6,636 matches
-
privire care orbește și se răcorește la propria-i umbră Îndurerată, părăsită, istovită de singurătate, În acest vis care n-ar exista fără durerea și lumina ei văzătoare. Iar dimineața se vădea absurdă și abia suportabilă cu senzația ei de prăbușire ireversibilă. Iată Însă că destinul a hotărât să ne dea Întâlnire În ziua aceea, chiar În barul ăla nenorocit, plini de bețivi zgomotoși: genul de corsicani care iau viața În piept de pe la paisprezececincisprezece ani, cu femei și alcool, slabi și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a se apropia prea mult de gardul de protecție, stâlpi pitici de beton, așezați la câțiva metri unul de celălalt și legați între ei de o bară groasă de metal. Dincolo de gard, prăpastia era înghițită de întunericul dens și de prăbușirea continuă, nesfârșită, a fulgilor (Dumnezeu scutură chiar acum toate pernele din dormitoarele celeste, forever young), dar o simțea ca și cum ar fi fost chiar lângă el, invitându-l bucuroasă la o plimbare în picaj prelungit către hăul pe care îl admirase
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de toate nereușitele lor, femeile singure îi transformă pe toți ceilalți în vinovați pentru tot ce le lipsește. Există și excepții: caracterele puternice de tipul maicii sau sfintei, care se salvează de acreală prin faptul că înlocuiesc iubitul cu Dumnezeu. Prăbușirea bărbatului singur este evidențiată adesea prin beție (beția poate da seama și de existența unei singurătăți în doi). Prefer însă bărbatul bețiv femeii acre; e mai ușor de suportat. Căința este apanajul celor puternici; gesturile celor slabi sunt umbrite de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o) țară. Postmodernismul aduce în primul plan ideea sfârșitului Istoriei pornind de la conceptul de bază al modernității, progresul, interpretându-l ca fără capăt. Sfârșitul ideologiilor lasă lumea fără un telos care să constituie polul de orientare al acțiunilor. Efectul? O prăbușire a oamenilor asupra propriilor existențe în încercarea de a le descoperi sensul. Singura soluție posibilă acum pentru postmodernism este deconstrucția sensului existenței, dezvăluindu-i aspectele ideologice. O lectură tare este una care te neliniștește, care este însoțită de o agitație
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să-l caute"! El era convins că face parte din prima categorie, căutase, căutase, dar fără prea mare folos. Mai zicea Cioran: "Spune-mi cum vrei să te prăbușești, ca să-ți spun cine ești"! El nu se prea gândise la prăbușire, deși îl atrăgeau podurile și Sena, dar dacă o fi, își dorea o prăbușire ca a lui Icarus, în drum către soare. Și, în final, o cugetare amară, care i se potrivea și lui: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dar fără prea mare folos. Mai zicea Cioran: "Spune-mi cum vrei să te prăbușești, ca să-ți spun cine ești"! El nu se prea gândise la prăbușire, deși îl atrăgeau podurile și Sena, dar dacă o fi, își dorea o prăbușire ca a lui Icarus, în drum către soare. Și, în final, o cugetare amară, care i se potrivea și lui: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Al naibii adevăr! După-masă merse la Centrul Pompidou. Nu pentru Muzeu și expoziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
organelor represive sovietice, gloria câștigată în rândurile colegilor și a cititorului alternând cu brutalele și tendențioasele intervenții ale cenzurii, și culminând cu istorica - mai bine zis - isterica hotărâre a parti-du-lui (prin - Jdanov!) de a lichida Poetul. Iată ce scrie, după prăbușirea colosului sovietic, poetul Mihail Dudin, unul dintre admiratorii și ucenicii Anei Ahmatova: " Slava stătea mereu la ușa ei și poetesa nu că nu o lăsa să intre, pur și simplu nu-i dădea prea mare importanță... Îi închinau poezii Blok
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
