2,757 matches
-
fiind coautor al cărții "Cahiers Georges Perec" (Quebec, 1987), iar cu Dan Ion Nasta, al antologiei de poezie românească contemporană sub egida revistei "Jalons" (1987). Ca traducător, s-a remarcat prin apariția lucrărilor traduse din Robert Escarpit dar și din povestitorul cipriot Ahile Emilianides (1981), din limba franceză, precum și în această limbă din românește: Mircea Dinescu - "La dispoziția dumneavoastră" (1983, împreună cu Marc Rombaut) și Eugen Cizek (1986). Este autorul scenariului "Respirări" de Nichita Stănescu, pentru Teatrul Mic din București (1987), adaptând
Constantin Crișan () [Corola-website/Science/311258_a_312587]
-
concurență a speciilor în care gusturile și statuturile sociale erau - dacă e să credem colecțiile medievale - decisive. Clasele muncitoare preferau propria categorie de povești drastice: povești despre infidelități “ingenioase”, despre sclivisiții înțelepți și caraghioși contra grupurilor sociale detestate (sau despre povestitorii rivali). Mare parte a speciei originale este încă vie în glumele scurte spuse în viața de zi cu zi pentru a înveseli conversația. Creațiile artistice includeau povestiri în ramă: situații în care o serie de povești erau spuse ipotetic. Ele
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
zi pentru a înveseli conversația. Creațiile artistice includeau povestiri în ramă: situații în care o serie de povești erau spuse ipotetic. Ele se bucurau de un spectru larg de gusturi și specii. "Poveștile din Canterbury" constituie un exemplu clasic, cu povestitorii lor nobili, iubitori ai poveștilor “romantice” și cu naratorii de rând, care preferau povești din viața de zi cu zi. Specia aceasta nu avea propriul termen generic. Cuvântul “novel” (nou, inedit) - care în română se traduce prin “roman” - indica noutatea
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
înșelăciuni și pozne, despre aventurile clandestine și despre intrigile ingenioase, în care erau ridiculizate anumite profesii respectate sau cetățeni ai unui alt oraș, nu erau, pe de altă parte, justificabile nici moral, nici poetic. Ele își găseau justificarea în afară. Povestitorul obișnuia să prezinte în câteva cuvinte de ce credea el că povestea trebuie spusă. Din nou, "Poveștile din Canterbury" ale lui Chaucer oferă cele mai elocvente exemple: autorul real putea spune povești fără orice altă justificare în afară de aceea că această poveste
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
nu duceau niciodată la altele noi - colecțiile de povești și romanele facilitau criticarea creațiilor mărețe și scăderea statutului acestora: unul dintre grupurile de naratori (creat de autorul real) putea începe o poveste romantică doar pentru a fi întreruptă de alți povestitori. Ei puteau să-l reducă la tăcere sau să-i ordone să vorbească un limbaj care să le fie pe plac sau puteau să-i ceară să grăbească povestea și să spună mai repede ce are de spus. Rezultatul a
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
însă în mod diferit. A spune povești despre celebrare culturală este un mod prin care membrii grupurilor marginalizate își exprimă propriile valori, si este un exemplu de organizare comunitară „calitativa”, una care pune accentul pe punctele forte ale grupului. În măsura în care povestitorul se identifică puternic cu o cultură slab sau deloc reprezentată, povestea lui/ei nu este doar personală, ci și politica; atenția dată povestirii este, de fapt, atenția dată acelei culturi, modului în care ea este auto-reprezentată. Astfel de povești servesc
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
povestea este pusă în scenă, ea nu mai aparține doar persoanei care o spune. Povestea fiecăruia este doar materia primă din care se creează scenă, cu care toți cei din grup trebuie să se identifice. În mărturiile despre opresiune socială, povestitorul nu vorbește doar în numele lui/ei, ci și în numele unei întregi clase de oameni care luptă împotriva unor tratamente asemănătoare. În ce condiții ar putea, deci, oameni fără prestigiu social să fie nu doar ascultați, ci și tratați ca niște
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
la imagine colectivă. Mă întreb dacă și cum a ajutat-o emoțional o reinterpretare atât de radicală a poveștii, desi îmi imaginez alinarea pe care i-a adus-o însemnătatea poveștii pentru noua ei comunitate. Cu mari costuri personale, un povestitor poate mobiliza o comunitate care se identifică cu el/ea. Așa a fost și în cazul Rosei Parks, a cărei poveste a fost aleasă de către liderii mișcării pentru drepturi civile din SUA ca simbol al desegregării transportului în comun. Țintă
