1,518 matches
-
foamea, erosul, logosul”. Casa e În același timp cămin, școală și biserică a celulei familiale În care se consumă și apoi iese la lumină misterul vieții, prin procreație. E un spațiu privilegiat, În care spiritul prinde viață. Este un loc predilect de deprindere a unor calități necesare pentru a intra... În afară. Din această perspectivă, casa e o „Închidere ce se deschide”, o lume mică ce ne proiectează Înspre lumea cea mare. Locuința nu se confundă cu căminul, fiind un concept
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sufletului asupra sa, prin adoptarea unei conduite sobre, de o cumințenie care ne Înalță. Din păcate, mediul În care trăim induce de multe ori o trăire inautentică a sărbătorilor. Perioada respectivă se transformă Într-un interval În care devenim ținte predilecte ale marketingului modern, inoculându-ni-se metodic nevoi care nici prin gând nu ne treceau. Armate de specialiști În publicitate supraveghează și exploatează momentul: contextualizează reclamele, promovează noi produse, acordă facilități. Pentru ei, sărbătoarea se transformă Într-o imensă afacere
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o perioadă fecundă de inițiativă și manifestare distinctă pe plan extern a României și de afirmare a unei diplomații active românești. În anii care au trecut, numărul statelor membre ale ONU a sporit substanțial. Organizația Națiunilor Unite a rămas teren predilect pentru jocurile de putere, alimentate de confruntarea ideologică, dar, odată cu creșterea numărului de state, și de afirmare a intereselor proprii ale țărilor, la început timid, dar cu timpul tot mai vizibil. În acest climat, România își redescoperea vocația titulesciană dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
anumite gesturi. Florin G. indică, în momentul descrierii visului ucigaș, un portret exact al personajului din seria horror „Scream”. Seria americană face parte din clasicele genului, folosind (ca și „Halloween” sau „Coșmarul de pe Elm Street”) tipare ușor de identificat. Victimele predilecte ale ucigașului sunt elevi de liceu, frumoși, dezghețați, provenind din familii bune, tineri pe care îi simpatizezi la începutul filmului și îi plângi când sunt sfârtecați de monstru. Ucigașul are o costumație ușor de identificat. În „Scream”, asasinul poartă o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de cireș (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1983-1984; Teatrul Național din Cluj-Napoca, stagiunea 1984-1985). În 1989, volumul Tentația. Coroană pentru Doja adună o bună parte din dramaturgia lui A., a cărei temă predilectă este raportul dintre călău și victimă, identificabilă și în scrierile sale epice. În teatru, autorul adoptă formula modernă, brechtiană, căreia îi alătură proiecția realistă îmbinată cu o neîndoielnică vocație poematică. Coroană pentru Doja este un oratoriu cu tentă filosofică, ce
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor - fascinația teatrului - anticipează gustul pentru spectacol al viitorilor dandy. Locurile predilecte de Întâlnire ale acestora sunt teatrele Feydeau, Montasier sau de la République. Pe urmele maestrului În arta oratoriei, Garat, ei pronunță plini de afectare, tot la al treilea cuvânt, incroyable!, fără ca r-ul să se audă. De aici numele de Incredibilii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bow-window, de unde dandy-i Îi sfidează pe trecători. Selectul club era, la origini, unul politic, destinat celor din partidul Thory-lor, În timp ce „Reform Club” e liberal, iar „Brookes” - whig. Vor fi bântuite și ele de o armată de dandy, deși locul predilect de Întâlnire al acestora rămâne mai degrabă clubul monden, cum ar fi „Union Club” sau, pentru destul de puțini, cluburile literar-științifice („The Society” sau „Athenaeum”) ori sportive („The Sons of Thames”). Despre cel mai elegant dintre toate, „Almack”, s-au scris
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele, mansardele modeste, cartierele rău famate sunt spațiile lor predilecte. Să fie doar un resort compensatoriu? E vorba, de pildă, despre Barbey d’Aurevilly sau Baudelaire sau Théophile Gautier. Cam În același timp, În Anglia, dandysmul trece și el printr-o criză a propriei definiri, tocmai pentru că frontierele dintre lumi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai spunem o dată că ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi, am vedea că aproape toate trăsăturile dandysmului „etern” (estetizare excesivă, efeminare, ostentație, cult de sine etc.) apar predilect În epoci de decadență, la finele unor cicluri istorice, când valorile „tari” se relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Înclinație naturală pentru defazarea nonșalantă, pentru un anacronism delicat.” 