2,403 matches
-
Balotă crede că se poate vorbi deja de o posteritate a Cercului Literar: "Pe confrații mai tineri de la ŤEchinoxť, pe sibienii de la ŤEuphorionť, pe atîția alții mai tineri chiar decît acești tineri, îi văd, îi aud asumînd o moștenire, o posteritate cerchistă. Ei se înscriu întrucîtva într-o istorie ulterioară istoriei Cercului prelungind-o pe aceasta într-un viitor ce fusese necunoscut cerchiștilor. Și asemenea cercuri după Cerc, asemenea extensii cerchiste vor mai apărea încă." De ce? Fiindcă există niște determinante ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
ochiul critic care privește dincolo de conjuncturi, către împlinirile finale: "Invocarea lui Aristarc reprezintă astfel o reintrare în normalitate, o descifrare a înțelesurilor permanente ale evoluției sociale, intelectuale și mentale, pe care - așa cum constata E.Lovinescu, scriind despre Titu Maiorescu și posteritatea lui critică - nu o poți sesiza decît dezvoltîndu-se Ťprin popasuri, prin întoarceri la poziții de mult depășite, prin contradicții violente ce par a-i dezminți continuitatea și organicitateať, căci Ťprogresul pare adesea o stare pe loc, cînd nu o reîntoarcere
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
eșantion reprezentativ din stufoasa literatură operativă ce s-a adunat de-a lungul deceniilor în jurul persoanei lui Noica. Și se cuvine să ne întrebăm cum o putem judeca. Spun asta gîndindu-mă că o stranie ingratitudine a memoriei culturale face ca posteritatea unui autor să nu țină seama de dorințele lui antume. Cu alte cuvinte, dorința expresă a lui Noica a fost ca cercetătorii să-i ignore în chip deliberat biografia, ceea ce înseamnă că ingratitudinea noastră pare să atingă, în cazul lui
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
cules, cuvînt cu cuvînt, paginile dosarelor informative. De fapt, dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din uitare, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Condiția ca un intelectual să supraviețuiască morții este ca posteritatea să-i pomenească viața. În privința lui Noica, putem fi liniștiți: filozoful are o posteritate sigură pe care insinuările detractorilor nu o pot micșora.
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din uitare, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Condiția ca un intelectual să supraviețuiască morții este ca posteritatea să-i pomenească viața. În privința lui Noica, putem fi liniștiți: filozoful are o posteritate sigură pe care insinuările detractorilor nu o pot micșora.
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
Neagu sau Tiberiu Utan, capătă acum un contur mult mai pronunțat. Și ține numai de bunătatea irepresibilă a autorului ca pînă și odioșii literaturii române să beneficieze de circumstanțe atenuante. De pildă, chiar și atunci cînd scrie despre scriitorii cărora posteritatea le-a pus stigmatul oportunismului ideologic - Paul Georgescu, Sami Damian, Crohmălniceanu, autorul are discernămîntul de a le separa meritele de greșeli. Gabriel Dimisianu nu e genul de scriitor pe care să-l citești ca să-ți satisfaci o meschină poftă de
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
veritabilă artă a evocării, a descrierii plastice a unui autrefois pitoresc, dar și foarte realist, a portretului nu odată antologic. "Portretele lui Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu și Nicolae Filimon au devenit "repere fundamentale în biografiile ce se vor alcătui în posteritate." După Jurnalul lui C. A. Rosetti, care folosește "expresia nudă, cu o deplină sinceritate și sub impulsul spontan al momentului", al doilea jurnal important în literatura română este considerat cel al lui B. P. Hasdeu, care se distinge prin "admirabile
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
urmărită, de asemenea, cu o salutară grijă pentru nuanțe, efervescența teoretică și pasională stârnită în epocă de artiștii secesiunii, ecourile sociale ale suportului lor teoretic - "aristocratizarea maselor" ca misiune a artei, bunăoară - precum și reverberațiile pe care le-au produs în posteritate. În fine, toată această elegantă dezvoltare poate fi percepută ca o structură concentrică în jurul unei fraze esențiale, concluzie totodată a unui proces recuperatoriu recent: "Secesiunea reprezintă un caz particular al avangardismului european și ș...ț dacă îi lipsește componenta sfidătoare
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
ordin: Negoițescu pășea, probabil fără știrea lui, pe un drum deschis de altul! Un articol al lui Șerban Cioculescu, Universalism literar, datînd din 1945 și reprodus recent în Cultura (nr. 2, 15 ianuarie 2009), ne reține atenția prin următorul pasaj: "Posteritatea șlui Eminescu, n.n.ț, deshumîndu-i vastele poeme de tinerețe, a descoperit o neasemuită năzuință către ilimitat, care atestă premisele genialității celei mai ambițioase. Aceste premise, trebuie să recunoaștem însă cu sinceritate, nu și-au găsit realizarea, la vîrsta maturității. Eminescu
