1,132 matches
-
r i u122, deși concepția sa a beneficiat și de realizările altor curente științifice și filozofice, inclusiv de realizările pozitivismului, reprezentat pe terenul lingvisticii de Școala neogramatică, deși, asemeni lui Croce, acest lingvist își exprimă explicit nonaderența la temeiul științific pozitivist 123. Nici hegelianismul nu este însă receptat întotdeauna în forma lui originară, acest lingvist urmînd uneori calea deschisă de neohegelienii italienei. Pornind de la sugestiile oferite de opera lui A r i s t o t e l, Coșeriu precizează că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
schimbare în limbă ?" este însă diferit de la un cercetător la altul, fapt explicabil în primul rînd prin principiile filozofice de la care pornesc, care îi fac să găsească similitudini cu alte realități sociale sau naturale, atunci cînd se situează pe poziții pozitiviste, ori să atribuie limbii și fenomenelor ei un statut total diferit în raport cu alte realități, atunci cînd aderă la o direcție consecvent idealistă. Situația este, de altfel, în concordanță cu precizarea lui Eugeniu Coșeriu potrivit căreia la baza oricărei lingvistici se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștiința noastră, pînă își recunoaște originea și astfel se recunoaște pe sine și se recreează pe sine, redescoperind, printr-o atenție mai subtilă față de interioritate, evidențe și experiențe pierdute din pură ignoranță. Theoria (contemplația) pură învinge ignoranța. De pildă, dacă pozitiviștii ar exercita o contemplație mai intensă asupra duratei-distanței, ar descoperi că ele fac parte doar dintr-o anumită percepție a spațiu-timpului, nespecifică unui non-ignorant, care nu le va acorda niciodată statut de realitate în sine, nu le va considera niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
formulate de autoare în urma cercetării pozitive se disting prin verosimilitate și abordare științifică, iar răspunsurile formulate prin sistemul empiric vin să îmbogățească teoria și metoda în domeniul contabilității creative. Felicitări pentru modul în care a fost proiectată și realizată cercetarea pozitivistă! Ocupându-ne de metoda de investigație, se constată că lucrarea apelează cu onestitate la dialogul ideilor, pentru a găsi convergențele și interacțiunile, dar și controversele și neîmplinirile, iar în răgazul creat între ele să intre în rol contribuția științifică a
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
Strauss, 1967Ă și analiza fenomenologică interpretativă (Smith, Jarman și Osborn, 1999Ă. Aceste metode sunt revizuite sistematic de Bannister, Burman, Parker, Taylor și Tindall (1994Ă, Denzin și Licoln (1994Ă și McLeod (1994Ă. O întrebare necesară privește complementaritatea abordărilor tradiționale, în principal pozitiviste și cantitative și a abordărilor calitative menționate mai sus, care sunt predominnat hermeneutice și interpretative ca stil și puternic influențate de fenomenologia clasică (Stevenson și Cooper, 1997Ă. Ceea ce este necesar în cercetarea din psihoterapie este un studiu intensiv al pacientului
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
asemenea teorii. Iată de ce un examen atent al acestui fenomen merită osteneală din partea psihologiei noastre”. Diferitele modalități de interpretare si explicație a „frustrației” pot fi grupate în trei mari categorii: l) cele behavioriste, în cadrul cărora ne vom ocupa de orientările pozitiviste, adică acele interpretări care, ignorând principial conținutul interior al conduitei, restrâng schema, de explicație a frustrației la studiul manifestărilor exterioare ale conduitei respective, după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care așează pe un prim plan motivația inconștientă, instinctuală
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de David R. Heise și Lynn Smith-Lovin (1977Ă constituie un foarte bun exemplu de abordare cantitativ-calitativă a emoțiilor. Totuși, s-au adus contribuții, deloc nesemnificative, apelându-se doar la metodele calitative (Clark, 1990; Hochschild, 1975; Thois, 1989Ă. 1.3. Orientarea pozitivista versus orientarea antipozitivistă a studiilor. Dezbaterea mai veche asupra științelor socioumane a condus la regruparea în prezent, pe poziții opuse, a celor care încearcă să cerceteze emoțiile în mod obiectiv, considerând obiectul lor de studiu că „lucruri”, si a celor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
să cerceteze emoțiile în mod obiectiv, considerând obiectul lor de studiu că „lucruri”, si a celor care apreciază că studiul emoțiilor nu poate fi realizat dacă nu se are în vedere interpretarea pe care o dau indivizii acestor fenomene. Orientarea pozitivista presupune cercetarera cantitativa, după modelul științelor naturii. Theodor D. Kemper (1987Ă, care ia în considerare primordial elementele fiziologice subiacente ale emoțiilor și funcția adaptativa a acestora, este unul dintre cei mai reputați reprezentanți ai orientării pozitiviste în cercetarea din domeniu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
