1,191 matches
-
român?", asumându-și un subiect sensibil, care a fost acaparat și deformat cu insistență de ideologia național-comunistă. Manualele din ultimele decenii ale secolului XX au administrat cu dificultate această chestiune, prin descompunerea narațiunii într-un șir de expuneri-standard despre populațiile preistorice, indo-europenizare și traci, geți și daci, daci și alte civilizații mediteraneene, Burebista, Decebal, lupte cu romanii, provincia imperială Dacia, romanizarea dacilor, retragerea aureliană, continuitatea daco-romanilor, creștinarea lor și disoluția migratorilor în masa autohtonilor latinofoni. Această aglomerare de episoade se încheia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o viață pe tărâmul arheologiei, etnografiei, dialectologiei, botanicii etc., soții Buraga au dat o carte document, expresia sintetică a originalului muzeu în care și-au transformat casa, după mai multe decenii de efort îndreptat spre adunarea unor mărturii istorice și preistorice referitoare la cultura materială și spirituală a oamenilor din Vatra satului și din împrejurimi.“ (1) Miile de exponate din ceramică, metal, os etc., rod al cercetărilor de suprafață sau al sondjelor arheologice efectuate de C. Buraga, stăteau mărturie existenței pe
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
viață pe tărâmul arheologiei, etnografiei, dialectologiei, botanicii, etc., soții Buraga au dat o carte document, expresie sintetică a originalului muzeu în care și-au transformat casa, după mai multe decenii de neîntrerupt efort îndreptat spre adunarea unor mărturii istorice și preistorice referitoare la cultura materială și spirituală a oamenilor din vatra satului și din împrejurimi “. Casa soților Buraga a devenit prin munca lor neobosită și plină de dăruire, un punct de atracție pentru oamenii locului, vizitat și de numeroși specialiști din
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ploaia ce ame nință, deopotrivă, temeliile lumii și fragilul univers lăuntric, imaginat poetic ca locuință lacustră. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat, aparținând simbolismului Numind un spațiu preistoric al locuirii, lacustra devine la Bacovia un spațiu poetic ce semnifică finitudinea ființei umane, insecuritatea universului interior, mereu agresat de forțele distructive ale unei lumi ostile. Prima secvență a poeziei schițează imaginea unui univers în dezagregare, prin câteva elemente simbol
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
date a căror valoare nu poate fi minimalizată. Un prim argument în sprijinul acestei opinii este criteriul biostatistic, metodă care ne permite o reconstituire aproximativă și unele supoziții asupra structurii nosologiei a morbidității psihiatrice din timpurile al care ne referim (preistoric și începutul erei istorice). Astăzi avem posibilitatea de a aprecia, prin media biostatistică, structura probabilă a nosografiei psihiatrice a unei populații dezvoltată în parametrii cunoscuți. Datele pot fi proiectate în trecut, chiar în trecutul îndepărtat, fără a risca, după părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
deloc particulare românilor. Coborâtorii unor populații daco-gete le aveau, probabil, încă mai concret obiectivate. Evoluția istorică nu a modificat ideea în sine; dimpotrivă, a continuat-o, schimbând-o doar formal. Stabilirea unei filiații între modul de a gândi al primitivului preistoric, localnic și al moldoveanului de mai târziu demonstrează păstrarea unor rudimente constante. Observația de mai sus este aplicabilă în mare măsură și la subiectul nostru. Ne-ar interesa atât fondul psihologic specific al populației la care ne referim, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
referă în continuare la „locurile supralicitate” în practica empirică și teoretică a antropologiei, și anume „fenomenul primitiv” și „comunitatea mică”. Atunci când studiul societăților aliterate dezvăluie interesul antropologilor pentru „explicații genezice” (printr-o asociere relativă a populațiilor „arhaice” contemporane cu cele preistorice), micile comunități răspund nevoii științifice a unei „percepții sinoptice” sau „holistice” a comportamentului uman. Profesorul Geană vorbește în acest context de „unitățile existențial-umane”, prin care antropologia își concretizează „ipostazele realității umane”, respectiv individul, familia, comunitatea, națiunea, antroposfera (ultima, „integrând obiectul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
firească precum aceea a citării unui savant). Metoda comparativă ajută antropologia în formularea de enunțuri generale și în definirea unui „fapt antropologic” (de exemplu „universalitatea familiei”). În pofida unor premise greșite (de ordin evoluționist, prin echivalarea societăților arhaice actuale cu cele preistorice și cultivarea modelului tristadial de „evoluție” socio-culturală; la acestea se adaugă și problematica difuzionistă), comparativismul antropologic va fi reabilitat prin opera lui A.R. Radcliffe-Brown (1952) drept „metodă a antropologiei sociale”, diferită de metoda istorică (aceasta fiind prescrisă de el
