593 matches
-
luntrea cu frânghii împletite în trei și în șase, acei oameni o culcară lin pe un fel de sanie din două trunchiuri uriașe de cedru pe care o împinseră și o traseră câteva zile la rând pe un fel de povârniș anume făcut, până ajunseră cu ea pe lespezile turnului. Acolo, în alte câteva zile de muncă, trăgînd-o dintr-o parte și înmulțindu-i treptat proptelele în partea cealaltă, așezară luntrea în picioare fără măcar s-o fi zgâriat. De la început
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
șapte adrese la care-mi distribuisem, cu atâta ușurătate, averea, mi se șterseseră cu aceeași eficiență atât de pe cortex, cât și din înscrisurile borsetei. Pe căi ocolite, m-am interesat de camionagiul ce-mi hurducase, cu atâta tembelism, clavecinul, pe povârnișul străduțelor 123 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Lîngă-un ghiveci cu asparagus, un domn pântecos, cu ștaif funcționăresc, absorbea, pe la un capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spuse Vultur-în-Zbor. El m-a ales pe mine. — întocmai, rosti Virgil Jones și-și încrucișă degetele. UNSPREZECE Miezul nopții sau pe-aproape. în căsuța din micul luminiș de lângă stâncile cenușii de deasupra plajei cenușii e tăcere. în pădurile întunecate de pe povârnișurile întunecate ale muntelui vrăjit e tăcere. Până și marea și cerul au fost reduse la tăcere. Vultur-în-Zbor dormea, dar femeia cea urâtă, plină de griji, stătea întinsă pe rogojina de pe podea și era trează. Virgil Jones zăcea în balansoarul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era așezat pe plajă, cu spatele către mare. Lângă el, pe nisipul argintiu, stătea Dolores O’Toole și-și cânta cântecele de dor și jale. O, Virgil! spunea ea. Sunt atât de fericită. Atât de fericită. Așteptând în pădurile de pe povârnișurile muntelui Calf, tăcut și invizibil, în timp ce bărbatul cel gras și împiedicat și tovarășul lui înalt, cu pană în creștet, o pană țopăind alături de melon, înaintau, urcând pe cărările năpădite de buruieni, urmărindu-i cu privirea și așteptând, stătea un gorf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
foarte atent. NOUĂSPREZECE Pădure deasă, întunecată ca mormântul. în urma lor: mintea distrusă, izolată, a lui Dolores O’Toole, părăsită de dragoste chiar în momentul când i se dăruise. în fața lor, K și orice-ar fi adăpostit el. între ele două: povârnișurile neprimitoare și Pădurea din Calf. Ce-l mâna pe Vultur-în-Zbor să-și continue drumul era doar fantasma Prepelicarului din mintea lui, plecând de lângă el, mână-n mână cu domnul Sispy cel fără chip. Și-ar fi dorit să știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
durere de cap înfiorătoare. Cuvintele Unde mă aflu? îi veniră pe buze pentru a doua oară pe insula Calf. Le alungă cu o grimasă crispată a gurii. Unde se află oriunde? se întrebă el. Totuși se afla pe muntele Calf. Povârnișul împădurit i-o confirma. Și țipătul dimensiunilor, pentru că Efectul persista, chiar dacă îl învinsese... o jenă în colțurile ochilor, în urechi și minte. în curând o să devină ca un fel de infecție ușoară, ca un sunet slab de clopoței în urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de impecabil de curate, pe cât de murdar era restul casei. Erau șterse de praf și îngrijite, iar lenjeria de pat era spălată. Parcă veneau dintr-o altă lume. O umbră stătea nemișcată pe un scaun. Să intri din nou pe povârnișurile împădurite însemna să renunți la orice iluzie de normalitate, să te scuturi de aerul orașului nebunește de lumesc, lumește de nebun. Lumina verde a copacilor era un fel de purificator pentru amândoi. Vultur-în-Zbor simți aici încă o dată misterul tangibil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
slăbiciune, ignoranță și ură, toate unite împotriva voinței lor. Liv se întoarse și intră. După un moment de ezitare, Vultur-în-Zbor o urmă, lăsându-l pe Virgil Jones, vulnerabil și rănit, să continue cu mormăielile. Se întuneca. Media, ascunsă la capătul povârnișului împădurit, vărsa lacrimi de compasiune pentru eșecul lor. — Ți-a vorbit despre febra Dimensiunii? întrebă Liv. Nu. Bănuiesc că a vrut să treci prin ea, pentru că doar învingând-o, puteai deveni omul pe care-l voia el. Ți-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mine se datora uneltirilor sale. Treceam prin vremuri de dezamăgire în K. în afara sinuciderilor își, slavă Domnului, acea fază părea încheiată), a mai existat un număr de dezertări din K. Oameni care au decis să trăiască în altă parte, în josul povârnișului împădurit, departe de oraș. K era el însuși buimăcit și plin de râcă. Era normal, presupun, deși ferească Dumnezeu, să-și canalizeze nemulțumirile asupra celor răspunzători de existența insulei Calf. Dar violența... șoaptele despre distrugerea mașinii infernale a lui Grimus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rămăsese din ea făcu un pas la dreapta și așteptă. Media căscă ochii mari, apoi îi închise și strânse din buze. Vultur-în-Zbor o conduse până la Poartă. Virgil Jones și Liv s-au uitat cum cele trei contururi firave urcă pe povârnișul muntelui, pășind într-un mod miraculos pe acolo unde nu exista potecă pe care să mergi, până când nu s-au mai văzut. Erau niște umbre atât de palide, încât nu a durat mult până să dispară. Liv s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mare, și se uita înspre masiva stâncă împădurită a muntelui Calf, care ocupa cea mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș plasat imediat deasupra plajei, unde locuiseră domnul Jones și Dolores. Trupul doamnei O’Toole zăcea între el și povârnișurile împădurite. