805 matches
-
iluzie a Legii. Preocupat de problemele mele, participam la conversație cu căldură. Ne-am lăsat târâți În jocuri dialectice, vorbind noi, În timp ce Wagner tăcea, uitând că aveam În mijlocul nostru un oracol. Și cu un aer absorbit și cu un aer prefăcut și cu un aer melancolic dezinteres și ca și cum ar fi intervenit În conversație nefiind În temă, Wagner zise ( Încerc să-mi amintesc cuvintele lui exacte, dar mi s-au săpat În minte, imposibil să mă fi Înșelat): „În toată activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Custer - la sfârșitul povestirii pune o notă În subsolul paginii, care zice: 1. Istoric.” „Exact. Și-i adevăr istoric că Annibale Cantalamessa și Pio Bo se numeau așa, și nici nu era ăsta defectul lor cel mai mare. Erau niște prefăcuți, hoți de cărți de aventuri ilustrate de pe la chioșcurile de ziare, furau tuburi de cartușe de la cei care aveau o colecție ca lumea și-și puneau sanviciul cu salam direct pe cartea de aventuri de mare și de uscat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit și a îmbrățișat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată pe cap, fata parcă răspândea o lumină vaporoasă în odaia ce se lupta cu amurgul. ― Ai adus bucurie în camera asta mohorâtă... Titu Herdelea amestecase o tremurare romanțioasă în cuvinte, ceva teatral și prefăcut, deși inima îi era într-adevăr sinceră. Tanța auzi numai glasul inimii și se apropie cu brațele întinse, recunoscătoare: ― N-am să te deranjez... Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii, să fiu aici cu tine... ― În orice caz
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu prea multe pericole, măcar la Pitești, de unde eventual ar putea continua călătoria cu trenul, rămânând ca automobilul să vie mai târziu, când va fi posibil. E singura ieșire înțeleaptă din încurcătura aceasta tragică... Nadina ascultă întîi cu o seriozitate prefăcută și malițioasă. Încetul cu încetul însă groaza care tremura în cuvintele cele mai banale ale avocatului și care îi stătea pe față ca o mască din ce în ce mai reliefată, i se strecură și ei în inimă. În curând înțelese că Stavrat, într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
El o conducea în fiecare seară până acasă, îi trimitea bilete în timpul orelor și, în general, o izola cu grijă de posibilii rivali. Când jucam, seara târziu, gajuri (de fapt, eu nu jucam niciodată, ci doar asistam, cu un râs prefăcut, cu o indiferență dusă aproape până la lacrimi) și când se nimereau să facă pereche, se suiau pe o bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei bont și botul de liliac, afurisit de frumoasă, cu părul ușor ondulat, culoarea lemnului de stejar. Stătea lângă mine fără să zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de păr, cu prefăcută teamă și timiditate. Eu plecam imediat în altă parte, dar nu puteam să nu zâmbesc când o vedeam apropiindu-se. "Ce scorpie sînt!" - îmi șoptea câteodată. După vreo săptămână vorbeam din nou, dar amândoi evitam intimitățile. O conduceam iar spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cea mai frumoasă sari pe care o avea, de culoarea cafelei crude, cu șal maron și papuci de aur. ― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Eu îi privii surprins și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul. Numai să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acceptă să se costumeze, nici să poarte mască, pentru că ea nu e artistă de operă, ea nu poate să facă decât ce-a apucat: să cânte prin cârciumi. - Și probabil că a mai adăugat ceva, îl întrerupse Bărăgan cu o prefăcută naivitate. Le-a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1 privi cu mirare. - Dar de unde știi de asta? îl întrebă. Asta le spunea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să fii ceea ce sunt atâția alții: filolog, orientalist, arheolog, istoric, mai știu eu ce altceva. Adică, vrei să trăiești o viață străină, viața altora, în loc să fii dumneata, Dominic Matei, și să cultivi exclusiv geniul dumitale... - Geniul meu? exclamase cu o prefăcută timiditate ca să-și ascundă bucuria. Asta presupune că aș avea geniu... - Într-un anumit sens, desigur că-l ai. Nu semeni cu nimeni din toți cei pe care i-am cunoscut până acum. Trăiești și înțelegi viața altfel decât noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
facă s-o ia pe boccia de fii-sa... Călăreața de Ivona, călăreața dracului, pe unde-o umbla acuma !... Să ai ditamai casa, și cu de toate în ea, și pensie patru mii la amândoi, și tu să bați orașu... Prefăcută, și dată dracului, și nu vezi de la ea un cap de ață. La ce le-o strânge, la ce le-o ține, că n-o să le ia cu ea în pământ ! Prefăcută și cărpănoasă, d-aia o și înșală bărba-su
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mii la amândoi, și tu să bați orașu... Prefăcută, și dată dracului, și nu vezi de la ea un cap de ață. La ce le-o strânge, la ce le-o ține, că n-o să le ia cu ea în pământ ! Prefăcută și cărpănoasă, d-aia o și înșală bărba-su ! Și de ce îmbătrânește, d-aia se face mai cărpănoasă. — Dar-ar dracu-n tine și-n cinzeci de leii tăi... Tropăie pe loc, să se mai încălzească puțin, și pe urmă se-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la geam mâncare ? Pe vremuri, le punea madam Ioaniu, ea era care-i înnădise. Ea le punea și grăunțe, ea le punea și fărâmituri de pâine : Muti parc-ar fi Sfânta Vineri, se miorlăia Ivona cu vocea aia a ei prefăcută. Prefăcută, da și zgârcită. De la ea nicio vietate n-are ce s-apuce... Zgârcită și dată dracului, și călăreață... Pe unde-o mai fi bătând acuma orașu ? Mă-sa n-a fost așa, mă-sa era femeie cu cap și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