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
incult, răutăcios și farsor, capricios și incapabil. Prodigios în metehne și sclipitor în aptitudini, Leonardo a lăsat în urmă o galerie bizară de inovații tehnice, numai că toate aceste găselnițe le-a făcut cu prețul neglijării înclinațiilor artistice: "Aproape întreaga posteritate îl acuză pe Leonardo că și-a neglijat arta, că nu și-a terminat lucrările artistice. Unii văd în Leonardo un soi de ratat de lux, care a început în toate domeniile, fără să persevereze în vreunul. Freud a definit
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
trecerea gânditorului la cele veșnice, două „noi” cărți ale sale, scrise în limba la care renunțase încă din anii ’40 ai secolului trecut. Cunoscându-i biografia complicată, care a presupus un exil cu multe renunțări, ca și oroarea sa față de „posteritate” sau de „manuscrise” postume, nu putem decât să ne mirăm că aceste două cărți au supraviețuit. Și că, deși nedesăvârșite de autorul lor, manuscrisele s-au prezentat într-o formă suficient de elaborată pentru a fi publicabile ca volume de
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
cursiv, autentic cioranian și, totodată, o ediție în care specialistul poate regăsi toate detaliile manuscrisului. Surpriza acestui Cioran inedit, la 17 ani de la dispariția filosofului reputat pentru oroarea de publicitate, de expunere a intimității, ca și pentru evidentul scepticism cu privire la posteritate, în general, constă și într-un detaliu pe care editorul îl subliniază cum se cuvine. Fragmentul numerotat cu cifra 70, cu care începe Îndreptar pătimaș II, a mai apărut și în ediția din 1991, a primei părți. Numai că, în
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
e refuzat din cauza tuberculozei; la Oran dă lecții elevilor evrei cărora regimul de la Vichy le interzisese să frecventeze școala; intră în Rezistență, publică în ziare clandestine, conduce el însuși un astfel de ziar.” E rândul lui Franz-Olivier Giesbert să comenteze posteritatea literară a celor doi: „Fidel umiliților și obidiților lumii, Camus n-a căzut în nici una din capcanele vremii sale. După moarte, a devenit de necontestat. A câștigat prin KO lupta lui postumă cu Sartre, care, în pofida multiplelor lui talente, mai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
Mihai Zamfir Considerat primul nostru romancier cu operă amplă și bine articulată, Duiliu Zamfirescu ne apare astăzi drept un autor mai degrabă modest, fără suflu, supralicitat în timpul vieții, ca și în posteritatea imediată. La el onorurile culturale și succesele sociale au împins în prim plan o operă mediană, exaltată însă de critică în lipsă de altceva. Rămîne autorul junimist prin excelență și discipolul maiorescian prin vocație. Unica sa reușită culturală este de
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
să fie pomenite. Locul lui Claude Lanzmann în istoria culturii moderne este marcat însă de un singur titlu, Shoah. N-am văzut filmul-mamut, nu cred să fi fost proiectat vreodată în România. Nu pot vorbi decât despre istoricul, concepția și posteritatea acestui fenomen fără precedent în istoria cinematografiei. De fapt, locul lui este mai curând în istoria gândirii decât în aceea a filmului, întrucât ceea ce-l singularizează este nu o viziune sau o realizare artistică originală, ci poziția de pe care abordează
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
decât afirmația? Și de ce contează atât de puțin dacă cronicarul are sau nu dreptate, dacă a fost obiectiv sau nu? Primul răspuns care îmi vine în minte este că numai „răutatea“ este absolută, în vreme ce toate celelalte sunt, mai ales în posteritate, relative. Asupra „răutății”, putem cădea de acord fără să facem neapărat concesii nici propriului gust, nici gustului public. Dreptatea este mult mai împărțită, iar obiectivitatea trece totdeauna printr-un filtru subiectiv. Cât privește confirmarea în timp a judecăților, ea nu
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
o prefață, pe care, de altminteri, mi-o solicitase, fiindcă nu era la fel de elogioasă ca un comentariu anterior la cărțile lui. „Răutatea“ supără, uneori foarte tare, dar are efecte mai puțin nocive. Nu e vorba numai de carieră sau de posteritate. E vorba de eficiența actului critic. Puțini scriitori acceptă din prima clipă observațiile critice. Dar și mai puțini sunt aceia care nu le acceptă, de obicei într-o versiune pe care timpul a îndulcit-o, mai târziu. Orgoliul nu e
