948 matches
-
fulger aruncă lumină... Acum stafia începu să tremure. Ea văzuse fața postelnicului". Descoperirea are efecte salutare pentru cel terorizat: "Ce va face? se înșelase: nu era postelnicul acela ce căuta. Ea retrase mâna repede, se scoală, se depărtează; crede că postelnicul o preurmă; iese din cameră și se face nevăzută". În urma apariției, rămâne un brâu alb: devine clar pentru cititor (dar nu și pentru nefericitul George) că totul fusese o nereușită escapadă amoroasă din partea tinerei Zoe, rivala în dragoste a Elenei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intrat în această familie religioasă, ca de altfel și alți doi colaboratori de-ai noștri, adică maestrul Mihai și preotul Matei, căruia îi încredințasem biserica Sfânta Cruce. Cu greu reușesc să-i stăpânesc pe Cantor (Giovanni din Cambrai), pe Henrich (postelnicul) și pe alții de asemenea ... C) Ordinul și predica fraților minori Capitolul 32, din care este extras acest material, face parte din opera lui Iacob din Vitry „Historia Occidentalis”. Se pare că el a fost scris înainte de înfrângerea cruciaților la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Să vină bucătarul, domnia sa spătarul Mihai dorește să-l vază, spuse postelniceasa strident în românește. Apoi șopti în grecește: — Se pare că nu-ți dai seama că nu prea am timp să gătesc și că răposatul meu bărbat, tatăl vostru, postelnicul, mi-a lăsat destulă avere ca să pot să-mi țin printre slugi și un bucătar. — Nu, mamă, știu că ar fi o prostie să stai în cuhnii. O măsură din priviri și cu regret constată în gând că îmbătrânise. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțea în atitudinea lui dezaprobarea. Știa bine că în familia lor toți făcuseră politică, dar tot atât de bine știa că ea, bătrâna, făcuse cea mai înaltă politică din câte s-a văzut vreodată. Când, după ce l-au strangulat pe bărbatul ei, postelnicul Constantin Cantacuzino, în baza unei acuzații false de trădare, i-a venit și ei vremea pentru că se urcase în scaunul țării Antonie Vodă din Popești, vărul ei; a pus să se rejudece procesul în divan, aducând probe că bărbatul ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe la Istanbul pe la toți marii zilei ca să-și scape neamul de urgia în care-l băgaseră tot pârile Leurdeanului. Și testamentul, așijderea. L-a făcut de parcă nu ar fi fost vremurile așa de tulburi, de parcă hotărniciile pe care le trăsese postelnicul Constantin, bărbatul domniei sale, erau veșnice, iar ei doi, el ca un patriarh și ea matcă de neamuri, stabileau peste timp pământurile făgăduite celor ce vor veni. Și făcuse bine să vină la locurile sfinte. O împăcase cu turcii căci, iată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să înjghebe un fel de negustorie cu cărți de liturghie... Stanca înșira mărgăritare, cumpărase o mulțime să le coasă pe odăjdiile mitropolitului de la Târgoviște. Se liniștise. Le chemase la masă patriarhul Ierusalimului, care era văr de-al doilea cu răposatul postelnic. Fuseseră amândouă. Când Stanca a început să-și povestească spaimele, cum că veacul ar fi un veac de nimic și că sfârșitul este aproape, un arhimandrit și-a cerut voie de la patriarh să vorbească. Era Hrisant Nottara. — Domnia ta, pentru că ești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamnei și de casa beizadelelor, în care locuia de fapt doamna sa, Maria. Totul se ridicase în timpul în care spătarul fusese trimis pe drumul pocăinței. Clădirile, cu toate acareturile lor, fuseseră zidite pe locul Cantacuzinilor, cel lăsat de tatăl lor postelnicul și rămas neîmpărțit încă. Șerban Vodă era agitat, mânca mult, dar se ținea de la băutură. Marele spătar stătea alături de marele stolnic Constantin. Prindea câte o șoaptă, dar nu prea înțelegea mare lucru. Profită de ocazie când mitropolitul începu să povestească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zestrea lor tocmai la Brașov tacâmuri de argint aurite cu furculițe cum nu aveau nici la curtea regelui Ludovic. Toți ai săi, adunați împreună, au dus-o și au îngropat-o în bolnița mânăstirii de la Mărgineni, alături de soțul domniei sale, marele postelnic Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira pe aici. — Zamfira... Ei, ce mai face
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește. Așa îi găsi al doilea postelnic: — Poruncă, măria ta. Mitropolitul îl trase înapoi spre ușă și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește. Așa îi găsi al doilea postelnic: — Poruncă, măria ta. Mitropolitul îl trase înapoi spre ușă și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu potcapuri negre, diferite după rangul călugăresc pe care-l dețineau. Erau aproape o mie. Pentru ei, Șerban Vodă fusese adevăratul bazileu, împăratul Bizanțului creștin, căci întărise și dăruise toate centrele mânăstirești din teritoriile otomanilor, urmase obiceiurile tatălui său, Constantin postelnicul, care discret condusese de fapt rezistența ortodoxă. Nu-și pusese pe cap coroana împăraților Constantinopolului, dar reușise să unească în jurul lui și al crezului său toată biserica ortodoxă de sub călcâiul turcesc. Și dacă neamurile și cei ce i-au fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu’, dacă plecăm eu și slutul meu, cum îi spui, să ai grijă să-l păzești măria ta pe vodă de vânzători, că-i plină lumea. Să nu uiți, când oi mărita domnițele să le dai de zestre fete curate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o vreme cu ninsori în februarie, când s-a înseninat din nou, steaua cu coada ei cu tot pierise. Când strălucea și mătura cerul cu pletele ei, oamenii bătrâni erau îngroziți. Își aminteau cum în anul în care fusese omorât postelnicul Constantin Cantacuzino venise tot așa o stea cu coadă. Probabil de asta ziceau că ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea că el nu este într-atât de mare, ca să trimită Dumnezeu semne pentru el și poruncea să înhame