vi le învăț, Dar cât de curând Pe-al meu vi-l voi cânta. Țin minte totul: Pustiurile Canaanului, Nisipurile și curmalii fierbinții Palestine, Geamătul gutural al caravanelor arabe, Cedrul Libanului și plictisul anticilor zidari, Sfântul Ierusalim. Și groaznicul ceas: Prăbușirea și grohotul Sinaiului, Când în foc se despică de la fulgerul ceresc Și în fonta împovăraților nori Aspru, strunit, prin negură privea La trupul rătăcitului ce se covrigea-n nisip, Greul ochi al Stăpânului - Adonai. Țin minte totul: jelirea râurilor Babilonului
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
totul altfel decît contemporanii d-sale de mare succes precum Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, care, pornind și ei de la premisa sensibilă a unei "lumi pierdute", au umplut scena cu clamoarea unor orizonturi cosmice gemînd de încleștări stihiale, de grandioase prăbușiri la scara regnurilor, sau Nichita Stănescu cu abstractizarea sa glacial-absconsă, cu încifrarea sa sec-oraculară. Solemnitatea, poza patetică, teatralitatea nu l-au atras cîtuși de puțin pe Petre Stoica. Aidoma lui Alberto Caeiro, heteronimul lui Fernando Pessoa, și, mai cu seamă
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
Europei o țară de mărime mijlocie, respectată în lume atât pentru trecutul său democratic din perioada interbelică, cât și pentru curajoasa încercare de a ieși din totalitarism creînd un socialism "cu fața umană", în timpul Primăverii de la Praga. În anii de după prăbușirea comunismului, pe de o parte, garnitura cea nouă a politicienilor slovaci a preferat ca în locul complicatelor proiecte privind federalizarea să continue procesul emancipării naționale a poporului slovac. Pe de altă parte însă, liberalii pragmatici, care câștigaseră alegerile în Cehia, nici
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
și - ei da! - Ruxandra Novac. Că lămurirea lui o conține, in nuce, și pe aceasta, e cu atât mai admirabil: "Încheierea acestei cărți cu analiza unui volum de poezie poate stârni nedumeriri. Explicația este simplă: antiutopia nu a dispărut o dată cu prăbușirea comunismului; ea a impus nu numai o schemă epică specifică, ci și o atmosferă și o viziune sumbre. Minunata lume contemporană își va constitui, fără îndoială, propriile utopii, deci, implicit, și antiutopiile" (pag. 263). O carte care confirmă și consolidează
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
vâltoarea cotidiană am trecut prea ușor, dar care, rememorate, pot pune lucrurile într-o lumină nouă. Pe de altă parte, nu pot să-mi ascund mica dezamăgire față de modul în care cei doi autori comentează episodul care a dus la prăbușirea carierei politice a Monei Muscă (pe care îl cunosc foarte bine), mai ales în raport cu înțelegerea bonomă pe care o arată față de un alt caz, poate mai complicat, cel al lui Sorin Antohi. Îmi pare rău pentru o persoană la care
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
Drieu declarase undeva că ei erau frați în Nietzsche și Dostoievski. Tânjeau după un aer rarefiat al mântuirii prin iluminare intelectuală dar și afectivă. Ceea ce îi reunea nu anula aprehensiunile. Lui Malraux îi displăcea profund alunecarea prietenului spre pesimism, apoi prăbușirea în fascism. A încercat sa-l abată de la derută, dar s-a ciocnit de o incăpățânare de stâncă. El a ghicit în orbirea prietenului o atracție a ireparabilului. În grupul de scriitori anticonservatori (în care a apărut), Malraux deținea prioritatea
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Condiția umană: Înfrângere de Fadeev, povestirile lui Isaac Babel, romanele lui Ignatio Silone, Orwell, unde e înfățișată căderea în ratare cu un patetism al tragediei. Astfel e intuită o traiectorie a secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat și faptul că ele nu-și propun să indice perpectiva viitorului, în ce privește ziua de mâine, totul e tulbure, vag, neprecis. Această deplasare în minus salvează operele de reprezentarea idilică a unei lumi mai bune cerută de canon.
