525 matches
-
adică eficientă. Problema care rămâne este cum anume trebuie să înțelegem această selecție operată de Dumnezeu atunci când unora le adresează invitația potrivită iar altora le-o amână sau pur și simplu nu le-o trimite. Este grația un „instrument” al predestinării? Semipelagienii gândeau problema în termenii unei egalități de șanse: Dumnezeu predestinează la salvare pe toți oamenii, dându-le tuturor grația, în măsură egală. Libertatea umană este cea care decide dacă unul sau altul dintre indivizi acceptă invitația sau nu, astfel încât
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
altfel, repetat și explicit că toți oamenii ar putea fi salvați dacă aceasta ar fi și dorința lor. De aceea este inexact să afirmăm că grația divină diminuează sau anulează responsabilitatea individului, după cum este o eroare caracterizarea doctrinei augustiniene despre predestinare ca „determinism”. Faptul că Dumnezeu cunoaște "ante rem" care va fi alegerea fiecăruia dintre oameni și oferă, în acord cu această preștiință, fiecăruia invitația potrivită (deși știe că unii o vor refuza), nu este un factor cauzal. Dimpotrivă, tema iubirii
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
preștiinței divine) două „liste încheiate” nu se datorează imposibilității omului de a alege destinul său ci dimpotrivă lipsei de voință a acestuia de a face ceva. Din punctul de vedere al cunoașterii noastre temporale, acest lucru pare a fi o predestinare, o determinare cauzală. Din perspectiva cunoașterii atemporale (cum este cea divină) acest lucru este un fapt: cei numiți „vase ale mâniei” (osândiții) nu sunt numiți astfel conform unei alegeri divine arbitrare ci conform faptului că Dumnezeu știe deja ceea ce noi
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
cea erotică. Din acest motiv, femeia era considerată inferioară bărbatului și supusă acestuia. Concepția lui a fost preluată și utilizată dogmatic pentru respingerea concepției aristotelice a lui Toma de Aquino. În vremea Reformei, a fost preluată în special concepția despre predestinare și istorie ca tămăduitoare. A fost primul filozof care a luat în considerare istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului.
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Biserica suedeză are un episcop care este lesbiană, în timp ce bisericile ortodoxe privesc homosexualitatea drept păcat și nu permit femeilor să devină preoți sau episcopi. În plus față de diferențele amintite mai sus, ce privesc Luteranismul, Biserica Ortodoxă respinge credința calvină în predestinarea omului (potrivit căreia destinul omului este fixat dinainte de Dumnezeu, fără a putea fi schimbat prin deciziile libere ale individului) și susține libertatea deplină a acestuia de a își alege singur propriul destin. Pe lângă deosebirile esențiale arătate mai sus privind învățăturile
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
Eva în păcatul originar, încât omul este incapabil de vreun efort personal în actul mântuirii, adică să facă ceva bun de la sine și ca atare faptele bune ale omului nu pot avea în actul mântuirii nici un rol major. Referitor la predestinare, reformații susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
Anglicane, predicarea lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli ș.a.). Procesul de divizare a creștinismului occidental a atins toate planurile: pe cel teologic - cu controversatele sale interpretări asupra libertății omului în fața harului și a condamnării (așa numitele „controverse cu privire la predestinare”); pe plan liturgico-sacramental - controversele asupra sacramentelor, îndeosebi asupra Euharistiei și a prezenței reale a lui Christos sub speciile pâinii și vinului; pe plan ierarhic și disciplinar - raporturile dintre magisteriu și libera interpretare a Scripturii, structura episcopatului, problema celibatului ecleziastic; pe
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Influența papei Adrian I asupra bisericii din Spania a fost, eminamente, disciplinară și doctrinală. Într-una din scrisorile sale „"ad Egilas"” (PL 98, coll. 333 și 346) el tratează despre postul de miercuri și de sâmbătă, despre sărbătoarea Paștelui, despre predestinare, despre har și despre liberul arbitru. Alte două scricori le-a dedicat problemei adopționalismului spaniol (cf. PL 99, col. 374 și 386). Cel mai important evenimint religios al pontificatului său a fost refacerea unității bisericești dintre Orient și Occident, unitate
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
