517 matches
-
testament, versiune cu mare aderență la mase, mai ales prin faptul că în general scrierile sale măguleau orgoliul național al germanilor. Același lucru avea să se întâmple în Elveția, unde un preot pe nume Ulrich Zwingli (1484-1531) atacă și el predicația indulgențelor, combătând în realitate întâietatea papei, pretinzând în același timp că papalitatea are la origine uzurpația și orgoliul. În acest scop traduce și difuzează versiunea noului testament concepută de Luther în dialectul și după opinia elvețiană, mizând pe sensibilitatea deosebită
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
protestantă apărută după 1500 a desființat caritatea, ajungând în final să se fărâmițeze într-o sumedenie de secte independente. A sacrificat scaunul apostolic, desființând astfel izvorul infailibilității. Două din funcțiile principale au fost desființate și anume sacrificarea și judecarea, iar predicația a rămas la îndemâna oricărui ales de către mireni, care exercită această funcție fără nici - un control eficace și de cele mai multe ori fără o pregătire corespunzătoare din punct de vedere dogmatic și canonic. 4. Cele două Biserici surori, cum protocolar se uzează
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu lasă loc ființei, așa cum nu lasă loc identicului și diferitului. Unul sau Binele întrece în demnitate ființa, e Supra-Ființa, Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa, cînd tautologia principială Unul care este Unu se deschide către predicația Unul este, abia atunci apare în chiar interiorul Unului plaja ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a contracției (țimțum) susține că spațiul creației se ivește ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
absolut perfecte, a doua este bazată pe imposibilitatea conceperii inexistenței unei Ființe necesare. O consecință a acestei diferențe este că în timp ce prima formă pare să fie supusă unei critici cum ar fi, critica lui Kant că existența nu este o predicație, cea de a doua ar ieși de sub incidența acestei critici. Pe Gaunilon și Anselm îi desparte în primul rând modul în care cei doi se raportează existența: "Pentru Sfântul Anselm, ea este proprietatea obiectului gândit, înainte de a fi fost gândit
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nu este posibil dacă nu a fost sau dacă nu va fi într-o zi o posibilitate în viitor. Necesitatea exprimă tot ceea ce este comun cu toate posibilitățile temporale 418. Hartshorne consideră că indeterminarea viitorului poate fi reprezentată prin trei predicații diferite în legătură cu viitorul. Pentru orice eveniment, condițiile cauzale îl solicită (va avea loc), îl exclud (nu va avea loc) sau îl lasă nedecis (va avea sau nu va avea loc). Aceste trei posibilități sunt de fapt cele trei posibilități logice
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
formă de "solidaritate" în cadrul căreia relația sintagmatică de tip AB devine o relație propozițională de tipul "A este B". În funcție de particularizările acestei relații, textemele pot fi împărțite în două mari categorii. 5.1. În textemele eventive ("dinamice"/contingente/ ternare), afirmarea predicației prototipice "A este B" conține o trăsătură semantică suplimentară cu caracter "tranzitiv"345. Mai exact, structura "A este B" apare, în cazul textemelor eventive, sub forma "A devine B" sau "A (se) face B". În această categorie de texteme intră
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
prototipică "A este B". Spre deosebire de textemele eventive, ele nu mai transferă un obiect (o acțiune sau o calitate) B asupra unui beneficiar C, ci îl prezintă ca pe un atribut definitoriu al termenului A, chiar și atunci când verbul care realizează predicația are un caracter aspectual dinamic (Câinele care latră nu mușcă.) Totodată, în cazul textemelor descriptive, poziția subiectului este ocupată întotdeauna de către un nominal determinat cu trăsăturile [+Animat] [+Uman], indiferent dacă aceste trăsături îi sunt inerente numelui sau dacă le-a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și în cazul textemelor descriptive există mai multe clase, determinate de natura raporturilor dintre cei doi termeni: A. Texteme descriptive esențiale (simple/propriu-zis binare), în care întâlnim pur și simplu relația "A este B", indiferent de natura verbului care materializează predicația. Din acest punct de vedere, putem delimita trei subcategorii, în funcție de tipul de "solidaritate cultural-discursivă" ce se stabilește între elementele textemului 346: a) texteme bazate pe implicație, în care raportul dintre A și B derivă în mod necesar din sfera termenului
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
celor amintite, în această categorie se încadrează o mare parte a "citatelor celebre". B. Texteme descriptive relaționale (complexe/cuaternare), în care schema actanțială AB ("A este B") se corelează cu o schemă calificativă (ab), indiferent de natura verbului care materializează predicația. Conform acestui criteriu, putem distinge două subcategorii de texteme: a) echivalente, în cadrul cărora se manifestă o relație de tipul "Aa este (precum) Bb": Boul se leagă de coarne și omul de inimă; b) comparative, în cadrul cărora se manifestă o relație
