4,003 matches
-
felul lui. Dar a trebuit să mă trezesc și să văd bine, că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa cum era și cum nu-mi fusese teamă cu el să-i arăt: Și mie mi-e dor de tine și apoi îi mai scriu unul: Beți fără mine? Ce beți? E bun? Mai încolo îl sun, gata, te-ai potolit? mâine ai repetiții și nu trebuie să lipsești iar, mă fut! nu sunt sclav, m-am băgat în pat oricum, vin și eu sâmbătă la Brăila, de ce? vin la premiera ta, n-are rost să vii, o să fie o tâmpenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
până foarte târziu, până la 1 noaptea, când a apărut Filosoful într-o stare anume pentru marea explicație și marele final. Vezi, Pinochio, îi spuneam la mare, după ce o trimisesem pe Prințesa Miau acasă, era depresivă, nici Xanaxul n-a mai potolit-o, stătea și plângea lipită de colțul peretelui cu toată pătura în jurul ei, cu unica pătură confiscată, noi eram de vină și ne pedepsea să dormim îmbrățișați și îmbrăcați ca să nu murim de frig. Îl țineam pe scăunel, așa cum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
perna pe față, se tot plânge ea, apoi o dă în râs, ia mergeți voi înainte, îi spun Prințesei Miau, care la mare a exagerat cu nisipul în ochi și cu votcă și cu bătaie pe pătură, să dea naiba, potoliți-vă, se bat peste mine în pat, nu dormi tu la mijloc, mă întreabă Pinochio, ok, dar tot n-am noroc de pătură și e Pinochio aproape, e bine, noaptea, ca și cum nu știe nimeni, ne ținem în brațe, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Șam îl privește acuzator, adaugă: — N-am fost eu! Șam păru să-l creadă pe cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc, spuse el. — De ce te lași dominat de furie în halul ăsta? îl potoli Adrian. Este exact ceea ce vrea ea. Nu-i dă această satisfacție. Dă-i cu tifla. — N-ai mai vorbi așa dacă ai fi citit tot interviul. — Hai să aruncăm o privire, spuse Adrian. Lua ziarul de la Șam, găsi pagina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
deasupra satului și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se lovea copilul pentru a-i lua durerea, buchisea în vatră tăciunele prevestitor de rele, ca să se mai potolească dușmanul, descânta de deochi și alte multe încă făcea.” Ea sădește astfel în sufletul copiilor săi încrederea în forțele proprii, curajul de a înfrunta necunoscutul, optimismul. Ca și la Ion Creangă, la Nicolae Labiș, amintirea mamei este legată de lumea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai vede un colț din trena nopții, dar soarele își arată fața îmbujorată. Frunzele copacilor foșnesc, scuturându-și veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
coboară pe cer mângâind pământul duios cu razele sale. Obosit și îmbujorat, se ascunde după trupul dealurilor, țesându-le o mantie din toate firele curcubeului. Curând prima stea apare pe cerul curat al serii. Zarva de până acum s-a potolit. Noaptea pune stăpânire pe natură întunecând cerul, dar împodobind-o cu o luna de argint și mii de diamante cerești. Totul se pregătește de culcare. Satul e plin de licurici uriași care se sting și se aprind. Liniștea e din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în seamă de veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy) îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy îi apasă cu podul palmei fruntea, să-l potolească. Unghiile lungi, retezate drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine la locul acela. Locul unde s-a întîmplat înălțarea la frescă. "Potolește-te, Iordana, îmi invadează urechile vocea de-a doua. Mă iei cu hipocorisme strămoșești à la Meșterul Manole? Jertfa? Ești complet anacronică. Să fii liber de "mitologia locului" pare (și este) condiția reușitei literare. Antofiță vede și-n eroul necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-te-te! Ti trîntesc di nu ti vezi; cî n-am bout pișleag ca tini. Sî mî pupi unieva". Cînd i-am cerut amănunte, Dumbravă mi-a spus că "da, Carp l-a trîntit, într-adevăr", ceea ce avea să-l potolească: "Gata. L-o ignorat Călinescu, îl ignor și eu". Faptul că Dumbravă a adus proletcultul la zi n-a prea convenit generației Bumbești-Livezeni. Poate Mistrie însuși, poate altcineva a lansat pe apa Bahluviului știrea c-ar fi murit. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viteji". "Nu ieu, Jebeleanu". "Aha, i-ai furat rima. Totdeauna ai fost furăcios. Satanist-stalinistule!" "Mai bine stalinist decît ceaușist. Îl prefer pe Stalin unui degenerat ca Ceau-u-u-u...". Urlau amîndoi ca lupii, pînă cînd prorectorul Ciubîcă le-a ordonat să se potolească, în stil paremiologic: Ia nu mai bateți atîta apa-n cuie, că vă iese sula din sac la amîndoi". Trebuiau să pupe, dacă nu "Piața Endependenței", măcar bulevardul cu același nume. Cum de amuțit au amuțit brusc, explicația am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat de miel(ucă). Tămbălăul scoate lumea la uluci și-n stradă. Se dovedește greu de potolit. 