în perioada anilor 1500, în nordul Franței, Țările de Jos, Anglia și Germania, acesta fiind reforma protestantă. A susținut că religia este una dintre originile diferențelor culturale dintre Occident și Orient. S-a concentrat asupra religiei calvine, găsind în doctrina predestinării unul dintre ingredientele fundamentale ale schimbărilor de mentalitate asociate apariției capitalismului. Pentru calvini, semnele succesului (adică bogăția și lipsa viciilor) semnificau atingerea stării de grație. Eșecul, precum sărăcia și bolile, semnifică damnarea. A studiat legătura dintre religie și comportamentul economic
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Doctrina alegerii necondiționate stă uneori pentru întreaga doctrină reformată, uneori chiar de aderenții săi; totuși, potrivit declarațiilor doctrinale ale acestor biserici, a singulariza această doctrină nu constituie o viziune echilibrată. Potrivit unor calviniști, doctrina alegerii necondiționate și corolarul său, doctrina predestinării, nu pot fi prezentate corect decât ca o asigurare celor care caută iertare și mântuire în Cristos că credința lor nu e în zadar, Dumnezeu fiind în stare să-și aducă la îndeplinire intențiile sale de a îi mântui. Cu
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
St. Victor, lângă Paris, dorea să dobândească faimă ca învingător al ereziei prin publicarea unui număr de scrieri polemice. Mai serioase au fost alte două controverse în care a fost implicat Beza la acea vreme. Prima se leagă de doctrina predestinării și controversa lui Calvin cu Jerome Hermes Bolsec. A doua se referă la arderea pe rug a lui Michael Servetus la Geneva pe 27 octombrie 1553. În apărarea lui Calvin și a magistraților genevezi, Beza a publicat în 1554 lucrarea
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
cauzat schimbări serioase în Biserica Reformată. Când s-au publicat actele colocviului, așa cum au fost editat de Jakob Andrea, Samuel Huber, din Burg, lângă Berna, aparținând facțiunii luteranizante a clericilor elvețieni, a fost atât de revoltat de doctrina supralapsariană a predestinării prezentată la Mumpelgart de Beza și Musculus că a crezut de cuviință să îl denunțe pe Musculus la magistrații din Berna ca inovator în doctrină. Pentru a rezolva această chestiune, magistrații au stabilit un colocviu între Huber și Musculus (2
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
același lucru se poate afirma la fel de bine despre traducerea făcută de el în latină și de notele prodigioase care o însoțeau. Traducerea latină a fost publicată de atunci de peste o sută de ori. Deși unii deplâng doctrina lui Beza despre predestinare ca exercitând o influență prea puternică asupra interpretării pe care el o face Scripturii, nu există dubiu că el a ajutat mult la o înțelegere mai clară a "Noului Testament".
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
chiar dharma. Este ordinea corectă a universului, care trebuie s-o urmeze umanitatea. Este central în zoroastrism alegerea morală în viață, ca o luptă pentru a se apropia sau depărta de bine. Potrivit imnurilor Gatha, persoanele sunt libere și responsabile, predestinarea este respinsă. Oamenii sunt responsabili de situația lor și trebuie să acționeze pentru a o schimba. Recompensa, câștigul, fericirea depinde de comportamentul persoanelor în viața lor. Morala zoroastristă se rezumă în: buna gândire, bune cuvinte, bune fapte (Humata, Hukhta, Hvarshta
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
și influența culturală, comițând eroarea de a atribui termenului "determinism" sensul dat în filozofie, unde acesta reflectă "un fenomen fixat de manieră absolută și care nu poate să nu se producă." Aceasta este o viziune fatalistă care se confundă cu "predestinarea". În biologie determinismul genetic înseamnă mai degrabă predispoziție; un factor genetic este necesar pentru ca un fapt biologic să existe, ceea ce nu înseamnă că acesta va și exista neapărat (Gayon). Este așadar condiția necesară dar nu și suficientă pentru explicarea unui
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Martin Luther, s-au putut adapta, conform lui Weber. În absența unor asemenea garanții din partea autorității religioase, Weber argumenta că protestanții au început să caute alte „semne” că ei pot fi mântuiți. Calvin și adepții lui îi învățau doctrina dublei predestinări, în care Dumnezeu a ales de la începuturile lumii anumiți oameni pentru mântuire și pe ceilalți pentru damnare. Neputința de a influența mântuirea proprie era o problemă foarte dificilă pentru adepții lui Calvin. Devenise prin urmare o datorie absolută de a
Etica protestantă și spiritul capitalismului () [Corola-website/Science/312361_a_313690]
-
aceste lucrări se observă o serie de elemente semiautobiografice, influența scriitorilor George Sand și Friedrich Nietzsche fiind evidentă. Simbolistă de factură neoromantică, ea a descris lupta dintre bine și rău și forța mistică a naturii (în povestirea scurtă "Bătălia" ("Bytva"), predestinarea, magia și iraționalul în multe din nuvelele sale care descriu viața țărănească, dar și în romanele sale cele mai cunoscute "Pământ" (1901) și "Duminica dimineața ea a cules ierburi" ("V nediliu rano zillia kopala", 1909). Opera sa este cunoscută prin
