1,526 matches
-
sărutările aspre primite în vis nu erau de la Viorel, ci de la pisicuța ce o adoptase cu ceva timp în urmă să-i țină de urât și acum se cerea să fie trimisă afară. Dimineața, fără chef, a pornit pe drumul prăfuit de țară, spre locul de muncă, destul de departe de locuința sa. Trebuia să treacă și pe la biroul Ramonei, să primească informații asupra activităților din acea zi și a următoarelor. Ramona nu obișnuia niciodată să întârzie la serviciu. Când Săndica a
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
am simțit tristețea gândului... Era regretul pentru atâtea alte momente din viață, pierdute cu veșnica fugă... Oare de ce ne dăm seama de ”timpul pierdut” abia atunci când...auzim scâncetul ultimilor clipe care se rostogolesc pe un cadran de ceas vechi și prăfuit...? Puțini sunt acei oameni, care la ”sfârșitul drumului” sunt mulțumiți cu toate cele trăite și cu toate realizările avute pe acest Drum. Spre deosebire de ei, mult mai mulți oameni spun cu regret și amărăciune în suflet, că au trăit viața însă
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
ta , Doamne! Am exemplificat astfel, ca să dau o idee de bulibășeala care domnește pe aceste site-uri (oare de ce n-am adapta la limba română și nu am spune “saituri”?). Românul s-a retrezit poet. Se scot versuri din scrinuri prăfuite, se apelează la amoruri defuncte, la deșeuri de sentimente, la rumegușul unor cugetări forțamente aforistice, se scot din saramura tradiției proze de tip Sultănica. La fel se întîmplă și la Golemul cu picioare de lut numit Agonia, care nu are
CENACLURI VIRTUALE... SCRIITORI VIRTUALI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348164_a_349493]
-
din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pecete Și pasul obosit ... nici nu regret ... În viață nu e loc pentru regrete, Ușa uitării o închid încet, Și pun o taină mare ca pecete E o învălmășeală de bazar, De lucruri prăfuite, demodate, Pe care timp perfid, cu pasul rar, Le calcă și le sfarămă pe toate. Tăcute și modeste, prinse-n horă, Mă cheamă prin tăcerea lor discretă, Și mai ales la anumită oră, Când clipele trecute să regretă. Cu pas
PECETE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348202_a_349531]
-
Dumitru era în grupul de copii. Îl vedea acolo, era mai înalt decât ceilalți, drept în mijlocul lor. Inima lui a rămas la copiii aceia, la școala dintr-un sat de la marginea lumii. Doar picioarele, singurele, continuau să pășească pe drumul prăfuit care ducea la gară. Cu o ultimă privire întoarsă spre ceata de copii, profesorul i-a binecuvântat cu tot sufletul său: - Domnul să vă aibă în pază, copiii mei! Să ajungeți oameni mari și fericiți în lungul drum al vieții
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
dar omul, „rasatul”, „evoluatul”, „superiorul” om nu poate să renunțe așa de ușor la viciile sale, la perversitatea sa. Și atunci, culmea lașității, inventează tot felul de scuze. Atunci, nu e mai bine să asculți Autumn Tears într-o cameră prăfuită în care un păianjen tocmai își țese pânza? Desigur, nu toți oamenii sunt la fel. S-au născut pe această planetă a blestemelor și a contrariilor intelectuali de rasă, pictori, scriitori, muzicieni și așa mai departe. Există și țărani sau
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
idioate ale fetelor pe cât de atrăgătoare, pe atât de proaste, alergând la cumpărături, la job, în fața calculatorului. Cântecul flautului mi se părea a exprima cel mai bine jalea unei istorii trădate, pierdute, vandalizate de acest personaj grotesc numit om. Sentimente prăfuite, parfumul unui roman de epocă, apoi tăcere... De la această tăcere a pornit totul... Mi-ai spus că îți place pianul, da, e superb, de la clasici până la acel "Intro" numit "A piano and I" al Aliciei Keys. "Me and a gun
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
