527 matches
-
unui destin tragic. În final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este aceea de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
învinsul unui destin tragic. În final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unei lumi morale ce își întemeiază existența pe valori autentice și pe credința în soartă. Astfel, incipitul de tip enunțiativ se formulează ca un avertisment privind primejdioasa putere a banului ce amenință liniștea colibei, iar finalul, ca o reflecție asupra predestinării. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje Surprinzând viața și moravurile lumii contemporane lui, Slavici își creează personajele sub semnul complexității psihice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
noua creatură. Artisticul și științificul, naturalul și culturalul-socialul, biologicul și tehnologicul, organicul și artificialul, toate aceste modele dihotomice sunt unificate pentru rediscutarea noțiunilor obișnuite, simultan biologice și artistice, de omogenitate și puritate, de unitate și identitate sau de corporalitate și predestinare. În acest context, arta transgenică a lui Eduardo Kac aduce artei noi valențe: în speță, arta devine un proces al invenției vieții, al interacțiunii social-etice cu imaginea-organism creată și al operării genetice în cadrul corporalității. Lucrarea de artă este de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Cuvânt înainte AnaMaria Ticu este plămădită din aceeași humă legendară nemțeană ca și Împăratul Poveștilor, Ion Creangă. S-a născut, trăiește și slujește în Ținutul Neamț (întâmplare? predestinare?), priindu-i și loc și climat și atmosferă. Cu iubire și umor, profesionalism și dăruire, se dedică zi de zi, cu o înnăscută „artă de a trăi”, înfloririi vieții și drumului școlarilor săi de la Colegiul Tehnic „Ion Creangă” din Târgu-Neamț
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
tristă încredințare: De-acu nu-i mult pân’ departe!” (9, p. 184). În august, va muri și Veronica Micle și odată cu ea tot ceea ce-i mai putea aminti lumește de Eminescu. Până „departe” chiar că nu vai mai fi mult. Predestinarea prieteniei de legendă includea și predestinarea morții lor în același an. Așa că, grăbindu-se să nu strice această „lege”, în ultima zi din 1889, se stinge în bojdeuca sa, profetic, Ion Creangă. Ceea ce s-a întâmplat „în noaptea aceea de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mult pân’ departe!” (9, p. 184). În august, va muri și Veronica Micle și odată cu ea tot ceea ce-i mai putea aminti lumește de Eminescu. Până „departe” chiar că nu vai mai fi mult. Predestinarea prieteniei de legendă includea și predestinarea morții lor în același an. Așa că, grăbindu-se să nu strice această „lege”, în ultima zi din 1889, se stinge în bojdeuca sa, profetic, Ion Creangă. Ceea ce s-a întâmplat „în noaptea aceea de pomină” (C. Săteanu) a fost vehiculat
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
22 : „le dai paiăle” a încuraja pe cineva, a susține acțiunile lui chiar și atunci când alte persoane se împotrivesc; 69 r. 37 38 : „Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă, și dacă-i popă, să cetească...” predestinarea unor acțiuni pentru anumite ființe, potrivit statutului lor; firescul inocenței la vârste mici; p. 175, r. 30 33 : „am șterpelit-o de acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ieie tata ciubotele și să rămân de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