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
imnurile ""Gatha"", prima parte din ""Avesta"", discipolii zeului Ahura Mazda s-ar fi deosebit de alți oameni, prin faptul că au rezistat metalului topit, fiind în felul acesta recompensați pentru buna lor conduită. Potivit imnurilor "Gatha", persoanele sunt libere și responsabile, predestinarea nu este admisă. Recompensa, fericirea depinde de comportamentul oamenilor în timpul vieții. După moarte, sufletele trebuie să treacă un pod, fiind judecate pentru gândurile, cuvintele și faptele lor. Judecata nu este definitivă, când spiritul răului va fi eliminat, toate sufletele se
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
se numără Părintele Changstein-El-Gamal, Robotul Diavol, Reverend Preacherbot și există referiri la un Papă Spațial, care, aparent în mod tradițional, este o reptilă. Deși doar câteva episoade se concentrează pe aspectele religioase din universul "Futurama", ele acoperă numeroase subiecte ca predestinarea, rugăciunea, natura mântuirii, și convertirea religioasă. Pământul are un guvern unit, condus de Președintele Pământului, care, începând cu sezonul 2, este capul lui Richard Nixon. Capitala Pământului este Washington, D.C., și drapelul Pământului este asemănător cu cel al Statelor Unite, în
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
și alte texte, fiind influențat de gândirea greacă . La Paris devine foarte prețuit pentru înțelepciunea sa, celebritatea având a i se dovedi însă nefastă. Îndemnat de către Hincmar, arhiepiscopul de Reims, care îl aprecia, să se angreneze în respingerea doctrinei dublei predestinări divine (doctrină susținută de un călugăr saxon pe nume Gottschalk), Eriugena scrie lucrarea "De divina praedestinatione liber" (în 851) în care utilizează silogismul, construiește un tablou al ierarhiei lumii și introduce câteva teze îndrăznețe (argumentarea sa mergând până la relativizarea doctrinei
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
și Comuniunea (Împărtășania). Respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, etc. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. Calvin crede într-o predestinare absolută a aleșilor și celor condamnați la "judecata din urmă", respingând astfel complet liberul arbitru. Publicațiile lui Calvin au difuzat ideile sale asupra unei biserici corect reformate, în multe părți ale Europei. Calvinismul a devenit religia majorității populației în Scoția
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
fost colonizată masiv de calviniști din Noua Scoție. John Marrant a organizat acolo o congregație sub auspiciile lui "Huntingdon Connexion". Coloniștii erau în mare parte loialiști negri, afro-americani care au luptat pentru britanici în timpul revoluției americane. Calvin credea în ideea predestinării (mântuirea sau damnarea unui individ este hotărâtă de Dumnezeu de la bun început). Jean Calvin a călătorit la Strasbourg și, mai târziu, prin cantoanele Elveției. Aflat la Geneva, Guillaume Farel l-a rugat să-l ajute la reforma bisericii. Calvin a
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
și Eva în păcatul originar, încât omul este incapabil de vreun efort personal în actul mântuirii, adică să facă ceva bun de la sine și ca atare faptele bune ale omului nu pot avea în actul mântuirii nici un rol. Referitor la predestinare, luteranii susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
divinitatea era depărtată de om, care nu se mai putea mântui din păcatul originar prin propriile mijloace. Divinitatea decidea de la începutul lumii care oameni vor fi mântuiți și condamnați, omul fiind predestinat unui destin, fără să-l poată influență (dubla predestinare). Omul nu putea să știe dacă va fi pedepsit sau mântuit, dar era dator să aibă credință, să se comporte ca și cum ar fi sigur de mântuirea sa. Conform lui Max Weber, în "Etica protestantă și spiritul capitalismului", capitalismul s-a
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
comporte ca și cum ar fi sigur de mântuirea sa. Conform lui Max Weber, în "Etica protestantă și spiritul capitalismului", capitalismul s-a dezvoltat în zonele convertite la calvinism. Dobânda moderată fusese acceptată de Calvin, ceea ce a favorizat dezvoltarea capitalismului. Ideea de predestinare i-a determinat pe credincioși să creadă că succesul dobândit pe pământ era un semn al faptului că se aflau printre cei "aleși". Se adaugă ideea vocației (beruf la luterani) care insistă pe valoarea vieții active, promovând o asceză laică
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]