2,533 matches
-
-le întrebuințări separate. Parterul a găzduit de-a lungul vremii mai multe restaurante și localuri în care personalitățile Iașului din trecut se opreau deseori. Unul dintre primii proprietari ai parterului, avocatul Vasile Sculy, a speculat avantajul poziționării și a deschis prăvălii. Mai apoi, aceleași saloane vor găzdui « Maison Jockey Club restaurant de Paris », restaurantul specific jocheistilor. Tot parterul a fost destinat cofetăriilor vremii, cele mai renumite fiind cofetăria Tuffli și cea a cofetarului Constantin Vlădescu (« furnizorul Curții Regale »). În 1937, la
Amintirea Jockey-Club [Corola-blog/BlogPost/95077_a_96369]
-
fructe moi Și din ele aripile lipicioase Ale păsărilor. *** Uneori, De ce nu recunosc, Mai vorbesc singură pe stradă închipuindu-mi că am alături Persoane importante Cărora le arăt locurile. Și atunci, așezați pe scăunel în fața porții Sau în ușa vreunei prăvălii, Oamenii orașului meu își întorc capul către mine Și tac și mă ascultă Pentru că eu zic mereu Lucruri frumoase. Numai acasă femeile vorbesc prea tare Chiar și când îmi fac loc printre ele Cu coatele. Numai acasă îmi cresc în
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
Grecul de Nikos Kazantzakis. Spre mirarea mea, după câteva minuțele o tipă deschide ușa și se intersează de mine. M-a șocat plăcut faptul că m-a primit înainte de începerea oficială a programului. Nemții funcționează de obicei la minut, deschid prăvălia fix când bate gongul, nu mai devreme, nu mai târziu. Coversația noastră a decurs pe nemțește și cam așa: - Aș vrea o consultație, nu am programare.. e o urgență. - Ați mai fost pacientă la noi? - Atunci mi-e teamă că
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
o pierde Și nu e departe Apare, dispare, pleacă, revine Se joacă de-a țurca cu tine Cu mine O iubim și o îndrăgim Are-n ea ceva sublim De ce nu este de vânzare Ca fiecare Să o cumpere la prăvălie Și s-o pună la păstrare Pentru zile negre, zile grele Fie-i, la nevoie, Colac de salvare VIITOR Te chem, te cânt și te reneg Ești ușa deschisă spre Mâine ești floarea ce îmbobocește și petalele ce mor ești
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
tipică pentru omul Bogza: “La un moment dat, m-a întrebat cît e ora. Eu n-aveam ceas, nu avusesem niciodată așa ceva ș...ț. M-a luat brusc de braț, am traversat o stradă și ne-am oprit în fața unei prăvălii în care se vindeau și ceasuri. Geo Bogza mi-a cumpărat un ceas de buzunar, pentru care a plătit 2800 de lei (salariul meu de profesor era, atunci de 1400 de lei!). I-a scos pe loc sticla, a desenat
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
curg la vale, acu mai bine de cinci ani Roy și Jay și-au deschis cel dintîi Psychedelic Shop, ehe, cum mai trec anii din vremea cînd amîndoi frații erau gata, gata să se alăture tatălui lor cu ale lui prăvălii Woolworth pentru căcații de burghezi. Ehe, cum au mai trecut anii, domnilor dragă și frați digger, au trecut anii și totul pare azi la fel de departe ca în vremurile în care foametea din timpul lui Cromwell i-a mînat pe primii
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
pentru că oamenii sînt entuziaști, totul s-a făcut din danii, gresia și faianța erau de la un privatizat din mărginime, pe care o să-l cunosc la masă, este sponsor. Izolația fonică era din cartoane de ouă puse deoparte de omul cu prăvălia din colț. Echipamentele sînt de dar de la „Electronica”, iar bruma de bani pentru casete cu muzică bisericească s-a strîns la slujba de Florii. Sînt tot felul de lipsuri, fără îndoială, se văd cu ochiul liber, ca dovadă apa care
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
tacă. Tata-mare a înțeles și el că tăticu nu vroia să vorbească, așa că a început singur să ne povestească: -Voi știți cum mi-am făcut banii? -Da! am strigat eu cel mai tare. -La 12 ani am intrat băiat de prăvălie. M-a adus un unchi, de la nu știu a câta spiță, să muncesc la el. Eram săraci, că nu-mi amintesc dacă mâncasem la ai mei toată iarna altceva în afară de varză murată și de fasole. De la Crăciun în colo, mai