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, stând cu spatele întors către mare. Mohorâtă mai mare e azi. — Ei, ei! se gândea gorful Koax. Un nou status quo fascinant. Vultur-în-Zbor și fata numită Media îi înlocuia pe Grimus și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mele. La șaisprezece kilometri către est, turnurile hotelurilor din Fuengirola i se Înfățișau soarelui care cobora, așteptînd să Înceapă proiectarea spectacolului vesperal de sunet și lumină pe ecranele gigantice reprezentate de fațadele lor placate cu sticlă. De la platforma de piatră, povîrnișul cobora către rariștea lămîilor Înnegriți, apoi spre poarta din spate și spre garajul de lîngă casa năruită de incendiu. Am părăsit platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și sufletul incoruptibil al generalului Carmona, mișcarea de la 28 mai se afla în pragul dezagregării finale. Pactul electoral cu Antonio Maria da Silva, deși provizoriu și secret, era începutul sfârșitului. Dictatura militară era amenințată să se pulverizeze, odată alunecată pe povârnișul compromisurilor cu oamenii vechiului regim. Se repeta greșeala lui Cabeçadas și Gomes da Costa, cu deosebirea că de data aceasta nu mai se găsea un nou general Carmona care să salveze spiritul revoluției. Toți cei care au luat parte la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Întreținut, Întinzându-se de la nord spre sud Între parcul nostru „vechi“ și cel „nou“ și celălalt, plin de noroi, desfundat, ducând, dacă o luai spre vest, la Batovo) Într-un loc unde plopii se Îmbulzeau pe ambele părți ale unui povârniș, eram sigur că voi găsi, În cea de-a treia săptămână din iunie, nimfalide mari, negre-albăstrii cu dungi albe imaculate plutind și rotindu-se la mică Înălțime, deasupra argilei bogate care se asorta cu nuanțele de pe partea de dedesubt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cotitură un mal argilos, când coboram spre râu. Dincolo de pod, drumul o lua din nou În sus până la Încrucișarea cu șoseaua Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem de credință, oscilația aceea constantă la periferia unei religii recunoscute, constituia o sursă de satisfacție specială În sine. Abia mult mai târziu, prin anii patruzeci, au găsit În sfârșit acei scriitori un povârniș pe care să alunece Într-o poziție mai mult sau mai puțin umilă. Acest povârniș era naționalismul Înfocat care era În stare să socotească un stat (Rusia lui Stalin, În acest caz) bun și atrăgător pentru simplul motiv că armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unei religii recunoscute, constituia o sursă de satisfacție specială În sine. Abia mult mai târziu, prin anii patruzeci, au găsit În sfârșit acei scriitori un povârniș pe care să alunece Într-o poziție mai mult sau mai puțin umilă. Acest povârniș era naționalismul Înfocat care era În stare să socotească un stat (Rusia lui Stalin, În acest caz) bun și atrăgător pentru simplul motiv că armata lui câștigase un război. Cu toate acestea, la Începutul anilor treizeci, prăpastia naționalistă era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe la urechi, văzînd cum se apropia peretele negru și umed de care mulți alții se zdrobiseră odinioară, pentru a trece la un metru și jumătate de vîrful lui, lăsînd În stînga cactusul solitar și ocolind piatra roșie care marca Începutul povîrnișului. Își dădu seama atunci că depășise punctul de unde s-ar mai fi putut Întoarce și că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bătîndu-i din nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a se arunca Încă o dată În gol, dar de-acum bărbatul, considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hazliu, dar Oberlus nu mai reuși să distingă ce zicea, deși auzi clar hohotul general de rîs pe care-l provocase și care se pierdu mai apoi În depărtare, cînd lăsară În urmă păduricea de cactuși și Începură să urce povîrnișul. Atunci Își Îndreptă atenția spre cele două femei care se așezaseră pe o stîncă și se uitau În jur cu neîndoioasă curiozitate, ascultînd În vremea asta discursul cavalerului, care părea că Încearcă să le explice cu lux de amănunte particularitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un munte arcuit de apă și spumă. Ajunse pe culme cînd temuta liniște se preschimbase Într-un muget chiar mai asurzitor decît cel care urcase din măruntaiele pămîntului și se năpusti Într-un suflet, tîrÎș-grăpiș, alergînd, sărind și căzînd, pe povîrniș În jos, spre a se ascunde În cele din urmă Într-o văgăună adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strigat... Camuflă cu grija dintotdeauna intrarea În peșteră și Începu, calm și metodic, să-l caute pe pilotul portughez. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, Își găsi refugiu sub o ieșitură a unui povîrniș unde, lungit și aproape lipit de ea, era cu totul invizibil de pe pămînt, chiar și pentru cineva care ar fi trecut la un metru deaspura capului său. CÎnd fluxul scurt atingea punctul cel mai Înalt, valurile ajungeau, blajine, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]