991 matches
-
Putem cita drept exemplu cuvintele lui Lamprias: „dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea... corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...”1. Mai mult, am văzut cât de mult ține Plutarh la ideea de ființă mixtă a daimonilor, de amestec al divinului cu ceea ce e muritor, corespondența daimoni - lună - suflete, extrem de clară În De facie..., bazându
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Plutarh a folosit mult atributele daimonice 2, dacă nu chiar pe daimonii Înșiși, pentru a explica aceste fenomene de contact Între lumea divină, căreia voia să-i păstreze intactă transcendența, și muritori. L-am văzut atribuind, ca și Aristotel, pneumei - „preasfinte”, dar În același timp coruptibile și pieritoare, un caracter daimonic (438 c-d). Îl vedem În De Pythiae... Învestind-o, Într-un fel, pe Pythia cu Însușiri daimonice, În special acelea de interpret și intermediar. Există, așadar, un fir conducător
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
2 de unde oamenii obișnuiau să ia apă pentru libații și aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un fel oarecare, prea savant Însă, Simonide o numeștepe Kleio ( D) „preasfânta” supraveghetoare a băilor și spune așa: „Este invocată În rugi... poartă un peplos fără fireturi de aur... din străfunduri divine ea scoate apa parfumată”... Prin urmare, Într-un mod cu totul greșit, Eudoxos 3 admite opinia care consideră această apă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
subiectele abordate cu prilejul Întrunirii noastre. (E) Dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...1, de ce lipsi-vom noi oare spiritele legate de corpuri de acea facultate prin care demonii sunt În stare să prevadă și să dezvăluie viitorul? Nu e de crezare că sufletele, după ce părăsesc trupurile, dobândesc
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
înălțare spre transcendență. Ca ferment al cunoașterii de sine, femeia garantează în schimb accederea în profunzimile umanului, a transcenderii abisului interior, sentiment care nu este lipsit de fiorii unei sfinte spaime. Suntem departe de seninătatea înălțătoare a prototipul donnei angelicata, Preasfânta Fecioară și de extazul contemplativ. Ceea trimite spre o ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de timp și spațiu, tot un fel de a concentra în principiul feminin atracția periculoasă cu propensiunea angelicului. (Vezi, de exemplu, oarecum apropiat, și comentariul Oanei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la fel ca toți ce scrie/ Apostolul când zice de fetie:/ Că pentru asta nu se află lege/ Ci doar îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe noi de nu s-ar mai zvârli/ Atunci fetia cum s-ar mai prăsi?/ Nici Pavel nu cutează să ne ceară/ Ce n-a cerut stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie;/ și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
s‐o știe pânʹ și pruncii... Astăzi este ziua Muncii! Este sărbătoare sfântă A dreptății, mult râvnită! Vesel brațele sʹagită Buzele binecuvântă Este sărbătoare sfântă. S‐ o trăim cu tot avântul! Este ziua biruinței. Frânt e lanțul umilinței Lăudat fie Preasfântul! S‐ o trăim cu tot avântul. Înspre culmi privirea zboare. Uraʹn inimi amuțească! Altă viață să renască În această sărbătoare Înspre culmi privirea zboare! Astăzi este ziua Muncii Sărbătoarea muncii noastre S‐o‐ nălțăm până la astre Ca s‐ o știe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fiind episcopul catharilor monarhieni din Concorezzo, oponenții ireductibili ai facțiunii din Desenzano. Aș vrea - declară autorul anonim - să aduc la cunoștința tuturor oamenilor luminați nebunia garantenzilor. Deși ei cred, ca și alții, #„romanii”## că nu există decît un singur Creator preasfînt, nu Încetează totuși să predice În multe ocazii că mai există Încă un Dumnezeu - Dumnezeul rău, prinț al lumii acesteia și că el a fost, spun ei, la Început o creatură a Dumnezeului bun; Însă pe urmă a corupt cele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Au mai răsturnat o brazdă / Și-au scos un bolovan de argint! / Și ce-o să facem cu acesta? / Îl ducem la aurar, / Îi cerem să facă o cupă de aur, / O cupă de aur cu margini / de argint, / Pe placul preasfintei Fecioare. / Și unde o ducem? / O ducem la biserică. / Și unde o așezăm? / Pe