geam mâncare ? Pe vremuri, le punea madam Ioaniu, ea era care-i înnădise. Ea le punea și grăunțe, ea le punea și fărâmituri de pâine : Muti parc-ar fi Sfânta Vineri, se miorlăia Ivona cu vocea aia a ei prefăcută. Prefăcută, da și zgârcită. De la ea nicio vietate n-are ce s-apuce... Zgârcită și dată dracului, și călăreață... Pe unde-o mai fi bătând acuma orașu ? Mă-sa n-a fost așa, mă-sa era femeie cu cap și socotită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mă mai cunoașteți ? Că așa mă pusese vulpea de Ivona să-ntreb. Vroia să vază dacă mă-sa mai e cu mințile-ntregi, fiindcă tot sta cu ochii ăia holbați la perete și nu mai scotea nicio vorbă. Și prefăcuta de Ivona asta voia să vază : poate să scoață sau nu de la cec banii babii și să-i treacă pe numele ei și-a lu bărba-su ? Aici se-nțelesese ei, Tanda cu Manda, e materialistă Ivona, materialistă și cărpănoasă, d-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu rămână nicio crăpătură prin care să vezi ce se petrece dincolo. Și dat, în plus, cu motorină unsuroasă... — Mai dă-o dracu și p-asta ! Dă-o dracu de curvă ! șoptește Vica. E și asta o curvă și o prefăcută ! Trăiește cu văr-su, care toată viața lui nu s-a însurat. Merge-n garsoniera lui, că zice că ea nu poate fără, și-al ei de la cinzeci de ani a-nchis taraba... Mai dă-o dracu și p-asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu pas încet; nu era decât ea pe toată lungimea străzii I.C. Brătianu și a străzii Judecătoriei și în intersecția pustie dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, și pe întinderea tuturor străzilor din jur. Numai ea conta. Avea un zâmbet prefăcut, dar și cumva ademenitor, ca într-un coșmar în care zâna cea rea era confundată cu zâna cea bună, și în capul lui Daniel se făcu deodată lumină. Zâmbetul necunoscutei era ademenitor cu un scop precis, acela de a-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu geanta subsuoară, pe o alee ce îi scoate în spatele restaurantului și de acolo mai departe, pe străduțe depărtate de forfota orașului. Punctul matematic, în pizda mă-sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii! Băieții se prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cel puțin, eu nu cunosc vreo colegă care să te fi cucerit. Deși au fost vreo două care au încercat. Zău? se miră Paul. Vreo două! Cine? În același timp însă îi trecu prin minte că mirarea lui era oarecum prefăcută. Realitatea e că la școală nu-i displăcuse să fie admirat de la distanță. La fel și acum, în studenție. De fiecare dată însă când se ivea vreo fată dornică să se apropie de el, se retrăgea, devenea distant, fără ca el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de jos al etajerei cu cărți și o punea pe masă... Parcă-l vede și-acum ascunzând câte un pion în fiecare mână, unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
greu să împaci aceste două lucruri, spun că, atunci când unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decât iubit. Căci despre oameni se poate spune în general lucrul acesta: că sunt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sunt lacomi de câștig; atâta vreme cât le faci bine, sunt ai tăi în întregime, sunt gata să și dea sângele pentru tine, îți oferă averea, viața și copiii lor; aceasta, după cum am mai spus
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
treburi mărunte. Aceste intervenții ale patriarhului sunt de fapt urmarea stăpânirii fără căpătâi a unor imense averi ale mănăstirilor moldovenești închinate locurilor sfinte. Cred că cei de la locurile sfinte veneau doar în crugul toamnei, când se adunau roadele. Acestea trebuiau prefăcute apoi în parale, care, după tipicul știut, să ia calea Ierusalimului... Toate “împresurările” despre care fac vorbire patriarhii sunt drept urmare a lăsării în paragină a moșiilor și locurilor mănăstirilor închinate. Nimeni n-ar fi venit să se facă stăpân “peste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dar după mișcări n-aveam nici o îndoială. Trebuia să fie o cobră... Îmblânzitorul mă fixa cu ochii săi tulburi și toată atitudinea lui era batjocoritoare. În schimb, singurele vorbe pe care le rostea până la urmă erau spuse cu o umilință prefăcută. "Mă iertați." Atât zicea. În fiecare seară aceleași două cuvinte... Simțeam că se apropia din ce în ce mai mult momentul când n-aveam să mai pot rezista, când ultima mea baricadă interioară se va prăbuși. Dacă nu cumva mintea mea o și luase
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
certitudinii și mă bucuram de ea. A doua zi, i-am trimis scrisoarea; apoi am așteptat să văd ce are să se întîmple. Mi-a înapoiat-o și pe aceasta. Seara, i-am scris alta tot așa de fierbinte și de prefăcută. Am adăugat în final: "Știu că rni-o vei înapoia. Nu-i nimic. Asta e soarta scrisorilor mele. Îmi ajunge s-o citești. Și ai să citești zilnic de acum înainte, luni, ani, secole (am tăiat cuvântul "secole"), ceea ce se petrece
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întins-o. ― Parcă eu spun altfel? Și ți-ai dat seama că n-am decât dispreț pentru tine. Și cu asta am isprăvit. ― Dar n-am isprăvit eu. Admit că am comis o greșeală când ți-am scris scrisoarea aceea prefăcută... ― Prefăcută? Nu. Era singura scrisoare sinceră din câte mi-ai scris. ― Mihaela, îți dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciună? ― Nici atît: uneori minciunile sânt așa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]