801 matches
-
mănăstire au intrat - după abdicarea Theodorei - sora ei și alte patru fete, nemăritate, ale acesteia 196). Nuanțele făcute Am văzut, în paginile precedente, care erau în mare - opiniile Părinților Bisericii în legătură cu recăsătorirea văduvelor. Documentele care le voi consulta în continuare (pravile ale Ecclesiei, legi civile) țineau cont, fără îndoială, de aceste păreri. Dar tragem cu ochiul și la ce se întâmpla în viața reală. Din această viață reală am ales câteva situații - transformându-le în „studii de caz” - care atestă implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ecclesie și Aulă. Acest „tom” interzicea complet cea de-a patra căsătorie și această normă (cu urmări în legile Bisericii în funcție la noi: „Cine se însoară de patru ori, să se pocăiască 8 ai, metanii câte 100 pe zi” [Pravila mică]) a rămas de atunci valabilă 199. O persoană (deci și o văduvă) se putea căsători a doua și a treia oară (Ștefan cel Mare n-a fost singurul nostru voievod însurat de trei ori; - ba unii istorici zic chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dar cu suportarea epitemiilor fixate de Canonul 8 al primului Conciliu Ecumenic, de Canoanele 4 și 50 ale Sfântului Vasile cel Mare și de dispozițiile Sinodului din Neocezareea (Canonul 8) și ale celui din Loodiceea (Canonul 1). ...și reglementările din pravilele ecleziastice ce și din legile civile? Textul asupra căruia aș vrea să mă opresc în continuare este Pravila mică, tipărită la Govora în 1640, dar înainte de aceasta aș vrea să remarc îndelungatul efort al oamenilor Bisericii de a tălmăci în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sfântului Vasile cel Mare și de dispozițiile Sinodului din Neocezareea (Canonul 8) și ale celui din Loodiceea (Canonul 1). ...și reglementările din pravilele ecleziastice ce și din legile civile? Textul asupra căruia aș vrea să mă opresc în continuare este Pravila mică, tipărită la Govora în 1640, dar înainte de aceasta aș vrea să remarc îndelungatul efort al oamenilor Bisericii de a tălmăci în românește (după ce mai înainte le utilizaseră în înveliș slav, fragmentele de pravilă păstrate în manuscrisele slavone fiind doveditoare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să mă opresc în continuare este Pravila mică, tipărită la Govora în 1640, dar înainte de aceasta aș vrea să remarc îndelungatul efort al oamenilor Bisericii de a tălmăci în românește (după ce mai înainte le utilizaseră în înveliș slav, fragmentele de pravilă păstrate în manuscrisele slavone fiind doveditoare în acest sens; la fel „articolele” tipărite de sârbul Moise, la Târgoviște, la sfârșitul unui Molitvenic), cărți cu conținut juridic, dublu utilizabile - la fel ca în Bizanț, unde Basilicalele, mereu completate și adaptate, au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
politică, și în cea a Bisericii - și în lumea mirenilor, și la nivel ecleziastic. Ultima parte a secolului al XVI-lea găsea nomocanonul bizantin, în versiunea prescurtată ori în cea completă, transpus în românește și pus în circulație prin tipar (Pravila imprimată de Coresi la Brașov între 1560 și 1562) și copiere (popa Ioan Românul din Sânpietru prescrie pe la 1620 untext cu paragrafele numerotate - Codex Neagoeanus, a zis nr. 3821 B.A.R.; de la începutul secolului al XVII-lea datează probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
imprimată de Coresi la Brașov între 1560 și 1562) și copiere (popa Ioan Românul din Sânpietru prescrie pe la 1620 untext cu paragrafele numerotate - Codex Neagoeanus, a zis nr. 3821 B.A.R.; de la începutul secolului al XVII-lea datează probabil Pravila de ispravă a oamenilor și de toate păcatele și greșalele [ms.nr. 5211 B.A.R.]). Aceste versiuni - cred cercetătorii - vin din Moldova, unde tălmăcirea de texte juridice era o preocupare constantă a cărturarilor locului. „Ritorul și scholasticul” Lucaci - în care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tălmăcirea de texte juridice era o preocupare constantă a cărturarilor locului. „Ritorul și scholasticul” Lucaci - în care cred că putem vedea un profesor al școlii de la Putna - traduce în slavonește, în 1581, îndemnat de Eustatie, fost episcop al Romanului, o pravilă (Pravila ritorului Lucaci sau Pravila de la Putna) și o copiază împreună cu un Cuvânt despre dumnezeire (ms. sl. nr. 692 B.A.R.)200. Lucaci îi adaugă anumite prevederi (foarte severe) luate din culegerile juridice bizantine (din grecește, deci), îngăduindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de texte juridice era o preocupare constantă a cărturarilor locului. „Ritorul și scholasticul” Lucaci - în care cred că putem vedea un profesor al școlii de la Putna - traduce în slavonește, în 1581, îndemnat