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
pe care își bazase spectacolul. Intensitatea interacțiunii a crescut atunci cand întreaga comunitate s-a văzut performată, nu doar un singur individ. Acest tip de productie extinde problemă intimității și a distanței - gradul de apropiere sau depărtare de evenimentele reale - dincolo de povestitor, către cei care se identifică cu ea. O piesă de teatru presupune întotdeauna reprezentare, chiar și când este bazată pe evenimente reale, însă o astfel de recunoaștere este dificilă pentru spectatori care urmăresc un spectacol despre ei înșiși, „cu” ei
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
sfătuiește pe participanți să se asigure că se simt reprezentați de povestea din cadrul form-ului, având în vedere gradul de auto-referențialitate necesar, e de discutat dacă oamenii chiar ajung să simtă asta. Și nu cumva „colectivizarea” poveștii îl deposedează pe povestitor? Trebuie să fim atenți la echilibrarea utilității poveștilor atât pentru grup, cât și pentru povestitorul individual. Boal, O’Neal și Lacy realizează ceea ce Seila Benhabib numește „reinvestirea a ceea ce este considerat privat, nepublic și non-politic cu semnificații de interes public
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
având în vedere gradul de auto-referențialitate necesar, e de discutat dacă oamenii chiar ajung să simtă asta. Și nu cumva „colectivizarea” poveștii îl deposedează pe povestitor? Trebuie să fim atenți la echilibrarea utilității poveștilor atât pentru grup, cât și pentru povestitorul individual. Boal, O’Neal și Lacy realizează ceea ce Seila Benhabib numește „reinvestirea a ceea ce este considerat privat, nepublic și non-politic cu semnificații de interes public, probleme de dreptate și locuri de putere”. Însă fiecare face asta în moduri diferite. Boal
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
Adrian Marino, "Critică sincronica", „Tribuna”, 4, 1988; Al. Cistelecan, "Psaltirea textualista pre vresuri tocmita", „Vatra”, 7, 1988; Nicolae Manolescu, "Autenticitatea scriiturii", România literară”, 27, 1989; Monica Spiridon, "Drumul spre Meka sau aventură textuala", „România literară”, 23, 1989; Liviu Petrescu, "Tema povestitorului", „Steaua”, 10, 1990; Monica Spiridon, "Lecția de anatomie", „Ramuri”, 5, 1990; Ioan Buduca, "Despre textualism", „Contemporanul”, 31, 1990; Maria Cornelia Oros, "Dracula postmodernul", „Euphorion”, 1, 1994; Florin Mihăilescu, "Textul că mit modern", „Viața românească”, 1-2, 1995; Ștefan Borbely, "Bilanțul poetic
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
românească a marelui Sadoveanu, noua construcție. Fie să rămână loc de vrăjit popas și desfătare sufletească pentru toți călătorii pământeni sau veniți de pe alte meleaguri“". În fața hanului, în partea dinspre drumul național, a fost amplasat bustul din piatră al marelui povestitor Mihail Sadoveanu, care a descris în opera sa Hanul Ancuței. Bustul a fost realizat de sculptorul romașcan Florin Zaharescu, dezvelit la 10 noiembrie 2002 în prezența ministrului culturii și cultelor, acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu și sfințit de PS Ioachim
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
-și frâu liber frustărilor sale, în special criticii aduse bisericii catolice. Dat fiind că și-a devotat ultimii ani unor cauze care erau respinse de contemporani, reputația sa literară a decăzut. G. K. Chesterton remarca zeflemitor: „Dl. Wells este un povestitor înnăscut care și-a vândut dreptul din naștere pentru o cupă cu mesaje.” Wells suferea de diabet și în 1934 a întemeiat ceea ce azi este cunoscut ca "Diabetes UK", organizația de bază a persoanelor cu diabet din Regatul Unit. Pe
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Înainte să plece la Paris a trecut pe la Bogdan-Pitești să-l salute înainte de plecare. Gazdă amabilă cum era, Bogdan l-a invitat la o partidă de table... pe bani. Au jucat table până a doua zi când Găină pierduse tot. Povestitorii întâmplării, Krikor Zambaccian și alții, au menționat că Găină ar fi înghițit zarurile de oftică cu replica: - „"Și culmea ghinionului, domnule, când le-a eliminat au căzut 2-1 !!!"”. Găină nu i-a purtat ranchiună prietenului său, Bogdan-Pitești, dar când venea
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
precum și condițiile nefavorabile muncii intelectuale au dus la destrămarea grupării ardelene și încetarea activităților revistei. Sunt puține reviste, chiar cu o apariție mai lungă, în paginile cărora să întâlnești număr de număr numele unei personalități precum Lucian Blaga, a unui povestitor ca I. Agârbiceanu și a unor învățați ca I. Lupaș și N.Drăganu.