altar, gospodare! / Poarta s-a deschis singură, / Atât de bucuroasă a fost, / Lumânările singure s-au aprins, / Atât de bucuroase au fost, / Clopotele singure au bătut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gospodare! / Poarta s-a deschis singură, / Atât de bucuroasă a fost, / Lumânările singure s-au aprins, / Atât de bucuroase au fost, / Clopotele singure au bătut... / Și orga a cântat singură... / Și cine va bea din ea? / Însuși Isus cu sfinții, / Preasfânta Fecioară / cu mironosițele! / Aleluia!..."326 În literatura populară, pasărea este prezentă ca metamorfoză a sufletului aflat în ipostaza sa ritualică: "M-aș duci, m-aș duci / Unde arî cucii, / Să văd cucul cornărind, / Boii brazda răsturnând. / Ciocârlia fată mare / Li
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte...” (Șt.O. Iosif, „Bunica”) Pentru Nechifor Crainic, susținător al tradiționalismului, mama simbolizează o îndepărtată lume de altădată, o lume a purității, pe care nu o 9poate uita, de care nu se poate desprinde și care va reprezenta pentru totdeauna un
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
unui om și-al unui bun creștin, eloJiul poeziei sale și al patriotului care-a fost. Merită sășoptim împreună cu Poetul: „E vremea îngerului asfințit!” (Porunca) Să aprindem „toate luminile lumii pe-acest fără de margini câmp” (Ascensiunea). Să presărăm pe altarul preasfântului nost’ Sământ, îmblânzit de aripa versului meșteșugit, cât mai multe luminițe întru vestirea sărbătoririi nașterii sale. Să-i vestim aniversarea nu numai în Casa Veșniciei de pe platoul Nicula, ci oriunde simțim vibrație artistică. Orice „FĂOătorie a unui vis” am întreprinde
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
începutul scrisorii trei grupuri de destinatari: papa Honoriu, maestrul Giovanni de Nivella, superioara mănăstirii din Aywières; acest indiciu presupune că Iacob din Vitry redacta mai multe exemplare ale aceleiași scrisori și le expedia la diferite persoane, schimbând doar numele destinatarului. Preasfântului părinte și domn Honoriu [III], suveran pontif prin harul lui Dumnezeu, Iacob, slujitor umil al bisericii din Accum, prin milostivirea divină, aduce o necesară și profundă reverență, sărutându-i picioarele. (După ce a relatat despre cucerirea miraculoasă a cetății Damietta, care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aduna împreună ca pe niște fiice, le venera ca pe mame și venea în întâmpinarea sărăciei lor cu ajutoare generoase... 3. ...În acel timp, fericitul Francisc, strălucea pentru limpezimea minunilor în orașul Assisi ca o nouă stea pe firmamentul Bisericii. Preasfântul papă Grigore, după ce, în urma unei examinări atente a acestor minuni și în baza relatării autentice a martorilor, le-a aprobat, s-a pornit, la sfatul fraților cardinali, spre Assisi (de la Perugia, unde se afla). Aici, în ziua de 4 octombrie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
orașului. Fericitul Francisc, stând afară în ploaie fără să se ude, a scris o scrisoare cu propria sa mână și a trimis-o prin intermediul său ministrului și fraților din Franța, care s-au bucurat văzând această scrisoare și au lăudat Preasfânta Treime, spunând: „Să binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt”. În aceeași zi, Fericitul Părinte, alergând în biserică imediat ce a auzit sunetul căderii, l-a salvat prin rugăciunea sa încrezătoare pe un confrate ce căzuse într-un puț
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
El este acel Pacifico care a reușit să-i atingă rana din coastă, cu un pios șiretlic, dar cu o foarte mare evlavie. 3. Acesta este acel Pacifico care, pe când era încă în robia deșertăciunilor, a văzut ieșind din gura preasfântului părinte, în timp ce predica, două săbii încrucișate în formă de cruce. Înspăimântat de această faptă minunată, s-a convertit și a devenit unul dintre cei mai apropiați imitatori ai Sfântului Francisc. Prin urmare, nu a fost un lucru ieșit din comun
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