de Eustatie, fost episcop al Romanului, o pravilă (Pravila ritorului Lucaci sau Pravila de la Putna) și o copiază împreună cu un Cuvânt despre dumnezeire (ms. sl. nr. 692 B.A.R.)200. Lucaci îi adaugă anumite prevederi (foarte severe) luate din culegerile juridice bizantine (din grecește, deci), îngăduindu-și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o preocupare constantă a cărturarilor locului. „Ritorul și scholasticul” Lucaci - în care cred că putem vedea un profesor al școlii de la Putna - traduce în slavonește, în 1581, îndemnat de Eustatie, fost episcop al Romanului, o pravilă (Pravila ritorului Lucaci sau Pravila de la Putna) și o copiază împreună cu un Cuvânt despre dumnezeire (ms. sl. nr. 692 B.A.R.)200. Lucaci îi adaugă anumite prevederi (foarte severe) luate din culegerile juridice bizantine (din grecește, deci), îngăduindu-și chiar să introducă în - duh
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
R.)200. Lucaci îi adaugă anumite prevederi (foarte severe) luate din culegerile juridice bizantine (din grecește, deci), îngăduindu-și chiar să introducă în - duh reformat - și unele interpretări personale. Pentru a completa seria tălmăcirilor ce deschid din nomocanonul prescurtat, amintesc Pravila copiată, în anul 1610, de popa Toader din satul Râpa de Jos - Bistrița 201, și fragmentul de pravilă, datând probabil din secolul al XVI-lea (Fragmentul Ghibănescu) 202. în Moldova, către mijlocul primei jumătăți a secolului al XVII-lea Eustratie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-și chiar să introducă în - duh reformat - și unele interpretări personale. Pentru a completa seria tălmăcirilor ce deschid din nomocanonul prescurtat, amintesc Pravila copiată, în anul 1610, de popa Toader din satul Râpa de Jos - Bistrița 201, și fragmentul de pravilă, datând probabil din secolul al XVI-lea (Fragmentul Ghibănescu) 202. în Moldova, către mijlocul primei jumătăți a secolului al XVII-lea Eustratie Logofătul tălmăcește după Malaxos 203, Harmenopoulos și Matei Vlastaris, un codice de legi numit Pravila aleasă. Textul (în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și fragmentul de pravilă, datând probabil din secolul al XVI-lea (Fragmentul Ghibănescu) 202. în Moldova, către mijlocul primei jumătăți a secolului al XVII-lea Eustratie Logofătul tălmăcește după Malaxos 203, Harmenopoulos și Matei Vlastaris, un codice de legi numit Pravila aleasă. Textul (în care, lângă numeroasele articole cu caracter ecleziastic, se află și prevederi de drept civil și penal) era gata încă din 1632, dar va rămâne în manuscris. Literatura juridică în românește avea o tradiție bine consolidată, când, în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1632, dar va rămâne în manuscris. Literatura juridică în românește avea o tradiție bine consolidată, când, în 1640, Matei Basarab a poruncit (și a finanțat) să se tipărească la Mănăstirea Govora (meșter fiind Meletie Macedoneanul, emisar al lui Petru Movilă) Pravila mică tălmăcită de Mihail Moka. Călugărul oltean de la Mănăstirea Bistrița a lucrat pe o compilație din nomocanoanele bizantine (asemănătoare cu cartea pomenită a lui Malakos, dar nu identică). Pravila (cu destule dispoziții ce sancționau pricini laice), numită „direptătoria de lége
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mănăstirea Govora (meșter fiind Meletie Macedoneanul, emisar al lui Petru Movilă) Pravila mică tălmăcită de Mihail Moka. Călugărul oltean de la Mănăstirea Bistrița a lucrat pe o compilație din nomocanoanele bizantine (asemănătoare cu cartea pomenită a lui Malakos, dar nu identică). Pravila (cu destule dispoziții ce sancționau pricini laice), numită „direptătoria de lége”, având adică o funcție de orientare în hățișul canoanelor Bisericii 204, a fost imprimată în două tiraje, unul dintre ele fiind destinat Ardealului (prefața poartă iscălitura mitropolitului transilvănean Ghenadie). în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie tocmélele sfinților apostoli, și a sfinților Părinți batjocorite...”) și reproduce - era de părere P. P. Panaitescu -, cu câteva adăugiri și omisiuni, prefața publicată de Petru Movilă în Nomocanonul tipărit la Kiev în 1629. Sunt deosebit de severi termenii în care Pravila mică tratează și sancționează „nunțile” succesive, căsătorii ce le antrenau, de regulă pe văduve (în îndreptarea legii se stipulează limpede: „Muerii căriia-i va muri bărbatul, aceaia nu e volnică să ia alt bărbat până nu va tréce jalea 1 an