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
echivalenței idiomatice. În mod concret, acest principiu se manifestă în cazul configurațiilor asociative atât prin suspendarea trăsăturilor distinctive dintre lexeme, cât și prin crearea de trăsături comune între elemente aparținând unor câmpuri și/sau clase lexicale diferite (de obicei, prin intermediul predicației). 1.3. În conformitate cu principiile de mai sus, semantica configurativă delimitează și analizează configurațiile asociative ale unei limbi "istorice" (nu "funcționale"!). Ca și în cazul semanticii structurale, sarcina semanticii configurative este aceea de a releva în limbile "istorice" paradigmatica și sintagmatica
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sau incorporale, cu alte cuvinte, dacă se admite că genurile și speciile semnifică într-adevăr realități subzistente sunt aceste realități corporale sau incorporale?"89 Prin corporalitate nu se înțelege în acest caz doar ceea ce este substanță, ci și totalitatea proprietăților (predicațiile) adiacente ce pot fi subiectivate (li se atribuie un subiect - de exemplu "albeața"). Dar în acest caz, unei generalizări, pentru că albeața este o generalizare, ea neavând în sine existență substanțială, i se atribuie deja corporalitate. Noțiunile abstracte sunt considerate de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și Omega sau, după cum se întâmplă, îl vedem în toate acestea ca prin oglindă și în oglindă, ori pentru că fiecare din aceste distincții trebuie să fie combinată cu cele care i se alătură, fiind luată în puritatea sa, modurile de predicație se pot dublă"38. Cele două modalități de reprezentare: "ut per speculum et ut in speculo" reprezintă două aspecte: faptul că Dumnezeu se reflectă în natură ca imagine într-o oglindă și astfel îl vom vedea pe Dumnezeu în oglindă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu lasă loc ființei, așa cum nu lasă loc identicului și diferitului. Unul sau Binele întrece în demnitate ființa, e Supra-Ființa, Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa, cînd tautologia principială Unul care este Unu se deschide către predicația Unul este, abia atunci apare în chiar interiorul Unului plaja ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a contracției (țimțum) susține că spațiul creației se ivește ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
stilistice autohtone / 115 Capitolul 4. Lucian Blaga și predilecția pentru antinomic în filosofia românească / 123 4.1. Logica dinamică a contradictoriului și ideea terțului inclus / 124 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului / 143 4.3. Identitatea concretă și predicația complexă contradictorie / 150 4.4. Ortoexistența și resemnificarea paradoxurilor cunoașterii / 155 4.5. Transdisciplinaritatea și ideea nivelurilor de realitate / 161 Capitolul 5. Tematizarea blagiană a antinomicului în contextul gândirii contemporane / 173 5.1. În contextul filosofic al timpului / 173 5
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
generând o anume ambiguitate 16. Voi urmări în continuare câteva dintre aceste utilizări. Mă voi referi întâi la o utilizare foarte apropiată, dar care lărgește și mai mult cadrul semnificației termenului. Astfel, de multe ori sunt numite "antinomii" enunțurile de predicație contradictorie, care afirmă în același timp predicate opuse despre același subiect: "Dumnezeu este unu și multiplu", "Isus este om și dumnezeu", " Lumina este corpusculară și ondulatorie" etc. De altfel, există și definiri exprese în acești termeni. Athanase Joja, de exemplu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
constă din atribuirea a două proprietăți opuse aceluiași subiect"17. Dacă ne păstrăm în linia definiției kantiene, putem interpreta această utilizare în sensul că astfel de enunțuri sunt antinomii comprimate, ce pot fi desfăcute în două teze opuse. Prin această predicație contradictorie s-ar indica faptul că cele două teze opuse implicate de enunț sunt la fel de justificate și că rațiunea este solicitată să le admită pe amândouă în același timp. În termeni logico-formali, aceasta înseamnă echivalența celor două teze. Pe de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
faptul că cele două teze opuse implicate de enunț sunt la fel de justificate și că rațiunea este solicitată să le admită pe amândouă în același timp. În termeni logico-formali, aceasta înseamnă echivalența celor două teze. Pe de altă parte, enunțurile de predicație contradictorie pot fi, uneori, interpretate și în sens intrapropozițional. Atunci, ele indică faptul că un obiect are proprietăți opuse, fără ca acest lucru să implice în mod obligatoriu posibilitatea desfacerii în două propoziții contrare conjugate 18. Interpretarea acestor enunțuri devine, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