indivizii acestor fenomene. Orientarea pozitivista presupune cercetarera cantitativa, după modelul științelor naturii. Theodor D. Kemper (1987Ă, care ia în considerare primordial elementele fiziologice subiacente ale emoțiilor și funcția adaptativa a acestora, este unul dintre cei mai reputați reprezentanți ai orientării pozitiviste în cercetarea din domeniu. Pe cealaltă poziție (antipozitivistăă se situează Norman K. Denzin (1990, 86Ă. 1.4. Interesul pentru managementul emoțiilor versus interesul pentru explicarea emoțiilor. Studiile care au ca scop găsirea modalităților emoționale optime în relațiile interpersonale se bucură
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
de proiectare folosite în domeniile fizicii și biologiei. Criteriul aleatoriu, grupurile de control și proiectele experimentale au devenit metode răspândite. Totuși, specialiștii au fost dezamăgiți curând, deoarece, în ciuda faptului că aflaseră multe lucruri, și-au dat seama că această abordare pozitivistă le limita, de fapt, punctul de vedere și din această cauză treceau cu vederea informații valoroase. În consecință, au apărut alte procedee științifice care s-au dovedit a fi aplicabile la investigarea în domeniul științelor sociale. Aceste procedee au primit
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
în general, aparțineau unei categorii numite cercetare calitativă. Reflecțiitc "Reflecții" Această întrebare este adresată, de obicei, de o persoană căreia i s-a spus că există un singur mod de a coordona corect o cercetare științifică, și anume o metodă pozitivistă, în care stabilim ipoteze, controlăm experimentul și apoi proiectăm rezultatele asupra unei categorii de populație. Datorăm multe lucruri tradițiilor metodelor științifice logice pozitiviste. Acestui stil de cercetare și de cunoaștere îi putem atribui descoperiri majore. De fapt, acest mod de
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
spus că există un singur mod de a coordona corect o cercetare științifică, și anume o metodă pozitivistă, în care stabilim ipoteze, controlăm experimentul și apoi proiectăm rezultatele asupra unei categorii de populație. Datorăm multe lucruri tradițiilor metodelor științifice logice pozitiviste. Acestui stil de cercetare și de cunoaștere îi putem atribui descoperiri majore. De fapt, acest mod de gândire este atât de tradițional și de predominant în Statele Unite, încât există persoane care nu știu că există și alte modalități de cunoaștere
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
formă numerică și a fost necesară adoptarea unui stil descriptiv. Un alt mod de a răspunde la această întrebare constă în a discuta dacă e bine să observi fără a controla. Răspunsul nostru ar putea arăta astfel: „În cazul cercetării pozitiviste, se pune accent pe dobândirea controlului. Intenția noastră în acest studiu a fost aceea de a observa, de a asculta, de a înregistra și de a raporta aceste puncte de vedere către publicul țintă. Deținerea controlului nu ar fi fost
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
procedee de analiză sistematice. Pe scurt, am urmat protocolul acceptat, pentru a asigura acuratețea și corectitudinea rezultatelor. Contexttc "Context" De fapt, de această întrebare se leagă decizia de a avea încredere în rezultate sau de a le critica. În tradiția pozitivistă, determinarea validității a fost un element important, deoarece se crease un test sau un instrument pentru a măsura ceva, iar uneori se măsura ce nu trebuia. În aceste studii cantitative, instrumentul era un înlocuitor al elementului care era măsurat în
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
alt mediu. Ceea ce sugerăm noi este să reflectați asupra metodelor procedurilor și publicului-țintă și apoi să decideți cât de bine se potrivesc aceste rezultate situației cu care vă confruntați. Contexttc "Context" După Lincoln și Guba (1989), transferabilitatea este paralelă conceptului pozitivist al generalizării, cu mențiunea că persoana afectată (și nu cea interesată sau cercetătorul) este cea care hotărăște dacă rezultatele pot fi aplicate la o altă situație. Persoana care revizuiește studiul analizează condițiile, situațiile și procedeele folosite și apoi decide în ce măsură
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
cronologiei evenimentelor și mai buna înțelegere a ceea ce gîndeau participanții la timpul respectiv, devreme ce au fost regăsite texte scrise de unii dintre ei. Unele dintre ele, în special cele redactate de Alain Laurent sau Jacques Robin, ilustrează spiritul inițial pozitivist al cîtorva membri ai grupului. Se observă un entuziasm evident față de noile tehnologii și mai ales față de tehnicile informaționale, interesul pronunțat pentru cibernetică, teoria informației, conceptul de auto-organizare, teoria sistemelor, tot ce avea succes în California, unde unii membri petrecuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ideologie totalizantă, deprinzîndu-ne de discuțiile academice ori de cele marcate la început de marxism, de structuralism. Ideologia noastră, pe care o credeam blîndă, consta în a crede că știința trebuia să aducă mai mult societății. B.C. Această ideologie era destul de pozitivistă. J.R. Da, poate! Dar noi percepeam mai ales o deschidere spre perspective inedite, odată ce erau abordate aceste teme noi care sînt teoria informației, teoria sistemelor, descoperirile biologiei moleculare și ale funcționării cerebrale. Am avut apoi norocul de a mări repede
