Nu această inadecvare Între un anume tip de discurs politic postcomunist și realitate este scopul acestor rânduri, ci Întrebarea dacă individul, adică „românul”, s-a schimbat, a suferit percepția respectivei tranziții, În afară de „zgomotul și furia” ei. Cu alte cuvinte, mă Întreb dacă tranziția culturală a Început cu adevărat după răsturnarea de la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
convin și termenul conștiință, și termenul criză, mi se par chiar foarte adecvați pentru ce se petrece În România acum. Dar am o Întrebare. Pe parcursul prezentării tale ai evitat cu obstinație termenul postcomunism. Ai folosit o singură dată formula discurs postcomunist. De ce ai dat la o parte termenul acesta cheie, preferând termenul tranziție? Ți se părea excesiv multifuncțional (și riscant), precum termenul postmodernism? Ai considerat că nu acoperă situația de la noi din țară, din 1990 Încoace, când la putere au rămas
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
NOUL CAPITALISM ROMÂNESC TRANZIȚIA POSTCOMUNISTĂ Sfârșitul tranziției postcomuniste În decembrie 1989, dintro pluralitate de motive și într-o conjunctură internațională specială, românii au răsturnat de la putere Partidul Comunist, punând capăt nu doar unui sistem politic autoritar, ci și istoriei unei forme de organizare socială și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
NOUL CAPITALISM ROMÂNESC TRANZIȚIA POSTCOMUNISTĂ Sfârșitul tranziției postcomuniste În decembrie 1989, dintro pluralitate de motive și într-o conjunctură internațională specială, românii au răsturnat de la putere Partidul Comunist, punând capăt nu doar unui sistem politic autoritar, ci și istoriei unei forme de organizare socială și economică - cea comunistă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
organizarea lumii occidentale în ansamblul ei. Este însă cu totul neclar dacă această îndepărtare de fosta civilizație comunistă a însemnat, în același timp, și o apropiere substanțială de actuala lume occidentală dezvoltată. Această întrebare este la fel de valabilă pentru toate societățile postcomuniste, și fiecare dintre ele este în situația să dea un răspuns propriu, dependent de particularitățile propriei evoluții de-a lungul celor 15 ani care au trecut de la prăbușirea regimurilor politice comuniste în Europa de Est. Pe noi ne interesează ce răspuns se
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pe tot parcursul tranziției a existat un acord politic între populație și politicieni cu privire la punctul final al transformărilor: construirea în România a unei societăți democratice și dezvoltate de tip occidental. Occidentul dezvoltat a fost termenul de referință nestrămutat al tranziției postcomuniste și sursa necontestată a tuturor reformelor propuse populației, acceptate de aceasta și apoi respinse prin schimbarea guvernanților. Experiența României în domeniul tranziției - iar România nu este câtuși de puțin unică în această privință - sugerează răspunsul simplu că, pentru a schimba
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]