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
investigațiile la persoana I și-i dăduse personajului numele de Ormond Sacker. În precedentele sale opere literare, Conan Doyle folosise în mod frecvent un narator-personaj. Totuși, el a decis rapid să schimbe formula de narațiune și să separe anchetatorul de povestitor în două personaje diferite: anchetatorul dotat cu o inteligență excepțională este Sherlock Holmes, în timp ce naratorul uimit de isprăvile prietenului său este Dr. John H. Watson. Deși cuplul Holmes/Watson a fost refolosit ulterior de către autor în alte aventuri și a
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
apariție în episoadele pilot ale serialului "Stargate Atlantis".Între 2005 și 2008 a mai apărut în Law & Order: Special Victims Unit, episodul "Demons"; în "The Unit"; "Lonley Street"; The Marine în octombrie 2006și în "We are Marshall". Robert Patrick este povestitorul serialului "Disorderly Conduct: Video on Patrol" de pe canalul Spike Tv. Acesta a mai apărut de asemenea în videoclipul " Meat Loaf's "Objects in the Rear View Mirror"" alături de Will Ester.
Robert Patrick () [Corola-website/Science/316207_a_317536]
-
sale despre sfere cerești și Cabala. Scriitorul își va povesti copilăria și tinerețea mai târziu în "„Întoarcerea de la iarmaroc - Povestiri din viață”". Găsim acolo următorul portret al tatălui său: Talentat observator și imitator al oamenilor și înzestrat cu darul de povestitor din fragedă vârstă, micul Șalom se familiarizează deja la 12 ani cu literatura în limba ebraică, gustată în mod deosebit de tatăl său, și se exersează în a compune scrieri în această limbă, în spiritul lui Avraham Mapu și a altor
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
ebraică "„Hameliț”" („Prezentatorul”), apoi, între altele, în revista „Hațefira”. Pe atunci ebraica nu era vorbită în mod curent, fiind uzitată mai ales în scopuri religioase, dar exista deja, începând din evul mediu și o literatură ebraică laică. Tânărul scriitor și povestitor, nu s-a simțit însă satisfăcut de arhaismul și accesibilitatea restrânsă pe atunci a ebraicei, mai ales a celei în stil biblic difuzată de mișcarea Haskala, și a simțit curând nevoia de a scrie în idiș, (denumit cu dispreț și
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
lui Dick se concentrează pe natura "realului" și a construcției identității personale. Deseori, poveștile lui devin suprarealiste, pe măsură ce personajul principal descoperă că viața lui cotidiană este controlată de o entitate puternică (ca în "Ubik"), vaste conspirații politice, sau vicisitudinile unui povestitor nedemn de încredere. "Toată opera sa începe cu presupunerea că nu poate exista o singură realitate obiectivă", scrie autorul science fiction Charles Platt. Totul este o problemă de percepție. Pământul îți poate aluneca de sub picioare. Protagonistul poate realiza că se
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
politică scurtă, fiind prefect de Roman (1889) și Brăila (1892), deputat în mai multe legislaturi, director general al închisorilor (1895), director al departamentului „Lucrări speciale și istorice” în Ministerul de Externe, membru în delegația pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria. Bun povestitor, fin, ironic și cu umor a publicat studii de istorie, genealogie, istorie socială, comentarii politice și pagini de literatură în volume și în prestigioase publicații ale vremii. „Cu paloșul”, romanul său de debut, s-a bucurat de un mare succes
Radu Rosetti () [Corola-website/Science/312183_a_313512]
-
având obiceiuri zilnice, pe care le îndeplinea cu religiozitate, ca pe un ritual, neatent la lucrurile din jur, cu gândul dus aiurea, altminteri disciplinat în muncă, impunând și copiilor o ordine de care el însuși nu se simțea capabil, bun povestitor, fin, ironic și cu umor ( alte calități pe care numai un spirit moldovenesc le poate înmănunchia ). Radu Rosetti era așa. Și așa era pentru că aceste daruri constituiau zestrea lui genetică, la care se adăugaseră educația, instrucția și experiența de viață
Radu Rosetti () [Corola-website/Science/312183_a_313512]
-
domestică vibrantă, aceasta se bucura de festivaluri publice, precum Festivalul Lanternelor sau Festivalul Qingming. Erau centre de divertisment în orașe, ce ofereau o gamă constantă de distracții. Au existat păpușari, acrobați, actori de teatru, înghițitori de săbii, îmblânzitori de șerpi, povestitori, cântăreți și muzicieni, prostituate; locuri de relaxare (incluzând case de ceai, restaurante și banchete organizate). Populația frecventa, în număr mare, cluburile sociale - existau cluburi de ceai, cluburi de produse alimentare exotice, cluburi de anticariat și de artă de colecție, cluburi
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
maturizată cunoscută sub numele de „Tratatul despre un loc”, sau fangzhi, a înlocuit vechiul „ghid al hărții”, sau tujing, în timpul dinastiei Song. Curtea imperială de la palatul împăratului s-a umplut cu anturajul monarhului de pictorii de curte, caligrafi, poeți și povestitori. Împărat Huizong a fost un artist de renume, precum și un patron al artelor. Un prim exemplu de pictor de curte foarte apreciat a fost Zhang Zeduan (1085-1145) care a pictat un tablou panoramic enorm, „Priveliștea de pe cele două maluri de
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]