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tuturor, acum mama îi luase locul. Maica mare spune că nu mai vede să bage ața în ac, stă în jilț, cu măsuța cu cafele lângă ea, toarce fuior de in și povestește despre cum se pregătea zestrea pentru fetele postelnicului Cantacuzino, bunicul lui taica. De dimineață au fost brașovenii cu podoabe de aur și argint. Maria, jucându-i ochii în cap, deschisese sipețel după sipețel să-și aleagă. — Maică, pot să-mi iau ce vreau, că o să fiu doamnă, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din aromeala de după prânz și să nu țină seama de spusele doctorilor. — Doamne, bat clopotele, toate clopotele, se pomeni vorbind tare, și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să intre. În acel moment, fără să audă aprobarea, Ștefan intră în odaie. Vodă îl măsură din priviri și rămase încântat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tânăr de la academia mânăstirii Sfântul Sava. Nedumerirea din privirea tatălui îl făcu pe fiu să dea o notă de obișnuit întrevederii, așa că se aplecă și sărută cu respect mâna voievodului, făcând din ochi semn că nu poate vorbi din cauza prezenței postelnicului, care-și făcea de lucru preocupat să afle ce are de spus beizadeaua. Vodă aprobă ușor din cap, semn că a înțeles, zâmbi distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic și, ridicând capul semeț, spuse: — Să ne grăbim, măria ta, că uite au tăcut clopotele și a prins să toace. Îl privi cu înțeles pe domnitor și adăugă: Nu-i timp de pierdut. Se apropie cu spatele de ușă, o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
timp de pierdut. Se apropie cu spatele de ușă, o deschise și de acolo, făcându-i să tresară pe toți cei din coridor care trăgeau cu urechea, rosti tunător: — Să trăiești, măria ta! și-i adresă un zâmbet tatălui său. Postelnicul se făcu și el nevăzut, grăbit să-și îndeplinească treburile privind grija față de persoana domnitorului. Lumina mohorâtă ce pătrundea prin ferestrele largi contrasta cu dispoziția lui Constantin Vodă. Era fericit că în ciuda răcelii de care suferise până zilele trecute, acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndreptă spre fereastră, privi spre grădina care acum se deschidea până departe la râu. Mugurii mari stăteau să plesnească. Doar câteva raze de soare și totul va fi înflorit. Iar bat clopotele. Ce-o fi cu caleașca? Taica mare, Constantin postelnicul, era frate cu Iordache vistiernicul din timpul lui vodă Vasile Lupu; deci maica Stanca era vară primară cu Todirașcu; adică Ilie, tatăl Bălașei, este văr de al doilea cu noi, copiii sunt deci veri de al treilea... Nu este cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doi ani! Da’ ce-o fi vrut Ștefan? Să nu mi spună că-și dorește altă jupâneasă, că astea nu se fac după vrerea fiecăruia... Când o face copila treisprezece, paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând să intre postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de aci nu pleacă din iatacul meu. Pylarino, domnia ta să dormi alături în odaia mea de lucru, doamna să-și aducă cele de trebuință ca să doarmă aci. Porunciți să mi se aducă să mă spăl pe față, ca să mă liniștesc. Postelnicii de rangul al treilea și tot felul de slugi își făcură apariția imediat cum doamna și cei doi fii ai ei părăsiră locul. Afară se lăsase noaptea. Lumânările înalte din dreptul oglinzii venețiene luminau toată încăperea. În odaie era răcoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimisul padișahului o să se sperie de ce o să vadă. Într-adevăr, luni dimineață, după ce plecaseră călugări călări spre mânăstirile apropiate și de acolo mai departe din mânăstire în mânăstire, cu porunca mitropolitului ca să se facă rugăciuni mari pentru sănătatea lui vodă, postelnicii de rangul al doilea și al treilea l-au îmbrăcat pe domn așa cum era și, sprijinit, l-au coborât pe scări în spătăria cu stele. Aci urma să vină imbrohorul. Au înflorit merii? întrebă vodă. — Nu încă, măria ta. — Ieri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de diferite nuanțe. Își aduce aminte Selin cum l-a luat pe Ștefan de o parte și i a spus că el trebuia să intre în odaia în care dormise, pentru rugăciune. Prințul dădu afirmativ din cap și ordonă unui postelnic de rangul doi să comande cafele și dulciuri pentru toată lumea adunată ca să-l vadă pe domn. Selin intră singur în odaie. Atunci au început să bată clopotele. A îngenunchiat cu fața spre fereastra pe care intrau razele soarelui, despărțind cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mătase roșie, începuseră să servească cafele tuturor celor care așteptau să fie primiți de domn și care intraseră între timp în cameră. Ștefan scoase capul pe ușa dormitorului voievodului rostind numele lui Selin pașa și al celui de-al doilea postelnic. Intrară. Odaia era scăldată în lumină. Un pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]