4,565 matches
-
pe căi întortocheate, și poate chiar de pe poziții adverse, cu Marian Zidaru. Obiectul artistic își pierde libertarea lăuntrică și firescul manifestării, își pierde statutul și își pierde chiar inocența, dar într-un alt fel decît o face, de pildă, în postmodernism. Forma nici nu se maturizează pînă la a fi conștientă de sine, de propriile-i strategii de construcție și de consum, dar, în același timp, ea nu mai este nici ingenuă pentru că poartă deja, încă de la bun început, atributele dăruirii
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
desfășurarea ei veselă - găsim numai în volumele de debut ale viitorilor laureați ai Premiului Nobel. (Ironia discretă, ca și parodierea fugitivă a unor limbaje - propagandistic, literar, ecleziastic etc. - au făcut din literatura lui Ioan Groșan o pradă sigură pentru activiștii postmodernismului, care s-au grăbit să și-o anexeze. Este un abuz, întrucât esența acestei literaturi constă în altceva decât în jocul de-a literatura. Când se lasă cu adevărat în voia spiritului ludic al unui fost student de la filologie, așa cum
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
echivalent european, așa-numita "compoziție"? Formulez deliberat în mod cît mai generic această problemă, ca și autorul de altfel, pentru că dacă aș folosi alte cuvinte, precum cel de "influență" de pildă, s-ar chema că pornim deja de la presupunerea că postmodernismul a impregnat disciplina compoziției. Or, aceasta este întrebarea pe care Faigley și-o pune în chip genuin: există o influență a postmodernismului asupra compoziției? Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor e socotit îndeobște drept teritoriu colonizat masiv
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
folosi alte cuvinte, precum cel de "influență" de pildă, s-ar chema că pornim deja de la presupunerea că postmodernismul a impregnat disciplina compoziției. Or, aceasta este întrebarea pe care Faigley și-o pune în chip genuin: există o influență a postmodernismului asupra compoziției? Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor e socotit îndeobște drept teritoriu colonizat masiv, sau chiar integral, de postmodernism. După o analiză atentă și cumpătată a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
Or, aceasta este întrebarea pe care Faigley și-o pune în chip genuin: există o influență a postmodernismului asupra compoziției? Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor e socotit îndeobște drept teritoriu colonizat masiv, sau chiar integral, de postmodernism. După o analiză atentă și cumpătată a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de gîndire din postmodernism (Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar și Clifford Geertz ori mai exoticii postmoderniști provenind din teoria arhitecturii), Faigley se ferește să tragă
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor e socotit îndeobște drept teritoriu colonizat masiv, sau chiar integral, de postmodernism. După o analiză atentă și cumpătată a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de gîndire din postmodernism (Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar și Clifford Geertz ori mai exoticii postmoderniști provenind din teoria arhitecturii), Faigley se ferește să tragă o concluzie explicită, străduindu-se să lunece precaut printre desișurile complicate ale unei orientări intelectuale atît de vaste cum e
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar și Clifford Geertz ori mai exoticii postmoderniști provenind din teoria arhitecturii), Faigley se ferește să tragă o concluzie explicită, străduindu-se să lunece precaut printre desișurile complicate ale unei orientări intelectuale atît de vaste cum e postmodernismul. Înarmat cu sumedenie de "totuși" și "deși", autorul se încumetă să enunțe, pînă la urmă, cîteva ferme principii, reductibile toate la următoarea idee: prin felul în care se face adepta unei teorii implicite a comunicării ca negociere permanentă între convenții
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
încumetă să enunțe, pînă la urmă, cîteva ferme principii, reductibile toate la următoarea idee: prin felul în care se face adepta unei teorii implicite a comunicării ca negociere permanentă între convenții și norme culturale, compoziția este o progenitură legitimă a postmodernismului, căci ea încurajează formarea unei culturi a diferenței, nu a asimilării, a uniformizării și a dogmei. Efortul lui Faigley merită salutat datorită gradului său de dificultate, dacă nu felului în care e dus pînă la capăt. În ultimă instanță, a
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
a uniformizării și a dogmei. Efortul lui Faigley merită salutat datorită gradului său de dificultate, dacă nu felului în care e dus pînă la capăt. În ultimă instanță, a analiza un întreg teritoriu disciplinar și apoi și un subiect precum postmodernismul poate fi calificat drept nebunie curată. Fiecare în parte e mult prea vast pentru un volum de sub trei sute de pagini, iar împreună depășesc resursele unei vieți de om. Asta pentru cei ce nu concediază lejer compoziția ca simplă formă de