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ispravă, atunce se va certa muiare” -, restricție pe care bizantinii - ea figurează în Sintagma lui Matei Vlastaris - o împrumutaseră din dreptul roman), femeile despărțite neavând dreptul să se recăsătorească. Nepunând la îndoială „prima nuntă” - potrivit poruncilor Sfântului Vasile cel Mare - pravila înconjoară a doua căsătorii cu epitemii 205: „Cine va fi a doa însurare fiindŭ de mulți ai, să aibă pocaanie 2 ani 206, iară de va fi tânăr, și-i va muri muiaria, iară de va putea răbda așa, după
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ioan Comnen, l-a făcut pe Alexie Aristeu pe marginea Sinapsei lui Ștefan din Efes (secolul al XII-lea) și din Theologia dumnezeieștilor bogoslavi și preluând, din Cartea românească de învățătură a lui Vasile Lupu (apărută în 1646), cu intercalarea Pravilelor arhierești între pravilele împărătești, fragmentele din Praxis et theoricae criminalis a juristului italian Prospero Farinacci 214 -, după cum zice Apostolul”215. Iar Sfântul Apostol Pavel zisese - am văzut - „Vreau ca văduvele tinere să se mărite...”(I Timotei, 5. 14). Sigur că
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a făcut pe Alexie Aristeu pe marginea Sinapsei lui Ștefan din Efes (secolul al XII-lea) și din Theologia dumnezeieștilor bogoslavi și preluând, din Cartea românească de învățătură a lui Vasile Lupu (apărută în 1646), cu intercalarea Pravilelor arhierești între pravilele împărătești, fragmentele din Praxis et theoricae criminalis a juristului italian Prospero Farinacci 214 -, după cum zice Apostolul”215. Iar Sfântul Apostol Pavel zisese - am văzut - „Vreau ca văduvele tinere să se mărite...”(I Timotei, 5. 14). Sigur că Apostolul Pavel evocase
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va zice că, făcându-se sănătoasă, va desface căsătoria, atunci din milă va avea pocăință. Iar dacă va muri femeia, întru acest fel de căsătorie fiind, sau bărbatul, atunci pentru partea rămasă în viață cu anevoie va fi pocăința”226). Pravila mică afirma răspicat: „Al șaptelea sânge amestecat, de vor fi doi frați la o muiare, sau doua surori cu un bărbatŭ”227. „Femeia, dacă se va mărita cu doi frați - explică un canonist contemporan -, să se scoată din comuniune până la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iar dacă va muri femeia, întru acest fel de căsătorie fiind, sau bărbatul, atunci pentru partea rămasă în viață cu anevoie va fi pocăință”228. Biserica socotea legături incestuoase și relațiile sexuale ilicite întreținute de o femeie cu doi frați. Pravila mică, evocată și până acum este explicită în acest sens: „Muiarea, de va zăcea cu doi bărbați, și vor fi frați buni, sau un bărbat cu două surori, un om ca acela să se pocăiască tocmai până la moarte”. îndreptarea legii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
convins că Alexandru Lăpușneanu era fiul, chiar și nelegitim, al lui Bogdan al III-lea231), căci Canoanele Bisericii (54 Trulan), nevoită adesea să facă investigații antropologice și eforturi spre a vedea pe unde treceau „liniile de înrudire” (clasificând categoriile de incest, Pravila de la Govora află că sunt opt, între ele „Al patrulŭ sânge amestecatŭ, de se vor amesteca veri premari, pocaanii 12 ai, și metanii câte 170 în zi”) dintre „grupurile de schimb”232, opreau fără discuție însoțirile dintre rudele de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bogăție, cât și prin rangurile ce le ocupă în sfatul domnesc”246 (și-a început cariera în cancelaria voievodală ca diac, pentru a ajunge, în câteva rânduri mare vistier, pârcălab de Hotin și mare spătar 247), la o vârstă fragedă. Pravila mică stipula: „Omul să fie de 15 ai, și așa să intre întru nuntă, iarea muiaria să fie de 12 ai”), înainte de 1639. I-a făcut mai mulți copii 248 - între ei pe Lupașcu (cel ce va primi titlul de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a măritat cu (a respectat, verosimil, „anul jalii” 252, cu Ștefan, care era probabil, pârcălab de Soroca. S-a recăsătorit, fiindcă era încă tânără și pentru a reface echilibrul („celula familială” dar a avut parte de o cununie discretă, căci pravila „învăța” - vedeam - „să nu stea înaintea sfântului oltariu, când vor veni să se blagoslovească în bisérică, nice cununile să le pue în capetele lor”, și de o petrecere reținută și lipsită de binecuvântarea unui cleric, fiindcă aceeași lege a Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Anghelușa 257), Dafina-Ecaterina s-a măritat când acesta era mare vornic (adică între 21 ianuarie 1655 și 6 august 1659) de țara de Sus. Avea să fie această „a treia nuntă” (greu de spus dacă a împlinit epitimia dictată de pravilă:„Cine va întra în trei nunte, direptu acéia cine va veni într-aceasta lucrare fără de lége curvéște, unii ca aceia să aibă pocoanie 3 ai” [Pravila mică]) culmea experiențelor conjugale ale fiicei lui Ionașcu Jora, căci, spre surprinderea lui („Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]