din nou tânăr, să pot râde, să pot iubi, să mă frec pe față cu zăpadă în aerul rece al iernii. Să pot glumi, să simt că trăiesc. Să pot privi către Infinit. În loc de asta, stau singur într-o încăpere prăfuită, oripilat de lumea în care nu eu am ales să trăiesc, temându-mă chiar ca totul să nu devină mai rău în curând. Îmi amintesc ca prin vis cum, demult, alergam pe terenul de fotbal și încercam anumite driblinguri. Cum
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
Aș fi știut. Încă o remarcă. Încă un zbor frânt. Încă o iluzie. Nu voi fi liber niciodată, fir-ar să fie... Niciodată!!! NICIODATĂ!!!, am răcnit într-o eliberare aproape neomenească. * Zac printre manuscrise neterminate, cești sparte de cafea, blugi prăfuiți - imagine completată într-un mod nu tocmai reușit de un laptop destul de modern. Sufăr de insomnie, iar când totuși reușesc să adorm, am coșmaruri teribile. Odată am visat că, în timp ce făceam dragoste, trupul Penelopei se carboniza încet, prefăcându-se într-
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
în tăcere. Brunetul, cu tupeu, deschis și stăpân pe sine și pe situația creată, căuta atent ochii celuilalt. Tuciuriul țintea doar bărbia ori umerii avocatului câte o clipeală, după care privea în pământ și freca nervos asfaltul cu vârful pantofului prăfuit și scofâlcit. - Uite ce este, peste o jumătate de oră trebuie să fim acolo, a reluat avocatul discuția. Dacă întârziem, se amână ședința. Asta înseamnă alt termen. Poate peste o lună sau două și chiar trei. Și nu ți-aduce
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
răsărit granițele înghit trupurile. descalecă magii bătând ritmic pământul. păzitori-prădători ai principiilor curgerii izvoarelor albe. căutări, căutători... la ce mai este bună sensibilitatea? la ce mai este bună sensibilitatea, dacă bocancii tot grei sunt și vin, și vin, pe drumurile prăfuite ale indiferenței. și calcă, și calcă adânc, bucuroși de urmele tainice ale violenței, ale urâtului uman? tablou al perfecțiunii se destramă în fiecare clipă,răsturnând toate castelele, cetățile, tăvile de argint din poleiala superficialității. la ce mai e bună sensibilitatea
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
vino aici, lângă mine. Până când m-am îmbrăcat a trecut ceva timp. Fratele meu se ridicase de pe fotoliul ce se afla în apropierea bibliotecii, apropiindu-se de singura poză a părinților, din interiorul acesteia, părăsită într-un colț cu cărți prăfuite și greu de observat. De altfel, strânsesem toate pozele cu ei și le ascunsesem într-un sertar din dormitorul lor, pe care numai bunica îl mai deschidea când venea să facă curățenia săptămânală și să-mi gătească felurile de mâncare
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
va aparține, cred eu, în totalitate niciodată. Succes Olga în toate și nu în ultimul rând, în lumea scrisului, cărui îi aparții, chiar dacă încă nu știi! Ce suntem? (titlu provizoru) Fragment O zi de vară, arșița, un drum de țară prăfuit, garduri de piatră care stau să se prăvale, o poartă de lemn cu o dună de nisip în fața ei și acolo, în nisip, o fetiță de vreo patru - cinci ani se joacă. Vorbește cu personaje imaginare, pune întrebări cu ochii
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
tinereții Sens, sevă și lumina dimineții PIATRĂ SĂ FIU De muri-voi, nu vreau să fiu uitat Într-un colț de memorie, Nici în pământ îngropat Nici prefăcut în cenușă Ori păstrat într-o amforă de lut, Pe-un raft prăfuit și slut Piatră de râu să mă prefac Valurilor să le fiu pe plac Sirenele să-mi cânte lieduri de Verdi, Pescărușii să-mi recite Sonete de Shakespeare, Iar apele repezi să-mi spele fața Cu șuvoaie de mărgele, ca
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
Iar când privirea-i se-ndreaptă către tine, Te simți erou și rege stăpân pe metereze, Căci Buni vede chiar și în zgură bine Și vorba ei ne ține inimile treze. SE GHEMUIEȘTE PARADISUL AMINTIRII MELE Pe drumu-acesta al vieții prăfuit Îmi duc desaga-n spate umilit de lipsuri Cotrobăiesc prin amintiri vreun schit Ori vreun copac unde s-agață visuri. Și, negăsind popas sub geana clipei, Aduc pășirii mele scurt omagiu De pripășit al veacului risipei Ce și-a pierdut