interior unității organice și specific ei pentru că, socotește C. Rădulescu-Motru, fiecare unitate sufletească își are propriul său destin. Realitatea temporală ca timp condiționează posibilitatea prevederii fenomenelor "fizice"; originea ei se află însă în destin, deși ea și-a pierdut, oarecum, predestinarea, dobândind o natură matematică, evidentă datorită intervalelor egale din care este alcătuită. Realitatea temporală ca destin este "viața" unității sufletești, rostul existențial și calea înscrierii sale în ordinea finalității; "destinul este desfășurarea în timp a fondului sufletesc, cu care vine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de casă și să nu poată trece pragul în afară fără soțul ei"; tot pe prag se oprea sicriul cu mortul, pentru a-l mai ține puțin în lumea aceasta. La "fereastra" casei se desfășurau "rituri de împiedicare a unei predestinări". Pe fereastră se vindea copilul, abia născut, unei rude sau unor străini pentru a-l feri de moarte; fetele erau răpite, pe fereastră, de la părinții care se împotriveau căsătoriei cu un anumit flăcău. De sărbători se ungeau cu usturoi ușile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și-l aruncă la un pom verde, anume "ca să-i meargă norocul ca din apă" 213. La huțulii din Bucovina, se spune că, imediat după nașterea unui copil, 12 judecători (ursitori) nevăzuți, aflați lângă fereastră, "urzesc"soarta copilului, decisivă fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pelin beau, pelin mănânc, / Sara pe pelin mă culc; / Dimineața când mă scol, / Cu pelin pe ochi mă spăl, / Ies afară, intru-n casă, / Sticla cu pelin pe masă!"212 Incipit-ul versurilor formează nucleul semnificațiilor, tocmai pentru a evidenția predestinarea, singularizarea, re-semantizând raportul eu lume: "Frunzulița pomului, / Scumpă-i viața omului, / N-am banii mulți s-o pot plăti; / Că-s scumpe și zilele. Rău îmi pare după lume, / Eu mă trec și ea rămâne; / De s-ar trece numai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt inferiori", sună sloganul acestei atitudini. Eu-Tu-Ei+ Este "poziția invidiei servile și, uneori, a acțiunii politice. "Ei ne urăsc fiindcă nu ne descurcăm la fel e bine"" (ibidem). Eu-Tu-Ei Exprimă poziția pesimistă a cinicilor și a celor care cred în predestinare și în păcatul originar. "Niciunul dintre noi, de nicăieri, nu e bun de nimic", este convingerea acestora. Relații sănătoase și relații nesănătoase N. V. Wright (2003) face o altă distincție a relațiilor interpersonale. Autorul analizează raporturile umane din punctul de vedere
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu caută să reducă, oare, prin activitatea lor firească, chiar să nege, libertatea umană? La un moment dat, creștinismul s-a văzut în fața a două drumuri posibile, explică Jacques le Goff: "Sau creștinismul ar fi înclinat către doctrina strictă a predestinării, așa cum voiau maniheenii, și atunci determinismul divin ar fi cîntărit greu asupra unui Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întreg universul este predeterminat. Orice are a respecta planul divin, doar că această respectare se distribuie diferit în cazul lucrului și în cazul omului. Dacă lucrul se supune predeterminării în mod inconștient , numai omul face acest act de supunere la predestinare conștientizând ordinea divină. Prin ordinea divină, divinitatea prescrie categorii de acțiuni, nu acțiuni particulare, astfel încât omul este liber să decidă în interiorul acestor categorii de acțiuni, adică el poate decide o acțiune particulară care să fie opțiunea lui, deci libertatea lui
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
sfârși zilele Zwingli), se vor încheia prin "pacea de la Kappel" (1531). Ea stabilea, înaintea păcii de la Augsburg, principiul libertății religioase pentru fiecare canton. În 1536 însă, francezul Jean Cauvin (Calvin) (1509-1564) promovează noi idei reformiste, care pot fi concentrate în "predestinarea divină"198. Prin "Ordonanțele ecleziastice" (1541) au fost puse bazele bisericii calviniste. Dieta de la Augsburg (1555) consfințea "pacea religioasă" și principiul cuius regio, eius religio 199. S-a dorit a fi mijlocul prin care se punea capăt tulburărilor politice interne
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Paris. În provincie simt prea mult ochiul oamenilor asupra mea. Mi-ar trebui o casă complet izolată, Însă unde să găsești așa ceva?” Ironia sorții va face ca el să găsească o asemenea casă, În care - ca un argument suprem al predestinării - va și muri. Măcar pentru a adeveri că avusese dreptate când spunea că el aparține acelor scriitori din care rămâne poziția, nu opera. Sentimentul dominant al jurnalului lui Pierre Drieu la Rochelle e ricanarea. O furioasă neputință ce proiectează necontenit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