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
se plimbe cu trăsura și o să-l salute o stradă întreagă; este oltean de al meu, dat dracu’ de vrednic și de deștept”. Și ca să-i închidă gura, i-a amintit: “Ai uitat că, dacă nu eram eu să cumpăr prăvălia lui tac-tu, după ce am muncit la el 20 de ani, astăzi spălai vase în cârciuma lui Zaza, grecoaica?“ Și așa a fost, măi băieți, a continuat tata-mare, din ziua aceea am muncit pe brânci. Dormeam patru ore pe noapte
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Misac, un armean care vorbea prost românește, poposise la Rucăr și închiriase două camere la Veruța lui Simon (mama lui Nițică Vorovenci) care era o femeie foarte frumoasă și întreprinzătoare. Avea prăvălie cochetă pe colț, lângă poșta de azi. Misac era vestit în făcut cafele. Aici, ca să-și petreacă timpul liber, unii dintre rucăreni se întreceau adesea la câte o partidă de ramș. Nu știu de unde vine acest cuvânt și dacă eu
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
este o practică tocmai nouă. Astfel de numere existau în Timișoara încă din secolul al XVIII-lea, „Casa cu pom de fier” purtând pe atunci nr. 116. Înainte de asta însă, individualizarea clădirilor era mai greu de făcut. Cu atelierele, localurile, prăvăliile, clădirile comerciale îndeobște, treaba era mai simplă pentru că exista firma, fie scrisă, fie reprezentată printr-un simbol. Clădirile de locuit trebuiau însă să aibă o particularitate, intenționată sau nu, după care să fie recunoscute. O metodă era tăierea unei nișe
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
de VALI CORDUNEANU Prima vizită în Banat a regelui Ferdinand, „cel mai român dintre toți românii“ „Pentruca populația orașului Timișoara să-și poată exprima în mod demn expresiunea omagiului ei față de iubiții suverani ai țării, invit populația să împodobească casele, prăvăliile, balcoanele și ferestrile, în timpul înaltei vizite, cu steaguri naționale, covoare, draperii și flori, mai cu seamă în stradele prin care trece cortegiul. Asemenea începând de Duminică 11 crt ora 8 seara să se ilumineze, în onoarea înalților oaspeți, toate ferestrile
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
ferestrile, în timpul înaltei vizite, cu steaguri naționale, covoare, draperii și flori, mai cu seamă în stradele prin care trece cortegiul. Asemenea începând de Duminică 11 crt ora 8 seara să se ilumineze, în onoarea înalților oaspeți, toate ferestrile și vitrinele prăvăliilor. Totdeodată, rog populația orașului să participe în număr cât mai mare la serenade și retragerea cu torțe ce va avea loc, în onoarea înalților oaspeți, Duminică la ora 9 seara, în fața palatului Prefecturei județului. Sunt convins, că populația orașului Timișoara
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
Trupele imperiale cantonate în zonă vor recurge și la rechiziții forțate, fără plată. Pe 1 mai 1742, este interzis comerțul ambulant, probabil scăpat de sub control. Grecii și arnăuții de la sud de Dunăre nu mai aveau voie să vândă decât în prăvălii. Viața la Timișoara Unul dintre primarii Timișoarei, anume Johann N. Preyer, ne-a lăsat o excelentă descriere a condițiilor de viață pe la 1760. Iată ce va scrie el în „Monografia orașului liber crăiesc Timișoara“ (Ed. „Amarcord“, Timișoara, 1995): o oca
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
pavat cu piatră cubică, multă uzată de trecerea anilor și a oamenilor , era un cartier muncitoresc cu blocuri înalte de 8 etaje, la parterul blocurilor erau: magazine, ateliere destinate diferitelor confecții, frizerii și coafuri, după câțiva pașii au pătruns în prăvălia a cărui vitrina plină cu odoare de preț îți lua ochii. Au intrat pe rând, ca două persoane care nu se cunosc. -Bună ziua! -Bună ziua!-răspunse un bărbat mărunt de statură, cu o chelie pronunțată, puțin aplecat de spate
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