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
-UL"! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 928 din 16 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Un hoinar în ale vieții și învățăturii, Ce-și făcea habaruri în ale culturii, Se-nfoia așa în ale penajului sărac, Din ale vocabularului prăfuit și posac... Zicând că e puternic de slove iubitor, Că el dă clase că-i vrednic pilduitor, Culmea că avea și atâtea perspective În tăria din ale predicărilor injective... Din ce-i rămase de învățat altădat, Acum știia pe-de-rost că
POZNAŞ ÎNVĂŢĂTOR-UL ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 928 din 16 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365358_a_366687]
-
ca alta, dar lăsau de înțeles trecutul lor frumos al bunăstării de atunci ce acum s-a transformat în monumentalitate neglijată. Piața veche din centrul istoric, deprimantă și bandajată de gabrieleni era aproape pustie, cu cutia Poștei Romane, roșie și prăfuită, căzută pe o rână de pe suportul ei metalic, așteptând și ea să se dea drumul la minerit în speranța ca atunci vin „investitori canadieni” și o așează și pe ea, înapoi pe suportul ei. Să aștepte sănătoasă. Am revăzut cu
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
este micul meu laborator, la numărul 82. Vă aștept. Am pornit după indicații primite, citind denumirile aleilor: Litiu, Beriliu, Bor, Carbon. - Stop ! De aici mergem în jos, spuse Adin. - OK. Siliciu, Germaniu, Staniu, Plumb. Uite Laboratorul: nr. 82. O, dar prăfuit mai este! - Ați ajuns, ați ajuns!!! se bucura magul, ca un copil. Ne-am îmbrăcat halatele, am luat câte o pereche de manuși noi și am început treaba. - Cu ce începem, maestre? - Vulcanul era atracția principală, se tânguia magul! - Stai
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
o fac, așa cum zi și noapte Am să tac, zăcând în necuvinte. Pe masa aceea, cănd te-am abandonat, Sau te-am lăsat, că mi-e totuna, Știam că nimeni nu te va citi și multă vreme Vei stă închisă, prăfuita, fără ca cineva curios Să vrea să te cunoască, așa cum am facut-o eu. Nici nu-ți imaginezi cât am putut de bine Ca să-ți găsesc un loc, care nu e al tău, Nu printre cărți în biblioteca, ci într-un
CENZURĂ SI SĂRUT de COSTI POP în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365269_a_366598]
-
mintea mea se strecoară amintiri care parcă zboară pe o aripă de dor, după trecutul meu. Știu că fiecare dintre noi, am fost odată copii, tineri și în floarea veții. După rătăciri, iubiri și despărțiri, rămânem doar cu amintirile. Fotografii prăfuite de timp ne fac să lăcrimăm, zâmbind cu nostalgie spre vremurile care au trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
mintea mea se strecoară amintiri care parcă zboară pe o aripă de dor, după trecutul meu. Știu că fiecare dintre noi, am fost odată copii, tineri și în floarea veții. După rătăciri, iubiri și despărțiri, rămânem doar cu amintirile. Fotografii prăfuite de timp ne fac să lăcrimăm, zâmbind cu nostalgie spre vremurile care au trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
mintea mea se strecoară amintiri care parcă zboară pe o aripă de dor, după trecutul meu.Știu că fiecare dintre noi, am fost odată copii, tineri și în floarea veții. După rătăciri, iubiri și despărțiri, rămânem doar cu amintirile. Fotografii prăfuite de timp ne fac să lăcrimăm, zâmbind cu nostalgie spre vremurile care au trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit trăind doar cu amintirile mele prăfuite peste care arunc uneori câte o lacrimă. Aș vrea să plec dincolo dar nu am curaj și îmi este teamă că singură nu voi găsi drumul spre Paradis. Îngerul nu va veni să mă conducă, deoarece este păcat să renunți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit trăind doar cu amintirile mele prăfuite peste care arunc uneori câte o lacrimă. Aș vrea să plec dincolo dar nu am curaj și îmi este teamă că singură nu voi găsi drumul spre Paradis. Îngerul nu va veni să mă conducă, deoarece este păcat să renunți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]