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
timpului. Dar, În pofida conceptului său de „transformare", n-a reușit niciodată să explice cum se Încadrează timpul În acest tablou. Din pricina eșecului de a integra istoria În teoria sa, Lévi-Strauss rămâne - literal vorbind, și nu altfel - cel mai distins strămoș „preistoric” al demersului cognitiv. Mulți alți specialiști În studierea religiei și a mitului au făcut uz, În demersul lor, de instrumente sistemice. Printre cei mai importanți se numără Emile Durkheim, Georges Dumezil și Mircea Eliade. Durkheim și Dumezil au crezut, contrar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
verdeață și îi spusese că vine imediat cu restul, dar nu se mai întorsese. MBA-istul meu - un brunet cu ochii verzi, bine făcut, lipicios ca un sales-trainer de top și manager la o firmă de distribuție - îl subestimase pe preistoric, fusese păcălit și acum încerca să-și recupereze din pierderi: rămăsese toată ziua în piață (își coordonase echipa prin telefon) și vindea verdeața la un preț exorbitant; m-a electrizat cu privirea, așa că am cumpărat și eu vreo trei legături
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în doi, de exemplu, banii cheltuiți la tarabă ca să cumpărăm alimente pentru o săptămână abia se ridică la nivelul bacșișului. Fiți pregătite așadar să înfruntați o realitate aparent inexplicabilă: alimentele de la piață costă incredibil de puțin (nu vă gândiți că preistoricii ar avea prețuri de dumping; pur și simplu așa sunt în realitate materiile prime alimentare: foarte ieftine). Eu văzusem multe la viața mea, dar tot am avut un șoc teribil când am calculat că prețul plătit la restaurant pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
salată de fructe mi-ar fi ajuns în piață pentru trei saci de mere*. * Am avut revelația pe când îmi făceam cumpărăturile și acest șoc mi-a întunecat abilitățile de negociatoare; am făcut atunci o gafă monumentală: l-am lăsat pe preistoricul de la tarabă să-mi citească în ochi surpriza. Credeți că teoria subiectivă a valorii e vorbă goală? Piața s-a transformat instantaneu în bursă și, din pricina stângăciei mele, prețul de referință al fructelor a crescut cu vreo 20 de puncte
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cumpăr, așa că aveam nevoie urgentă de un avocat; pe atunci, doar în numărul unu aveam încredere și n-am ezitat să-l sun. Cred că și el era singur pentru că a venit într-un suflet... L-a desființat imediat pe preistoric cu vreo zece articole din Codul Comercial și Codul Penal. Când a ajuns la Constituție, situația s-a deteriorat, dar am reușit să plecăm de acolo fără să luăm bătaie de la sălbaticii care vindeau fructe... M-a invitat la un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
dosarele firmei și o înghețată cumpărată pe drum, că-i era cald... Încărcată cu toate acestea, a cumpărat și ea, ca gospodina, un sac de sfeclă roșie... O săptămână a trebuit să aștept ca să-mi explice de ce: îi plăcuse mult preistoricul de la tarabă (un exemplar splendid: tinerel, musculos, cu pielea arsă de soare, bălai și cu o privire cam tâmpă, dar azurie; după descriere, orice ar fi vândut aș fi cumpărat și eu angro). Revenim la sfeclă: acum, că o luase
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
valențele oraculare fac posibilă descifrarea viitorului, după strigătele și zborul păsărilor, artă practicată de romani și moștenită de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire, "mesaj al cerului". Desenele preistorice, care figurau oamenii-păsări, au fost interpretate ca semnificând "zborul sufletului" sau zborul extatic al șamanului. În mitologia occidentală, ca și în India, păsările se așează ierarhic pe crengile Arborelui Lumii: de exemplu, în Upanișade apar două tipuri de păsări, una
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
chinuit își ascunde neliniștea printr-un extaz" (Gabriela Melinescu). "Câte suflete se răsucesc în mine?/ ale cui sunt oare?/ Câte ecuații necunoscutele/ în vase,/ pe sol,/ pe Selene,/ în cosmos" (Veronica Porumbacu). 2 Uneori poetul se simte: " un uriaș animal preistoric,/ un arheopterix ce-a nimerit, să spunem, pe bulevard,/ are aripi, labe și gheare,/ într-o labă ridică receptorul telefonului public/ și se uită la el de la mare distanță,/ cercetând esența." 3 "Nu pot să mă spăl de pulberea cruntei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ploaia ce ame nință, deopotrivă, temeliile lumii și fragilul univers lăuntric, imaginat poetic ca locuință lacustră. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat, aparținând simbolismului Numind un spațiu preistoric al locuirii, lacustra devine la Bacovia un spațiu poetic ce semnifică finitudinea ființei umane, insecuritatea universului interior, mereu agresat de forțele distructive ale unei lumi ostile. Prima secvență a poeziei schițează imaginea unui univers în dezagregare, prin câteva elemente simbol