dus la târg la Turnu Măgurele. Care târg? Cine a mai plecat pe vremea asta la Turnu, când Piatra e la o aruncătură de băț?... Mă, nu fi prost! Au plecat oameni și la Turnu, că la Piatra sunt puține prăvălii. Așa își frământa mintea cu ochii pe dâra șerpuită și șleaurile cu sclipiri. Ridicase gulerul paltonului și trăsese căciula până la sprâncene. Ca să nu-i înghețe mâinile,deși avea mănuși,le înfundase în buzunarele largi ale paltonului. Cu o mână în
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
a așezat, în anii de început, în descendentă onoranta a lui Henri Cartier-Bresson. „Aveam 17 ani când am pus mâna pentru prima dată pe un aparat de fotografiat. Îl cumpărase tatăl meu de la un client care venea la el la prăvălie.” Așa începe povestea lui Emanuel Tânjala, unul dintre cei mai talentați și mai cunoscuți fotojurnaliști români, și totodată declarația lui de dragoste față de profesia pe care o slujește de atâția ani. Plin de vitalitate și farmec, savuros și autentic, Jurnalul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93036_a_94328]
-
pe păr”. Ați auzit de jocul ăsta? - Nuu! Am răspuns noi în cor. - Las’ că vă învăț eu! A scos o monedă din buzunar și ne-a explicat jocul: uite, vedeți moneda asta? Cu ea puteți să vă cumpărați de la prăvălie tot ce vreți. Bomboane, jucării, cerneală, mă rog, ce credeți voi. Și acum, vă rog să-mi spuneți, vreți să v-o dau ? - Daa! Am urlat noi voioși, cu ochii sticlind de lăcomie. - Iote, mă! Toți vreți, ai? Vreți așa
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia unui spițer. Îi reveni În minte unul din actele lui publice, săvârșit cu ceva vreme În urmă, pe când făcea parte din Consiliul celor O Sută. Dintotdeauna se mândrise cu memoria lui. Chiar și În clipa aceea, ar fi putut recita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Sută. Dintotdeauna se mândrise cu memoria lui. Chiar și În clipa aceea, ar fi putut recita cărți Întregi din Eneida. Parcă Îl avea și acum În fața ochilor, actul acela. „Cu licența priorului acestei Arte... se acordă dreptul de a ține prăvălie... meșterului Teofilo Sprovieri, medic și spițer, născut la San Giovanni d’Acri, și provenit de acolo...“ Prăvălie și laborator pe Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întregi din Eneida. Parcă Îl avea și acum În fața ochilor, actul acela. „Cu licența priorului acestei Arte... se acordă dreptul de a ține prăvălie... meșterului Teofilo Sprovieri, medic și spițer, născut la San Giovanni d’Acri, și provenit de acolo...“ Prăvălie și laborator pe Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din greu, cu aerul nesănătos al cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aplecă să bea o gură de apă Înghețată. Apoi șezu o clipă pe margine, pentru a-și recăpăta suflarea. Chiar și aici, moartea pândea pe la spate, ca o prezență ticăloasă, mângâindu-l cu privirea ei oarbă. Ce idee bizară, o prăvălie de leacuri Într-un asemenea loc. Ori poate că alegerea era motivată de vreo Înțelepciune secretă? Grija și Moartea, nedespărțite precum cele două fețe ale aceleiași monede În geografia acelui oraș, la fel cum erau și În aceea a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vieții... Mai făcu câțiva pași de-a lungul unei străduțe care dădea Într-o parte a piațetei și recunoscu de departe poarta cu ușorul pe care fuseseră Încrustate Însemnele Artei. Străbătu ultima bucată de drum parcă prin vis. În ciuda orei, prăvălia era deja deschisă. Pe ușă răzbătea În afară o lumină pâlpâitoare, ca și când Înăuntru cineva s-ar fi deplasat purtând o lampă. Locul avea Înfățișarea aparte a unei biblioteci. De-a lungul tuturor pereților erau rânduite niște rafturi Înalte, ocupate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jos. Spițerul urmărise cu atenție acel raționament chinuit. Nu părea jignit de tonul său arogant. Dimpotrivă, părea bucuros. — Dante Alighieri, zise el, deschizându-și brațele. Cât de fericit mă face vizita neașteptată a domniei tale! Dumneata, maestrul cuvântului poetic, În prăvălia mea! Îți amintești de mine? Sunt Teofilo Sprovieri. Ne-am cunoscut ca studenți, cu câțiva ani În urmă, la Bologna... Îți aduci aminte? repetă el cu un dram de dezamăgire, văzându-l perplex. Dante nu Își amintea nimic. Apoi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]