concluzie, pe parcursul acestei analize am văzut că, deși a fost introdusă cu un sens destul de precis, ideea de antinomie a suferit un proces de "ambiguizare", fiind folosită în diferite sensuri, mai mult sau mai puțin apropiate de cel inițial: paradox, predicație contradictorie, opoziție conceptuală, contradicție dialectică, contradicție ontică. Unele dintre acestea se pot reduce la sensul standard. Celelalte trebuie privite ca sensuri secundare sau pur și simplu improprii, care întrețin cu sensul de bază doar un raport parțial. 3. Intențiile cercetării
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În sfârșit, amândoi vorbesc despre alexandrinismul cultural interbelic și fac recurs la o gândire mai veche, primitivă, fără însă a o considera prelogică, ci doar ca expresie a unui alt tip de logică și raționalitate. 4.3. Identitatea concretă și predicația complexă contradictorie Sensibilizat, ca și ceilalți filosofi români amintiți, de transformările gândirii științifice contemporane, de complexitatea acesteia și, implicit, de antinomiile ei, Athanase Joja a fost și el preocupat de reconsiderarea cadrelor logice ale gândirii. Perspectiva în care se situează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosoful român formulează legi logice dialectice supraordonate, considerate a fi mai profunde decât acestea, în baza cărora este posibilă inclusiv gândirea formelor logice clasice. În studiul amintit, Joja formulează două legi logice ale gândirii dialectice: legea identității concrete și legea predicației complexe contradictorii. Legea identității concrete susține că orice lucru real este o unitate mobilă, care se acordă cu sine însuși numai dedublându-se, opunându-se sieși, generând diferența, alteritatea, opoziția în interiorul său. Spre deosebire de identitatea abstractă, care este un rezultat obținut
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
caracterizează printr-o identitate tautologică și o densitate de monolit, așa cum încă nu de mult atomii erau închipuiți. Fenomenele se caracterizează, dimpotrivă, printr-un dinamism interior, un autodinamism, prin sciziune și dezuniune, prin dedublarea unității în laturi contradictorii..."593. Legea predicației complexe contradictorii vine să limiteze acțiunea legii noncontradicției, pe care Aristotel o ridicase până la rangul de lege ontologică, interzicând coexistența simultană a contrariilor în sânul aceluiași subiect, susține Joja. Negând coexistența contrariilor in re, Aristotel o neagă in mente: rezultă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale asupra logicii, a tras concluzia imposibilității predicației contradictorii"594. Imediat după aceasta, Athanase Joja adaugă: Noi știm însă azi că, în această privință, Heraclit și nu Aristotel avea dreptate, noi știm că atomul e afectat contradictoriu în sine, fiind compus din particule electrizate pozitiv și particule electrizate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
propozițiile: atomul e electrizat pozitiv și negativ, lumina e corpuscul și undă, devenirea e ființă și neființă etc."595. La acest nivel al cunoașterii, logica formală, cu legea sa a noncontradicției, este depășită. Aici, gândirea operează cu legea dialectică a predicației complexe contradictorii, care permite atribuirea de predicate contradictorii unui subiect. În acest punct, Athanase Joja operează câteva precizări extrem de importante pentru înțelegerea corectă a acestei legi. Afirmarea legii predicației complexe contradictorii nu înseamnă abolirea legii logice a noncontradicției, ci doar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a noncontradicției, este depășită. Aici, gândirea operează cu legea dialectică a predicației complexe contradictorii, care permite atribuirea de predicate contradictorii unui subiect. În acest punct, Athanase Joja operează câteva precizări extrem de importante pentru înțelegerea corectă a acestei legi. Afirmarea legii predicației complexe contradictorii nu înseamnă abolirea legii logice a noncontradicției, ci doar precizarea domeniului ei de valabilitate. Astfel, Joja arată că, din punct de vedere logic, unitatea predicației nu este distrusă prin acest fel de atribuire 596. Predicatul este unul singur
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
operează câteva precizări extrem de importante pentru înțelegerea corectă a acestei legi. Afirmarea legii predicației complexe contradictorii nu înseamnă abolirea legii logice a noncontradicției, ci doar precizarea domeniului ei de valabilitate. Astfel, Joja arată că, din punct de vedere logic, unitatea predicației nu este distrusă prin acest fel de atribuire 596. Predicatul este unul singur, însă este complex și contradictoriu în sine. Predicatul fiind unitar, chiar dacă contradictoriu, propoziția își păstrează unitatea și nu cade în non-sens. În plus, predicatul nu contrazice subiectul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]