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
lucrări timpurii similare, componentele - plăci și stâlpi din metal - sunt atât de bine balansate încât par lipsite de greutate. Născute din manipularea unor forțe elementare - gravitație, frecare - lucrările fac privitorul să simtă o senzație viscerală de anxietate în așteptarea unei prăbușiri iminente. Este aceeași senzație pe care o trăiești navigând prin labirintul interior al "Intersecției", lucrare concepută decenii mai târziu. O construcție intitulată "Delineator" (1975) este alcătuită din două mari plăci dreptunghiulare din metal. Prima este așezată pe podeaua unei săli
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
gîndirea și îți dictează preferințele. Totodată, este opresiv fiindcă nu ai de ales: ori de te supui și ești înghițit, ori te împotrivești și ești exclus. Kaczynski a ales excluderea, sperînd că, prin ceea ce a scris, va deveni profetul unei prăbușiri totale: colapsul civilizației tehnologice, urmat de reîntoarcerea a omului la stadiul natural din epoca preindustrială. Se vede limpede că s-a înșelat, cei zece ani scurși din 1997, anul cînd a fost arestat, și pînă astăzi, acoperind de uitare Manifestul
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
în 1518 care-i găsește în locul lor pe azteci, dar asta nu impietează asupra mesajului filmului. Cît privește noul său film intitulat sugestiv Apocalypto, sensul pe care Gibson îl dă apocalispei nu este desigur cel biblic, ci acela de declin, prăbușire a unei civilizații, fapt ilustrat și de motto-ul filmului, aparținîndu-i lui Will Durant (filozof american al istoriei cunoscut în special pentru cartea sa The Story of Civilization): "O mare civilizație nu este cucerită din afară pînă nu se va
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
în minciună... - Aceste două fenomene sunt legate. Recunoști, ieși din frică și minciună, depășești obstacolele și mergi mai departe. Pentru România, analizele noastre sunt, cred, valabile. Sunt, totuși, semne bune. Am, însă, convingerea că dacă, în primii doi-trei ani de după prăbușirea regimului comunist, se adopta tactica despre care vorbea un polonez, că peste un canion mare nu se poate trece în două-trei salturi, ci dintr-odată, pentru că altfel cazi în gol, acea tactică era mult mai bună. Acum, din nefericire, și
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
tancurile n-ar fi putut face nimic. Ei au gândit sistemul penitenciar, ei au arestat oameni și ei s-au mutat în vilele celor pe care i-au omorât. E o ironie a sorții că în 1999 (zece ani de la prăbușirea comunismului!) a pierdut casa din Primăverii - culmea! - în favoarea unui individ despre care afirmă cu zăduf: " Dom'le, era un securist, unul ce lucrase în Elveția și-și făcuse o firmă de termopane". O frumoasă lecție a tranziției românești: securiștii îi
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
numele de Partidul Liber-Schimbist. Bârfele și dezvăluirile senzaționale lipsesc din cartea lui Ștefan Cazimir. Cel puțin până la momentul 22 decembrie 1989, viața personajului are un traseu previzibil, chiar monoton: premiant în liceu, student eminent, cadru universitar și autor respectabil până la prăbușirea sistemului comunist. Puținele situații potențial dramatice sunt repede rezolvate cu un minimum de neplăceri pentru eroul cărții - un exemplu în acest sens este episodul revistei Obiala Meletarului, "organ cazono-mustăcios" ai cărui creatori, printre care și Ștefan Cazimir, sunt sancționați de
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
am văzut-o la Sf.Gheorghe în roluri atent făcute, unul remarcabil fiind Lucky din Godot-ul" lui Tompa. Am urmărit-o fascinată fiind de tot ce face aici. Aproape cu fanatism. Impecabil. Fiecare săritură, privire, ritmul, durerea, fiecare cățărare sau prăbușire, energia cu care își însoțește expresivitatea corpului, mimica nu scade nici o secundă din intensitate. Smerenie și umilință, exercițiu, exercițiu, performanță. Un rol ca B. Cred că i se cuvenea lui Dimeny Aron, un actor cu o sensibilitate specială, fragil și
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
zid decenii de-a rîndul pe motiv că degradează metafizica prin suflul biologist pe care îl imprimă filozofiei, începe acum să sune în urechea multora ca profetul care a întrezărit cel mai bine viitorul de care va avea parte Occidentul - prăbușirea -, tot așa, în cazul lui Schopenhauer, nu este exclus ca posteritatea să-i rezerve o soartă nesperat de bună. Iar de Carl Schmitt nu mai vorbesc. Ostracizat și chiar șters din catastife dintr-o tembelă dorință de răzbunare ideologică, silabele
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
de Carl Schmitt nu mai vorbesc. Ostracizat și chiar șters din catastife dintr-o tembelă dorință de răzbunare ideologică, silabele numelui său sunt tot mai pronunțate în ultimii ani. Cum s-ar spune, deși mentalitatea dominantă ne învață că zădărniciile, prăbușirile și dușmăniile sunt inavuabile sub unghi propagandistic, ele rămîn substanța vieții noastre zilnice. Să luăm, de pildă, o carte atipică pentru Schopenhauer, și anume Arta de a avea întotdeauna dreptate. Subtitlul cărții, Dialectica eristică, deși sună arid și aparent obscur
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]