538 matches
-
un înger c-ochi verzi cu trăsurile pale, Ce lumii aduce durere și jale De moarte, de care adânc ești iubit". {EminescuOpIV 165} El zice ș-a lene coboară la vale, La porți uriașe ce duc în spelunci. De stânci prăbușite gigantici portale Descue și intră în mândrele hale De marmură neagră, întinse și lungi. Pilastri de aur pe muri se coboară, Pe jos sunt covoare țesute-n flori vii Și stele, în candeli dulci raze presară Și aeru-i dulce ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În mijlocul unei lumi marine, salonul de ceremonii plin de nămol al unui vas de linie scufundat. Mobila stil Empire și draperiile de brocart, tapiseriile și covoarele chinezești erau decorul unui tărîm scufundat, Înecat de apa care se revărsase prin tavanul prăbușit. Dincolo de ușile interioare se afla sala de mese, În care, pe o masă de stejar, se Înălța un morman de șipci și bucăți de ghips dimpreună cu cioburile de cristal ale unui candelabru. Am pășit de pe parchet pe covor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușă, care se deschise ușor. Prin întuneric, văzu câteva cutii de acte răsturnate, conținutul lor zăcând acum pe podea. Cine făcuse asta avusese dreptate să nu zăbovească: era doar un birou. Observă câteva fire tăiate atârnând precum rădăcinile unui copac prăbușit: cineva furase telefoanele și faxul și lăsase restul. Poate că le-a scăpat ceva, se gândi Salam. Trase de sertarele biroului, sperând să găsească un stilou din aur sau chiar o casă de bani. Dar nu găsi decât niște coli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
loc. În calitate de comandor, el ar fi trebuit să fie cel mai vulnerabil: el era cel care scotea capul afară. Dar în mod straniu tocmai asta l-a salvat. S-a lăsat înapoi în tanc, și-a văzut cei doi colegi prăbușiți și nemișcați și și-a dat seama imediat că stătea într-o capcană a morții. În acel moment, când inima ar fi trebuit să-i bată nebunește de frică, organele i-au intrat într-o stare cu mult mai înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
după ce? Sau ți-e dor de fratele tău? Ce să-ți spun eu ție? Dacă te-ai rătăcit, ce să-ți fac? Trebuia sa te duci la fratele tău. Ți-e dor de el? Spune? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascuns, chircit, prăbușit.): Da. IOANA: Am să-l caut, fii liniștit. Cum arată fratele tău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E... așa... ca mine... IOANA: Ți-e frate geamăn, și ție, nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Bine, hai... du-te acum în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că nu credeau, dar le și batjocoreau cu tot ceea ce făceau, ca într-o ordinară pantomimă. Mă dedulcisem și eu la mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor pripășiți prin crâșmele fără de număr ale tuturor amăgirilor. Credeam că acolo, pe prundul ultim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine ale sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai voia să se lase fiert de aparenta mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de pionieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă lămuresc ce-i cu anșouaul ăsta. Au urmat câteva clipe de tăcere, timp în care Paul, răsucit spre bancheta din spate, descoperise parcă neantul și-l studia speriat. S-a întors în cele din urmă spre mine, cu fața prăbușită. — V-au furat pachetu’! Cre’ că ați soilit-o la intersecție și vi l-a săltat. Sau l-ați uitat acolo. Sau nu l-ați mai luat de la galderobă. Ceva ați făcut cu el, de nu-l mai aveți. Mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât să trăiești. Ai să vezi cum va fi atunci... Doar să trăiești ai să vrei, chiar dacă ți-e frică să ți-o spui. Ridică din umeri și se întoarse spre pat. În cele din urmă s-a așezat învins, prăbușit. — Da... Și eu mă rog Domnului. Poate El vrea ca, în dimineața asta în care I-a înviat Fiul, eu să plătesc. O merit poate. Dar El nu mă poate ierta că am făcut-o la ordin? El chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înțepeniți nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe ochi și cuțite lungi. Jefuiau, ucideau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repede, sub ochii Anucăi, și de neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în sfârșit, când peste noi se lasă noaptea și când am impresia că percep câte ceva din mine, ce parcă plutește între viață și moarte, singurătatea nu mi se umple decât cu mirosul acru de