1 Constatare perfect valabilă și pentru dandy-i francezi seduși de valul neoclasic. Pe toate meridianele, fie că ne aflăm la Londra, Paris, Viena, Madrid, Berlin sau Buenos Aires, una dintre formele predilecte de manifestare a dandysmului neoclasic, dincolo de numele persoanelor (sau personajelor), dincolo de numeroasele aluzii mitologice În conversații, dincolo de elementele de recuzită care asigură interioarelor (de obicei, saloane) un aer rafinat vetust, este efebismul. Formă, dar și substanță, comportament erotic, dar și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la butonieră, inele numeroase, masive”1), la cafenea, În saloane, redacții, cenaclu ori la mari sindrofii, Macedonski stârnește și admirație, Însă cel mai adesea apariția sa e prilej de ocheade cu subînțelesuri, persiflări, ridiculizări. Pentru că lumea pe care o cultivă predilect este totuși „subțire” (o protipendadă - uneori pestriță și Îndoielnică, precum cea din jurul lui Bogdan-Pitești, alteori autentică, alcătuită din diplomați, colecționari de artă, aristocrați de viță veche), poetul se simte protejat În sânul ei. Nu doar vestimentația, felul În care Își
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului - iată marele proiect al dandysmului. Îl formulează memorabil Baudelaire, lapidar, fără Înfiorare: „A trăi și a dormi În fața unei oglinzi”. Narcis modern, Îndrăgostit de propria-i imagine, dandy-ul idolatrizează forma, suprafața - program predilect al tuturor estetismelor. Numai că lucrurile pot fi văzute și altfel, am spune chiar cu totul altfel, deoarece acolo, În oglindă, se consumă unul dintre cele mai neașteptate paradoxuri. În modernitate, catoptricul e zona dublului sens, așa cum Îl trăiește Alice
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Marylène Delbourg-Delphis nu are cum să riște interpretări mitico-simbolice atunci când, de pildă, trece În revistă tipurile de oglinzi În care se răsfrâng pur și simplu cocheții dandy de la finele veacului al XIX-lea sau când descrie unul dintre accesoriile lor predilecte, monoclul. O aventură de acest tip ar fi delir hermeneutic pur. Autoarea face În primul rând istorie, iar metoda sa de cercetare, aflată la frontiera mai multor discipline, se dovedește adecvată și pertinentă. Ceea ce nu o Împiedică la un moment
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
La Herodot și apoi la Pindar, mitul ajunge să se refere la „vorbe amăgitoare, povestiri ale seducției” (M. Detienne, 1997a, p. 101). Prin această alunecare, mitul cedează În favoarea termenului logos domeniul cuvântării veridice și ajunge să se refere, În chip predilect, la narațiunile purtătoare ale unor conținuturi care fascinează, dar care nu pot fi dovedite: „Ele nu corespund niciunei sacralități, ci prezintă ceva miraculos, dar condamnat la excludere, denunțat ca o non-știință, o negare a vizibilului” (p. 108). Ulterior, Tucidide va
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
palmă) sau pot căpăta dimensiuni sociale ample, fiind performate de persoane care aparțin unor grupuri sau chiar organizații specializate. Astfel, sistemul oracolelor conduce la apariția unor congregații de specialiști În profeție (Phytia și preoții care o asistau), a unor locuri predilecte pentru exercitarea lor (peșterile din Delphi) și a unor tehnici complexe de atingere a stării optime (Îngurgitarea de substanțe halucinogene, muzică și dansuri ritmate, starea de transă și viziuni mistice etc.). Actele de divinație pot implica un aparataj simbolic foarte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de un fel de intenții călătoare. Sau poate fi răpit de alte puteri, duhuri, vrăjitori, animale magice etc. Recuperarea sufletului implică o călătorie periculoasă, marcată de obstacole și lupte, călătorie care se realizează Într-o stare de transă. Este acțiunea predilectă a vindecătorilor specializați, fie ei numiți vrăjitori, șamani sau vraci; b) intruziunea unei puteri malefice În corpul bolnavului: cel mai adesea, aceasta este un spirit, dar uneori poate fi vorba și despre obiecte. Spiritul malefic ia În stăpânire sufletul și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consacrare și (În tradițiile europene) pe sacrificii sângeroase ( G. Weckman, 1987, vol. XIII, pp. 151-154); d) aceste comunități organizează Întâlniri, care se desfășoară În locuri și În momente neobișnuite, diferite de cele ale ceremoniilor sau sărbătorilor umane consacrate. Timpul lor predilect este noaptea. Locurile preferate sunt cele din afara spațiului social, zone naturale, sălbatice, necălcate de om sau ambigue În plan simbolic (răscrucile de drumuri); e) puterile lor nu se exercită numai asupra naturii sau corpului social, ci și asupra lor Înșile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un lanț care poate duce la extincția colectivității. Această pierdere a diferențelor și a limitelor este numită de Girard „criza sacrificială”. Sacrificiul este sistemul care oprește, prin reorientare, mimetismul violenței originare. El face acest lucru izolând În interiorul comunității o victimă predilectă, care preia asupra ei păcatul violenței și care, reprezentând crima finală, Închide lanțul violenței: În felul acesta, la baza sistemului sacrificial stă principiul „țapului ispășitor”. Deoarece acesta este Încărcat de „relele” unei societăți, violența Împotriva lui nu mai este una