impresiona. Totul e parte dintr-un scenariu pe care-l cunoaște Încă din copilărie. Se Îndreaptă spre moarte cu un fel de resemnare Întristată. Tot ce va mai face pe parcurs e doar transcrierea mecanică, lipsită de patetism a unei predestinări. Chiar dacă visează, pentru o clipă, să joace rolul de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante Îl duc În altă direcție, spre moarte, spre moartea ce avea să vină. Pentru că ea face parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
invoca spontaneitatea gândului, dar și a nega dreptul la existență al improvizației. „Totul se petrece ca și cum interogarea interiorității n-ar fi posibilă decât prin certitudinea unei transcendențe”6, conclude Jean Beauverd, prefigurând un drum În care intimul apare ca o predestinare, ca o proiecție fatală a unui real de grad secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține cazuri, intimitatea se leagă de o percepere alterată a realității. Jurnalul va cuprinde, prin urmare, și un produs suplimentar, o suprarealitate provenită din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimitatea care Își rezolvă diferendele și conflictele În absența martorilor (deci a alterității) e o moștenire În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de-contextualizării lor. Ca o consecință directă, intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional. Această reorganizare nu e doar o operație tehnicistă, ci și o condiție a definitivării structurii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceea ce, prin Însăși natura sa, se sustrage controlului rațional și compozițional al scriitorului. Jurnalele intime ale creatorilor sunt Întotdeauna apropiate de literatură În virtutea unei deformații benigne, provenită din exercițiul cotidian al scrierii. Scriitorul se va plasa Întotdeauna, printr-o secretă predestinare, la Întretăierea dintre chemarea rațională, sobră, a raportului de activitate și cântecul de sirenă al ficțiunii. Coborârea În universul mărunt echivalează nu numai cu o reducere la scară a problemelor general-umane (adică anihilarea ontologică a subiectului), ci și cu modificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acestui rău? Spunem formal, pentru că Atotcunoscătorul trebuie să fi știut de la bun început că omul îi va înșela încrederea. O consemnează în mod explicit o serie de foarte vechi manuscrise descoperite în peșterile de la Qumram (Marea Moartă), care acreditează doctrina predestinării cu privire la creația "fiilor luminii și ai întunericului" de către Dumnezeu: "Înainte ca să-i fi creat cunoscut-ai faptele lor pînă în vecii vecilor și nimic nu va fi făcut fără voia ta" [Imnuri, 1:7,8, cf. Amușin, 1963: 189]. O
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
7,8, cf. Amușin, 1963: 189]. O paradoxală consecință a acestei doctrine încărcarea lui Dumnezeu cu toate relele lumii, ale omului inclusiv a făcut ca printre aceleași vechi documente să se găsească și texte cu semnificație total opusă ideii de predestinare: "Păcatul n-a fost trimis [de sus] pe pămînt, ci oamenii l-au urzit ei singuri, și de aceea cei ce săvîrșesc păcate trebuie pedepsiți fără îndurare" [Enoh, 98:4, cf. Amușin, 1963 :189]. O soluție mediatoare între cele două
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și Crișana-Maramureș au mediile cele mai ridicate. Față de celelalte țări ale Europei, România are o poziție mai dezavantajoasă atât în ceea ce privește viața socială, cât și în privința participării la mișcări sociale și apartenența în asociații (Voicu, 2005: 190). În ce privește fatalismul (credința în predestinare ca opusă liberului arbitru), prelucrarea întrebării din EVS pe această temă (întrebare ce presupune autoplasarea pe o scală de zece trepte, în care 1 reprezintă "Nu am control deloc asupra propriei mele vieți", iar 10 reprezintă "Am libertate deplină"), prelucrarea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]