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
autor ca spațiu abstract de semnificație de către Michel Foucault. Dimpotrivă, teoriile expresiviste ale scrisului sînt, în subtextul lor, emfatic moderniste, nu postmoderniste. Alăturînd principalele trăsături distinctive și opoziționale totodată identificate de Ihab Hassan în 1985 pentru a descrie modernismul și postmodernismul, Faigley se vede pus în fața inevitabilei concluzii: centrat pe formă, încrezător în finalitate și ierarhii, scriitorul așa cum îl definesc adepții compoziției este fundamentalmente modernist în descendență romantică. Și atunci cum se poate răstălmăci o concluzie atît de aparent evidentă în
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
arhetip ș.a. Urmărind valorizările timpului arhaic și modern în diversele sale opere, autorul consideră concepția despre timp ca fiind la baza întregii viziuni eliadești. Totodată, subliniază că tipul de umanism ilustrat de Eliade este mai degrabă al unui precursor al postmodernismului, decît al unui modern(ist). Comentînd criticile aduse atît implicării sale politice din anii '30-'40, cît și cele aduse creației sale științifice, exegetul continuă cu o incursiune în ceea ce numește "creativitatea religioasă a umanității moderne", reliefînd locul lui Eliade
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
Heidegger, sau componente arhaice, în cazul lui Eliade, precum și ideea juxtapunerii de moduri sau alternative existențiale în universul modern sau arhaic implicată de "sistemul" gîndirii sale, concordantă cu cea a tensiunilor, relativismului, pluralității exprimate în viziunea - dar și în discursul - postmodernismului. Prin surprinderea aspectelor esențiale ale operei și inspirata contextualizare în universul gîndirii contemporane, Reconstructing Eliade rămîne indiscutabil unul din studiile fundamentale despre autorul român. 1) Bryan S. Rennie, Reconstructing Eliade. Making Sense of Religion, Albany: State University of New York Press
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
Simuț. îți vine să-ți duci mâinile la urechi văzându-l cu câtă "inconștiență" demontează câte o grenadă abandonată de alții. Volumul recent apărut, Arena actualității, cuprinde numeroase rediscutări ale unor subiecte explozive: Cazul Panait Istrati, Are Paul Goma talent?, Postmodernism și gazetărie, Ce-i lipsește criticului Gheorghe Grigurcu?, Carențele criticii actuale, Posteritatea călinesciană, într-un nou impas, Miron Radu Paraschivescu - eretic sau cabotin?, Norman Manea: un scriitor evreu, român și american, deopotrivă, Prețul erorilor optzeciste etc. Și din toate, fără
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
două compartimente ale cărții - Simptome și Cardiograme - cuprind dosarele complete ale unor probleme literare complicate cum ar fi situația actuală a romanului românesc sau posteritatea călinesciană, conștiința apartenenței noastre (fie și prin literatură) la Europa Centrală sau locul ocupat de postmodernism în istoria literaturii române (alte subiecte le-am menționat anterior). în al treilea compartiment, intitulat Egografii, figurează interviuri luate lui Ion Simuț în ultimii ani. Practic, tot ceea ce îl pasionează - sau ar trebui să-l pasioneze - pe un iubitor de
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
cu un titlu tranșant: Are Paul Goma talent? în acest articol este recapitulat istoricul receptării cărților scriitorului-dizident, într-un mod comprehensiv și nuanțat. Un alt subiect care constituie în lumea noastră un "lung prilej de vorbe și de ipoteze" este postmodernismul românesc. Agitația (verbală) din jurul lui s-a intensificat în momentul în care a apărut monografia lui Mircea Cărtărescu, considerată de unii o "ficțiune critică". Ion Simuț reexaminează întreaga dispută, recuperând monografia bucată cu bucată, ca pe un vapor scufundat, din
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
de convențiile inițiale. Așa stînd lucrurile bacovianismul, în punctul lui de sosire, se lasă în stăpînirea efemerului, cotidianului torturant, singularizării agonice. Fără a se putea confunda cu artificialul izbăvitor la care apelează, poetul concepe lumea proiecțiilor sale în modul propriu postmodernismului. Atras de stări de criză, Bacovia le întrupează cu o fantezie ce îl îndepărtează involuntar de simbolism. Involuntar, dacă ținem seama că îi slăbește acuitatea senzorială. O va înlocui prozaismul anticipator al actualei modernități, cu "transcrieri" neașteptate și imixtiuni subtextuale
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