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
game diferite. Pendularea între mai multe convenții literare (când imaginarul individualizator era deja constituit) a fost generată de o neconștientizată criză a limbajului artistic. Bacovia a apelat la mai multe convenții pentru simplul motiv că niciuna nu îl mulțumea deplin". Posteritatea lui Creangă (1990) e o carte despre istoria receptării operei lui Creangă, cu analize corecte și comentarii echilibrate despre principalii exegeți ai humuleșteanului. Unele rezerve sunt exprimate în legătură cu studiile lui Streinu, în timp ce paginile critice ale lui Vianu sunt ignorate. Contribuția
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
pentru un autor atît de aforistic ca Cioran, interpretările pot aduce vreun cîstig operei. Ele nu fac decît să tulbure o melodie pentru a cărei ascultare nu e nevoie de comentarii însoțitoare. Din acest motiv, la două decenii de la moarte, posteritatea lui Cioran e îndeosebi ingrată, maculatura exegetică care amenință să-i îngroape opera crescînd tot mai mult, în vreme ce, calitativ, revărsarea grafomană ce-i înconjoară numele seamănă cu ploaia măruntă a textelor strepezite. Nu cred să existe pedeapsă mai mare pentru
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
Aforismele nu-l cruță pe Tolstoi tocmai fiindcă îi surprind nuanțele pe care, dacă ar fi putut, ar fi ales să nu le treacă în jurnal, ceea ce dovedește că, atunci cînd ni le scriu alții, gîndurile noastre sunt mai adevărate. Posteritatea nu poate decît să-i fie recunoscătoare medicului Makovițki pentru cruzimea cu care i-a reprodus, fără peticiri de imagine, miezul intuițiilor lui Tolstoi. Din acest miez putem desprinde astăzi un portret plauzibil al romanrioruliii Mai întîi, Tolstoi are o
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
visul încărcat, dificultuos. Impresia de oniric bătînd spre coșmaresc e adesea de neînlăturat. Tentînd a se trezi, poeta folosește cîteva cuvinte de ordine precum jocul, așteptarea, melancolia: „Am găsit pe zid urme de gheare,/ semnul însîngerat al tigrului./ Dar în posteritate locul/ se va numi «odaia liniștii»./ Aici am jucat cel mai sumbru joc:/ așteptarea. Aici, fără însemne fiind,/ m-a-nhățat de beregată fiara. Aici/ am trăit o melancolie tonică și aspră/ ca gerul. Și-n pauza dintre învățături/ am căzut în
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
fost caterisit. Peste cîțiva ani a reușit să emigreze în Germania, stabilindu-se la Duisburg, la a cărui universitate și-a urmat decenii la rînd oficiul de profesor. Pasiunea sa fiind măsurarea Pămîntului și ilustrarea lui grafică, Mercator a lăsat posterității gravuri catografice și un celebru atlas geografic pe care vizitatorii îl pot vedea și azi la Muzeul de Artă și Istoria Culturii din Duisburg. comentariilor malițioase în marginea Bibliei, Mercator a primit verdictul de „lutheranită” și a fost caterisit. Peste
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4831_a_6156]
-
fost caterisit. Peste cîțiva ani a reușit să emigreze în Germania, stabilindu-se la Duisburg, la a cărui universitate și-a urmat decenii la rînd oficiul de profesor. Pasiunea sa fiind măsurarea Pămîntului și ilustrarea lui grafică, Mercator a lăsat posterității gravuri catografice și un celebru atlas geografic pe care vizitatorii îl pot vedea și azi la Muzeul de Artă și Istoria Culturii din Duisburg. Studii alarmante Cui și-a închipuit că învățămîntul din Germania depășește în calitate media europeană (care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4831_a_6156]
-
maro. Jurnal 1982-1990, 2 vol., îngrijire ediție, prefață și note de Adrian Ălui Gheorghe, Conta, Piatra Neamț, 2011, 465 + 466 pag. Aurel Dumitrașcu a avut parte, datorită prietenilor poeți de la Piatră Neamț - și în special lui Adrian Ălui Gheorghe -, de o posteritate care a compensat, într-o anumită măsură, tragică și prematură să dispariție. Au apărut, după ’90, mai multe volume de poezie, edite și inedite, prin care opera să s-a conturat, dat fiind și faptul că a fost un scriitor
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
politice au jucat un rol decisiv. O simplă retrospectivă a dezbaterilor de idei din ultima jumătate de secol poate sta mărturie în acest sens. Instrumentat în timpul vieții de comunismul în ascensiune, criticul a devenit nu mai puțin util în imediata posteritate, deopotrivă - culmea! - ca interfață a autonomiei esteticului și ca instanță de legitimare a tendințelor protocroniste. După ’90, problematica delicată a relației scriitorului cu politicul sau aceea, mai „elitistă”, a stării istoriei literare azi, îl readuc în prim plan. Sub fanionul
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]