plăcere al subsuorilor femeii care zace prăbușită alături"... Când eram mică, mă întrebau toți, așa cum sunt întrebați copiii, ce doresc să devin atunci când voi fi mare. Eu aveam o admirație atât de profundă pentru Dumnezeu, care iubește necondiționat toate ființele, încât, luându-L ca model, spuneam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de tufișuri crescute alandala și de viță-de-vie, de coloane grecești pe jumătate prăbușite și clasice statui albe, cu brațe lipsă sau capete răsturnate sau socluri sparte, ce-și înclinau stăpânii bătuți de vremuri în unghiuri care pentru orice persoană în carne și oase ar fi fost precare și periculoase. Aerul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un fâșâit prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai încet. — E ceva acolo, înăuntru? — Uite, spuse ea, acolo. Lângă stiva prăbușită se mișcă altă movilă de hârtie. Foile se ridicară o clipă, apoi căzură la loc. Se întâmplă din nou după câteva secunde, apoi am văzut o undă, ceva care se mișca pe sub hârtiile puse una peste cealaltă și dădea ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă; se vedea apoi prăbușit, plângând, Înaintea cadavrului; Își Închipuia că va muri la scurt timp după ea. La sfârșitul lui 1966, bătrâna primi o scrisoare de la fiică-sa, care-i aflase adresa de la tatăl lui Bruno - cei doi Își scriau În fiecare an, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea ceva Între un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca o pată de igrasie. Acum, poate că erau de vină becul și tocul lipsă de la pantof, dar În lumina aceea chioară părea un pic șchioapă și chiar nițel cocoșată. Am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
L-au tăiat cioburile Într-adevăr, dar Leac i-a sărit În ajutor, l-a dezlegat, l-a Întins pe canapea. Ca să-i oprească hemoragia, a alergat În bucătărie după șervete, a găsit și acolo sânge pe pardosele, pe Andreea prăbușită. A rămas lângă ea, n-a mai putut face nimic. Când a chemat Salvarea, Pârvu era și el acolo, Leac nu-l lăsase să plece, fiindcă asta avusese de gând senatorul de Îndată ce-și venise În fire și realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
viața semenilor, pentru a le schimba și firea, dacă se poate, măcar pentru a le-o descoperi, eventual ? Piero di Cosimo n-ar înțelege asemenea compromisuri. — Dar fiul ? Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne aparținem, în sfârșit, descurcă-se cine poate. „Egoism, efectul de colivie. Bun-simț, adică prudență ? Blindajul unei paranteze perfecte...“ Cuvintele rulau, în somn, în insomnie, nu mai știa. Toată noaptea se zvâr colise, asaltat de chipuri și cuvinte, trezit, iar prăbușit, lunecând în somn, iar împins spre suprafață. O sală lungă, chipurile cunoscute. Citeau ziarul, toți același ziar. Comentau, în batjocură, ceea ce citeau... dar nu se auzea nici un sunet. Doar prin semne, clipind șiret din ochi, jucându-se cu degetele, strâmbând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă În culcușul lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Între sine Însuși și lumea Înconjurătoare, niciodată eliberat de spaima acestor nenorociri și totdeauna reușind să scape de ele ca prin urechile acului. Purta un costum cenușiu șifonat și lăbărțat, care-i venea destul de bine și care Împrumutase trăsăturile trupului prăbușit, buhăit și diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: surprinzătoare original prăbușită răzlețe năruite mantie 2.Selectați cinci adjective din text și alcătuiți cu ele propoziții. 3.Construiți un text cu titlul”Țara Dobrogei”. Folosiți descrierea și dialogul. „Între marginea prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe, stâncoase, ca niște colți de măsele înveliți în gingii, mărturiile vremurilor depărtate. Unul dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
animalele de la fermă mai bolânde și mai slăbite, pe care reușise să le elibereze din temnița lor în speranța că le va înzdrăveni: de exemplu, găini ale căror picioare nu mai puteau suporta greutatea corpurilor supradezvoltate sau vite cu spinări prăbușite sau cu șolduri deformate din cauza administrării incorecte de hormoni de creștere. Mult timp, existența acestui refugiu sinistru nu fusese cunoscută de Dorothy, care rareori catadicsea să-și inspecteze domeniul: dar când, în cele din urmă a fost întâmplător descoperit, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]