fondator al festivalului. Ediția recent încheiată? Mai mult decât cele precedente, aceasta a etalat absolut toate orientările actuale ale componisticii noastre. Ele aparțin, în egală măsură, orientărilor sfârșitului de secol. Cu toate simptomele, cu toate zbaterile și căutările acestuia. Căci postmodernismul epocii actuale se constituie într-un teritoriu vast al etalărilor de tot felul, de la tematismul generos al comunicării de tip romantic, la acțiunile prospective, experimentale, de compunere și descompunere a sunetului, de la atitudinea estetizantă, elitistă, la cinismul rebarbativ considerat drept
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
semiotica, inclusiv naratologia..." Apoi constată resemnat: "Teoriile vin și trec, ca și noi, ca și dragostele, ca și evenimentele, "epifania" care (credeam că) ne determină viața. Nu rămîne decît fascinația textului". Azi, distinsul nostru autor nu mai este decît adeptul postmodernismului, deși despre acest concept sau curent de opinii, chiar după ce i-ai citit pe Hasan și Lyotard, știm puțin ce înseamnă și ce forme se cuprind în el. Este, negreșit, un act de curaj bărbătesc din partea autorului nostru să recunoască
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
dreapta sau de stînga). Într-un eseu separat, autorul nostru pledează pentru grabnicul sfîrșit al canonului estetic. Fript cu atîtea teorii estetice, de astă dată, cred, dl Sorin Alexandrescu exagerează. Spiritul canonic, în studierea literaturii estetice, nu poate dispărea, chiar dacă postmodernismul (în care mai crede autorul) o cam prescrie. Studiul din 1969 Dialectica fantasticului la M. Eliade, deși integral îndatorat naratologiei și semioticii, se demonstrează încă solid și rezistent. Important e eseul Narațiunea contra semnificatului, din 1987, din care stărui asupra
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
Roxana Pană-Oltean Cunoscut cititorilor prin poeziile concentrate, hieroglife poate, și sincronizat cu tendințele unui postmodernism "hard", Daniel Pișcu, care a debutat la cenaclul "lunediștilor" condus de Nicolae Manolescu, își surprinde publicul în recenta sa publicație Mă chemau păsările (Editura Augusta, Timișoara, 1999) cu o voce simetric opusă nonconformismului din scrierile anterioare. Îndreptându-și interesul asupra
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
Andreea Deciu Zilele de glorie ale postmodernismului par să fi apus aproape de tot. În ciuda reputației de care se bucură Jacques Derrida în Europa și peste ocean, de pildă, ori de succesele Juliei Kristeva în coteriile feministe și psihanaliste, o certă neglijență metodologică, poticneli de judecată și toleranță
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
și peste ocean, de pildă, ori de succesele Juliei Kristeva în coteriile feministe și psihanaliste, o certă neglijență metodologică, poticneli de judecată și toleranță față de amatorism ori chiar impostură intelectuală care din păcate caracterizează orientarea numită în disciplinele umaniste generic "postmodernism" sînt vicii imposibil de ascuns la nesfîrșit. Postmodernismul piere pre limba sa, dacă putem spune astfel, sufocat în confuzii terminologice, solipsisme și lipsă de discernămînt al ideilor. Aceasta este premisa unui important studiu dedicat de filozoful Ian Hacking evoluției principalelor
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
Juliei Kristeva în coteriile feministe și psihanaliste, o certă neglijență metodologică, poticneli de judecată și toleranță față de amatorism ori chiar impostură intelectuală care din păcate caracterizează orientarea numită în disciplinele umaniste generic "postmodernism" sînt vicii imposibil de ascuns la nesfîrșit. Postmodernismul piere pre limba sa, dacă putem spune astfel, sufocat în confuzii terminologice, solipsisme și lipsă de discernămînt al ideilor. Aceasta este premisa unui important studiu dedicat de filozoful Ian Hacking evoluției principalelor metode și formule de gîndire din postmodernism. The
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
nesfîrșit. Postmodernismul piere pre limba sa, dacă putem spune astfel, sufocat în confuzii terminologice, solipsisme și lipsă de discernămînt al ideilor. Aceasta este premisa unui important studiu dedicat de filozoful Ian Hacking evoluției principalelor metode și formule de gîndire din postmodernism. The Social Construction of What (A cui construcție socială) este cartea unui filozof cu portfoliu impresionant, cu reputație solidă atît între tradiționaliști cît și în rîndul radicalilor. Impactul ei, prin urmare, nu poate fi neglijat. Hacking nu declară, emfatic, postmodernismul
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
postmodernism. The Social Construction of What (A cui construcție socială) este cartea unui filozof cu portfoliu impresionant, cu reputație solidă atît între tradiționaliști cît și în rîndul radicalilor. Impactul ei, prin urmare, nu poate fi neglijat. Hacking nu declară, emfatic, postmodernismul drept impostură, cum au făcut-o Sokal și Bricmont, nici nu-l comentează răutăcios, precum Christopher Norris, hibele pe care le-a avut încă de la apariția sa. Calm, conștient de forța de seducție a unui curent de gîndire suficient de
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]