meargă? Simțea că se sufocă. Lavinia știa doar că grecii se vând la turci între ei, pe când el știa tot, cum merg prețurile și la turci, și la nemți, și la poloni, și la ruși. Tătarii merg cu turcii, iar preasfânta Patriarhie de la Constantinopol cere trufandale chilipir fără să plătească nimic. Praful drumului îi coclise cerul gurii. Soarele se ridicase sus. De Înălțare, după liturghie, vodă își poftise toate neamurile la prânz. Putea să țină divanul cu ele, că mai toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie contestate, înregistrăm aici câteva fapte care să le sprijine și ne luăm exemplele de la cei sus-puși. Iată câteva pasaje dintr-o mustrare pe care domnitorul a fost silit să o adreseze în mod oficial, în 1860, arhiepiscopului de la Iași: "Preasfânt Părinte, țara v-a încredințat cârja episcopală pentru a o conduce pe căile moralei și ale mântuirii. Sunt convins că Sfinția Voastră e conștientă de această frumoasă și înaltă îndatorire, dar sunteți înconjurat de cine nu trebuie, iar sfătuitorii domniei-voastre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lănțișoare. 6. A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoabă; și aurul era aur din Parvaim. 7. A acoperit cu aur casa, bîrnele, pragurile, pereții și ușile, și a pus să sape heruvimi pe pereți. 8. A făcut casa Locului preasfînt. Ea era lungă de douăzeci de coți, cît lărgimea casei și largă de douăzeci de coți. A acoperit-o cu aur curat, care prețuia șase sute de talanți. 9. Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
de douăzeci de coți. A acoperit-o cu aur curat, care prețuia șase sute de talanți. 9. Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A îmbrăcat cu aur și odăile de sus. 10. A făcut în casa Locului preasfînt doi heruvimi săpați, și i-a acoperit cu aur. 11. Aripile heruvimilor aveau o lungime de douăzeci de coți. Aripa celui dintîi, lungă de cinci coți, atingea zidul casei și cealaltă aripă, lungă tot de cinci coți, atingea aripa celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
de in subțire, și a lucrat heruvimi pe ea. 15. A făcut înaintea casei doi stîlpi de treizeci și cinci de coți înălțime, cu un cap de cinci coți în vîrful lor. 16. A făcut niște rețele ca acelea care erau în Locul Preasfînt. Și le-a pus pe vîrful stîlpilor. Apoi a făcut o sută de rodii pe care le-a pus pe rețele. 17. A așezat stîlpii în partea dinaintea Templului, unul la dreapta și altul la stînga, a numit pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
19. Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe care se puneau pîinile pentru punerea înaintea Domnului, 20. sfeșnicile și candelele lor de aur curat, care trebuiau aprinse, după poruncă înaintea Locului preasfînt, 21. florile, candelele, și mucărele de aur, de aur foarte curat: 22. cuțitele, potirele, ceștile și cățuile de aur curat; și aripile de aur pentru ușa dinlăuntru a casei, de la intrarea Locului preasfînt, și pentru ușa casei de la intrarea Templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
care trebuiau aprinse, după poruncă înaintea Locului preasfînt, 21. florile, candelele, și mucărele de aur, de aur foarte curat: 22. cuțitele, potirele, ceștile și cățuile de aur curat; și aripile de aur pentru ușa dinlăuntru a casei, de la intrarea Locului preasfînt, și pentru ușa casei de la intrarea Templului. $5 1. Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul și toate uneltele pe care le închinase Domnului tatăl său David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Israel, chemată la el, a stat înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, care nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulțimii lor. 7. Preoții au dus chivotul legămîntului Domnului la locul lui, în sfîntul locaș al casei, în Locul preasfînt, sub aripile heruvimilor. 8. Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului, și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 9. Drugilor li se dăduse o astfel de lungime, încît capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sfîntului locaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
împăratului Ezechia și a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14. Levitul Core, fiul lui Imna, ușier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare și lucrurile preasfinte. 15. În cetățile preoțești, Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Secama erau puși sub cîrmuirea lui ca să împartă cu credincioșie fraților lor, mari și mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16. celor de parte bărbătească înscriși de la vîrsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]