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
crescînd al principalelor puteri explică interesul sporit al Internaționalei pentru problema colonială 39. Să urmărim cronologia stabilită de M. Rebérioux și G. Haupt care disting "trei mari perioade în abordarea, discutarea și tranșarea chestiunii coloniale pînă în 1914"40. Prima, "preistorică", corespunde celei în care organizația partidelor socialiste și cea a Internaționalei se găseau într-o fază embrionară. Ea asistă la apariția tendințelor și la organizarea acestora, încheindu-se după congresul de la Amsterdam. Încă din 1896, anumiți socialiști ar fi vrut
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cu un studiu introductiv de Vladimir Streinu, autorul monografiei demonstrează că ele fac pasul de la sacru la magie și fantastic. Întoarcerea către toposul civilizației arhaice, legendare, domeniu al magicului și misterului, este chiar substanța și temeiul artei narative voiculesciene. Îndeletniciri preistorice precum vânătoarea și pescuitul, dincolo de expresia lor marțială, înseamnă "căutare și urmărire spirituală", povestirile tematice subsumându-se astfel: vânătoarea magică, iubirea magică, pescuitul magic. Dus de iubirea lui fantastică, pescarul Aliman devine un "vânător de himere", "Lostrița" nemaifiind pentru el
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
împrejurări "i se rupsese în mînă". În relatarea ulterioară a victimei, motivațiile arhitectului culminează hilar cu aceea că "îl supără apusul soarelui". Desfășurate disproporționat, ca o raillerie de rea credință ("Nu pot să sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr, opunînd convenției romanești o subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în plus, iată deschiderea unui roman al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cea care l-a determinat să abandoneze definitiv știință și, cu toate că a criticat robotizarea omului cu "ajutorul" progreselor științei, față de această nu adopta o atitudine extremistă și nici nu propune o lume fără știință, după cum nu face nici apologia omului preistoric, ci doar deplânge faptul că, incepand cu Renașterea, știința a căpătat un rol atât de nemeritat în viață omului. După Sábato, omul a plătit scump marea aventură a Renașterii, deoarece, desi i-a deschis drumul către modernitate, aceasta sfârșește prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în preistorie, dar și din partea artiștilor care le-au vizitat, o admirație totală, unanimă. Aflându-se printre primii vizitatori ai peșterii Lascaux, editorul de artă Albert Skira a fost frapat încă de la început de modernitatea, de atemporalitatea picturilor: "Aceste picturi preistorice, mărturii ale artei originilor, se dovedesc a fi bizar de apropiate de sensibilitatea modernă; când le privești, ai zice că timpul nu există". * * * Să ne oprim o clipă asupra acestei curiozități subliniate de Bataille: la Lascaux (și, desigur, la Chauvet
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la unele picturi egiptene sau la portretele în care Picasso se dedă unei deconstrucții a chipului omului a mașinii de cuvinte, a sediului rațiunii. Este vorba, de fiecare dată, de o negare a omului în beneficiul animalității" (Bataille). În arta preistorică, animalitatea este învestită cu valențe pozitive, umanitatea cu valențe negative. Această perspectivă favorabilă asupra animalului, chiar și când e vânat, chiar și când e ucis (după care primește scuze, lacrimi, osanale pe pereții peșterilor), îl va ține o vreme la
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
detașate, fie și urma lui), este, într-adevăr, în anumite condiții, a-l vedea întreg, și chiar mai frumos decât ni-l arată natura. * * * Acesta trebuie să fi fost tipul de emoție pe care îl resimțeau primii vânători, în vremurile preistorice (văzând urmele pe pământ, vedeau dobitocul care le lăsase, îl aveau deja la mână). O astfel de emoție m-a însoțit, cu farmecul ei, într-o lungă plimbare pe care am făcut-o nu de mult prin pădure, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mare sărbătoare. Plasați într-un timp necalendaristic ăadevărata vârstă de aur),humuleștenii nu cunosc nici ierarhia socială, nici convențiile oficiale, trăind ca în vremurile prehomerice. Asemeni uriașilor ădespre care mitul spune că ar fi trăit pe aceste pământuri în vremuri preistorice), personajele sunt văzute prin supradimensionare: colegii lui Nică sunt niște "hojmalăi", sau "handralăi", iar unul dintre ei ăOșlobanu)ia în spate lemnele dintr-o căruță, de parcă ar avea puteri suprafirești.În "Povestea lui Harap -Alb", amestecul de real și fabulos
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]