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
căutare de sine sau eros arzând sub semnul tragic al lui Orfeu: „sub mâna care te mângâie/ți se deschide carnea/ca sub cuțit un drum/dintr-un tărâm/în celălalt tărâm”. În Departele Epimenides (1976), D. își lansează tema predilectă, a „depărtării lăuntrice”, niciodată abandonată (și care va deveni chiar titlul următoarei cărți de poeme): ea rezumă abstragerea din lume într-un lăuntru necuprins ca Atman (sinele indic), cutreierat de răsuflarea cosmică (prana). Mari texte de metafizică mitică, de la Vede
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
academic, gest dezinvolt, ce pune în vizibil dezacord pe doi dintre „nemuritorii” raportori. Continuă a-și exersa floreta în Epigrame (1908); rezistă mai ales cu hazul scos din lumea literară (voga flatând sau gafele unor confrați sunt „ținte” și pretexte predilecte) și trece printre clasici între urmașii breslei (Sofronie Ivanovici, N. Crevedia, A. C. Calotescu-Neicu îi află locul în antologiile ce se vor consacra, la noi, umorului, catrenului și autorilor de duh); G. Călinescu însuși rezerva „epigramistului” un paragraf în Istoria literaturii
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Unele dintre ele, care depășesc totuși acest orizont de percepție lirică, mai pot fi citite cu interes. Nu întâmplător, N. Iorga remarca poemul Cântecul pomului. D. își compunea poezia cu precădere pentru a fi recitată. Temele abordate sunt în chip predilect cele sociale, văzute din perspectiva propriei experiențe: libertatea individului, egalitatea dintre oameni sau dintre rase etc. Este o poezie a clamării, a nemulțumirii și neliniștii, străluminată adesea de accente vizionare. E. Lovinescu o caracteriza adecvat, ca „un pumn crispat spre
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
se furișează tiptil/ Vulturul mă ciocănește disprețuitor/ - Descoperă tu cuvântul, spune el/ Află cuvântul care nu se spune și ne ține pe toate/ să nu ne prăbușim” (Cerșirea limbii). O primă culegere de eseuri, Ființa și spațiul (1992), dezvăluie preocuparea predilecta a autorului - hermeneutica spațiului. Muntele înflorit. Contribuție la o hermeneutica a imaginarului (1998) este o cercetare analitică a spațiului simbolic în mai multe texte alchimice de la sfârșitul Renașterii. Fără nici o tendință spre tracomanie, patru din cele cinci studii care compun
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
surprind prin răceala cu care autoarea își efectuează introspecțiile. Personajele sunt disecate (la figurat, dar uneori și la propriu) cu mult calm narativ ori sunt lăsate să suporte brutalitățile și sadismele altora, preponderent masculine. Vietățile și femeile devin astfel victime predilecte, pe un fundal al mizeriei materiale și morale, desenat aproape naturalist. Prozatoarea are un auz fin, vorbele „eroilor” relevându-le pregnant condiția socială și intelectuală, esența tipologică. Poveștile Monei (1999) e o construcție mai ambițioasă și, evident, mai matură, ilustrând
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
debut, Punct căzut (1969), universul apare traversat și susținut de o stare de permanentă tensiune lirică, ce umple spațiul și se răsfrânge asupra sufletului ca durere difuză, „arsură sub coaste” sau tristețe adâncă, inexplicabilă, care își face din toamnă anotimpul predilect de manifestare. Virtuozitatea lexicală a autorului se manifestă mai cu seamă în prelucrările după folclor, unde balada și blestemul sunt distilate până la a deveni incantații lirice pure: „Bată-ne ploile și ardă-ne rugul./ Aducerile aminte să-și are plugul
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
anii 1870-1890 (1964), C. relevă contribuția lui I. Creangă și a altor scriitori români la valorificarea stilistică a vocabularului limbii literare. I. Neculce și D. Cantemir, clasicii V. Alecsandri și M. Eminescu, contemporanii Ion Druță și Grigore Vieru sunt numele predilecte în jurul cărora gravitează nu numai referirile exemplificatoare, ci și unele dintre studii. O trăsătură caracteristică a lucrărilor cu caracter literar-stilistic, precum Creația lui Ion Creangă în școală (1984), Scriitorul în fața limbii literare (1985) și Lumea poetului și resursele de exprimare
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]