'Ostalgia găsește bun prilej de manifestare. Pă timpu' Iu' Ceaușăscu nu tă mînca cînii, vociferează o țigancă tînără, cu cheițe de yală împletite-n cozi. Țigănușul și-l ține strîns lipit de fuste. Tano l-a alergat de-o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era un ochi. S-a dus. Scoală-te, m-a trezit Tano, lăsîndu-și laba, moale, pe pieptul meu. Hai și te scoală, scriitoreasa mea iubită. Nu-i locul nostru aici. E timpul să punem punct stării de necesitate. S-a potolit tărăboiul de pe "Trompeta". Știu io. Nu vrusese să vină încoace Tano. Cînd mergem cu vreo mașină, comentează tot ce mișcă pe șosea. Pe drumul spre Dorobanț era foarte mohorît și foarte critic. Fă, doamnă (a folosit el, după Ion Cristoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai îndrăznesc să mai mușc din ea, de teamă să n-o rănesc pe fată. Și colții mei deveneau tot mai lacomi și mai avizi de sângele cald ce curgea prin văile lunii, dar la vederea fetei setea mi se potolea pe dată. Oamenii au fost tot mai înfricoșați de apariția pregnantă a lunii noapte de noapte și de nemicșorarea ei. Nimeni nu mai dormea, tulburat fiind de radiația și strălucirea puternică a lunii. După câteva zile, mi-am luat inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr. 51 și totul era la fel ca înainte. Dar setea tot nu mi-o potolisem. C argobot, după ce se urină sub Luna care tocmai se ridica dintre blocuri (dărâmând două antene parabolice și un releu de telefonie mobilă), se întoarse în subsol. Pipăi de-a lungul țevilor sticla pusă bine de cu seară. Simțind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vedea cerul și strada era plină de fluturi, vedeau și cei din nopțile în care îmi lipsea iubita mea pe care părinții nu au vândut-o ca pe o casă, acum am auzit că mănâncă în Iad bani și-și potolesc setea cu aur topit, cerându-i lui Lucifugo Rofocale, demonul care a inventat banul, tot mai mult aur și bancnote, bietul patron e îndrăcit de necaz, nu știe cum să scape de ei, mi-a spus un prieten care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
krug 1976. Sigrid se așeză la masă în fața mea și începu să mănânce. -N-am pus sare, din pricina căpșunilor. Dacă dorești, poți pune piper. -E delicios. -Da, busuiocul merge de minune cu căpșunile. Mi-am lins farfuria. Mizilicul acesta nu-mi potoli foamea. -Ai și terminat? se extazie gazda mea care mânca exasperant de încet. -Da. Îmi imaginez că nu îți mai este foame după acest prim fel. -Așa e. -Prin urmare nu trebuie să te aștept dacă vreau să mai mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
voi pulanul de cauciuc, face semn ridicînd din sprîncene, privind la șoldul Părințelului. Ușa se izbi violent de perete, și Roja se opri în prag cu picioarele depărtate, fixîndu-și privirea asupra mesei în jurul căreia Delfina, Angelina și Tușica stăteau încremenite. Potoliți-vă odată, încearcă Părințelul să-l calmeze pe Roja, căruia parcă cineva îi luase brusc mințile, o să vă tăiați în sticlele astea nenorocite, îl avertizează Curistul, ducîndu-și palmele la ochi, ca să se ferească de cioburile care zboară prin aer. Mii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oferi, se distrează, urmărind mișcările leneșe ale lui Roja care parcă nu se mai decide odată pe ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe fundul porthartului un anumit obiect indispensabil de care are chiar atunci neapărată nevoie. Potoliți-vă, nu vedeți că totul e jupuit, că n-a mai rămas la locul ei nici tencuiala? încearcă Curistul să-i atragă atenția. Părințelul mai are doar puțin și o să înceapă să-și smulgă părul din cap de necaz. V-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de bun ce n-ați fugit la Hollywood? Nu mai pune întrebări prostești, sînt patriot, se scuză Regizorașul, nu se vede? Nu vreau să o las baltă nici dacă trece porcăria asta de revoluție, am promis că n-o să mă potolesc niciodată, chiar dacă s-au strîns anii. Asta e vîrsta la care stăpînești cel mai bine tehnica improvizației, a colajului, a trucajelor, înțelegi unde bat? Procedeul numit Masca Mobilă, spre exemplu. Dacă Unitatea mi-ar fi lăsată pe mînă, unul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din interes, marș cu toții de aici, am început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș mardi într-o clipită pe nenorocitul de Timișoara dacă aș da peste el! Ce fler a avut atunci să spele putina exact la timp
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
simt așa, știți voi cum, începe să tremure, uitîndu-se în gol la paharul transparent, la pereții crăpați ai crîșmei, la rotocoalele de fum ce se ridică de la celelalte mese. Nu vă mai gîndiți la prostiile alea, încearcă Gulie să-l potolească, de ce nu înțelegeți că nimeni n-a trădat pe nimeni, că pur și simplu așa a fost să fie? Unde dai și unde crapă, zice Roja, auzind tot mai multe voci în jurul său. O să scăpați pînă la urmă de ele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vine să leșin numai cînd văd sînge, prostii, ce-i așa mare scofală? Chirurgie la patru mîini, spune Dendé, sau vrei să-l ai pe conștiință? Tu ai făcut boacăna, tu trebuie s-o îndrepți, așa spun regulile bunului-simț, îl potolește Gulie. Bine, dar eu mai mult o să te asist, spune Tîrnăcop, tu faci găurile și treaba scîrboasă. Ai văzut cît de rapid am căzut de acord? se minunează Gulie luînd cuiul să vadă cît este de ascuțit. Pregătește sfoara, boxerule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]