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în profunzime? J. de R. Contest cu tărie ce spuneți despre partea superficială a "multidisciplinarității". Unii cred că avem o viziune superficială, pen-tru că ne uităm cum se îmbină și se combină lucrurile, în loc să ne împotmolim în detalii: e cusurul pozitivist auguste-comtian care constă în a crede că răspunsul și soluția la problema complexității stau în analiză și în reducerea la ele-mente. Putem înțelege și prin sinteză și valida ipoteze despre funcționarea globală studiind felul în care elementele se combină între
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în 1975. A.L. Da, era rezultatul lucrărilor Grupului celor Zece. Studiam probleme de violență, de proprietate și de apartenență sexuală. B.C. Unul dintre textele pe care le-ați scris în 1970 pentru Grupul celor Zece era într-adevăr foarte pozitivist. A.L. E posibil, în cadrul Grupului celor Zece am devenit conștient de această problemă doar în mod progresiv. Îmi amintesc de primele noastre texte din '70-'71 și de un seminar la Chantilly, care era hiper-pozitivist: Totul avea să se
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
E doar o altă problemă de exprimare. La fel, se poate foarte ușor demonstra că nici societatea nu există. E un produs semantic, o "ființă a rațiunii"! Aștept să i se stabilească empiric gradul de realitate. În acest caz, sînt pozitivist! B.C. Ce e realitatea? A.L. Ce v-au spus practic toți filosofii. Există lucruri pe care nu e nevoie să le definim ca să știm că sînt. Realitatea e ceea ce simțim. Dumneavoastră simțiți că existați! B.C. Aparent, nu aderați deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
destul de anarhic al tuturor guvernelor din țările democratice contemporane și această vastă impresie de declin, pentru că nu mai există gîndire pe termen lung în arta guvernării. Intelectual, sînt un moștenitor al lui Mendès, dar am fost foarte marcat de viziunea pozitivistă a unei societăți a oamenilor dominată de rațiune: astăzi știu că e o nebunie. În fond, politica speculează mult cuvintele și discursul, iar acum responsabilii politici trebuie să apeleze la ca-litațile lor de comedieni și de actori mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
înseamnă știința pentru acești oameni (practic, sînt cu toții bărbați)? Ce funcții sociale le atribuie savanților? Ce loc le acordă acestora? Cum văd relațiile dintre oamenii de știință și oamenii politici? Dacă unii membri erau marcați la început de o viziune pozitivistă asupra științei și de o credință indiscutabilă în capacitatea acesteia de a rezolva tot felul de probleme, se instaurează puțin cîte puțin o viziune mai critică și mai puțin triumfalistă, dar marcată în continuare de noțiunea de progres și de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
al grupului îi conferea un rol-cheie în această structură. Participa activ în fixarea obiectivului de a-i apropia pe politicieni și savanți și și-a prezentat de mai multe ori în anii '70 concepțiile sale, în același timp naive și pozitiviste, despre o știință obiectivă și rațională, preconizînd metoda științifică drept metoda ideală pentru a aborda proble-mele sociale, economice, politice. Atracția sa pen-tru noile tehnologii și pentru teoriile dezvoltate după război, în special cibernetica și teoria informației, se regăsesc în multe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și orgoliul filosofilor literari față de această uimitoare aventură a gîndirii pe care o reprezintă intruziunea metodei experimen-tale în viața societăților noastre", cei care voiau să creeze punți între discipline o făceau în modul cel mai agresiv cu putință. Concepțiile foarte pozitiviste din acest text sînt reluate de Alain Laurent într-o notă da-tînd din septembrie 1970, în care clarifică aceste reflecții despre organizarea generală a raporturilor știință/politică: "Deoarece oferă în fine mijloace eficace pentru a rezolva probleme reale..., deoare-ce dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
instrument al Statului, nu crede totuși nici în autonomia științifică. El dorește stabilirea contactelor între cercetători, in-dustriași și politicieni, cunoaștere și acțiune aflîndu-se pentru el la același nivel. Prețul ce tre-buie plătit: organizarea, planificarea, programarea, controlul sînt concepute ca orientări pozitiviste. Dacă, după anumiți cercetători, știința văzută ca fiind o parte integrantă a sistemului de pro-ducție constituie o schimbare ce apare ca o trădare, aceasta nu îl îngrijorează pe Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]