820 matches
-
colegi, cât și cu noii profesori, și bătălia didactică a început mai curând de cât ne așteptam. Printre tovarășii noștri de muncă școlărească s-au distins foarte repede vreo trei-patru, care aveau să-și dispute întîietatea la învățătură. Fostul nostru premiant, Motaș Constantin, plecase la real. Acum dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Fostul nostru premiant, Motaș Constantin, plecase la real. Acum dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o ciudată voință a întîmplării, că nu tocea niciodată! Avea însă o ascuțită inteligență și era, cred, unul dintre cei mai isteți din clasă. Mic și vioi ca un spiriduș, nu sta o clipă locului, dând impresia profesorilor că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ascuțită inteligență și era, cred, unul dintre cei mai isteți din clasă. Mic și vioi ca un spiriduș, nu sta o clipă locului, dând impresia profesorilor că știe totul la perfecție și că nu-l poate întrece nimeni! Al doilea premiant, Ciurea Constantin, se impusese, în primul rând, prin aceea că era fiu de profesor universitar, carieră către care ne mărturisise că tinde și el. Era un băiat înalt, slab, cu fața plină de pistrui și cu părul roșu ca morcovul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
asta, însă, te pui cu burta pe carte... că, nu-i de glumă! Cât am stat de vorbă cu Pompiliu Constantinescu nu am avut pic de emoție. Emoția mea, însă, a luat proporții abia după aceea. Mi-era teamă că premianții clasei, colegii lui Predescu, ar fi putut să mă reclame pentru această substituire "ad-hoc", nepremeditată; dar nu s-a mai întîmplat nimic; nimeni n-a suflat o vorbă, nici măcar nu s-a povestit întîmplarea celor din alte clase. Totul s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răsunet atât de puternic în sufletul meu și au știut să-mi măgulească vanitatea în așa măsură, încît pe trimestrul al doilea am luat media "nouă", că "zece" nu dădea! Nouă nu mai avea nimeni din clasă, nici cei doi premianți, afară de Nae Georgescu. * Ca să fim cât mai bine pregătiți la Istorie și ca să vedem aievea urme prețioase ale trecutului nostru, Atila a hotărât să facem o excursie la Curtea de Argeș. Ne-am înscris vreo 30 de elevi, din 45, câți eram
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
frați mai mari, se estompează în această dualitate artificială: perioade lungi, cețoase, de activități vag sportive, masculine - luptă și rezistență întunecată - aruncând pepite de transsubstanțiere. Carne oțelită în măreția uleiului și a vopselei. Macii de pe câmpurile Flanders. Ca și serbarea premianților, istoria trebuie să fie un imbold spre acțiuni viitoare, pentru succes în lumea de după școală. Un astfel de succes este dreptul de a se naște al lui Old Chophamite pe care l-a găsit în domenii foarte diferite, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
știam ce ar putea să mi se întîmple. Nu m-a scos nici în acea zi și nici în cele următoare. Și pentru ca această întîmplare să fie dusă până la capăt, în nefirescul ei, la sfârșitul anului m-am pomenit printre premianți. Faptul uimi pe ai mei și tata nu mai zise nimic când în toamnă îi spusei că vreau să urmez și pe-a patra. Dar tot nu-mi luă cărți. Încetul cu încetul însă se răs-pîndi întîi printre copii, apoi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ultim contact concret, liniștitor, cu realitatea. În fâșia laterală a oglinzii se vedea un tânăr bărbat chel, cu favoriții lungi pe un obraz rotund și roz. Sprâncene scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului nu-și stăpânise uimirea: „Eminentul nostru Mircea Claudiu Vancea! A furat, închipuiți-vă, doamnă, portofelul unui coleg!... O sumă frumușică, stimată doamnă. Incredibil! Cine și-ar fi închipuit, doamnă, incredibil“. Iar eminentul Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Carré! Vrea toarășu’ colonel să se mai inspire de la grăsuțu’ Smith, ăla da personaj, beton! Dacă ar fi așa și securiștii noștri, ne-am Înghesui și mai tare să intrăm la Școala din Băneasa, unde cică au dat patru din premianții de la Șincai! Am umplut scrumiera de mucuri, ba chiar am contribuit și la decorarea livingului Casandrei-Clementina, lipind cu clei o vedere din Praga și una din Berlinul de Est, trimise de colegii tatei, dintr-o fericită deplasare de serviciu, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Găina. O fi curist, cum se zice? Nasul, gura, totul e-al mă-sii, ca și felul cum ți se uită În ochi când vorbește, și vorbește Încet, ca să te forțeze să-l asculți! Tehnică muierească și-asta, dosar de premiant, hai sictir! Te crezi prinț, sau ce? Spune la proști că ai căzut cu cu hârzobu’ dân cer, pe tac-tu l-am văzut Îmbrăcat țăran, amestecat cu talpa țării pân piață, urechist de la Filaj, deci atenție! Zâmbește-i, primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atît: că, într-un anumit fel, nici d-stră n-ați avut noroc. Antim se opri și o privi din nou, pe deasupra ochelarilor, derutat. - N-ați avut noroc de elevi, Maestre. Cine a venit să învețe cu d-stră? Tot felul de premianți. Premiul I și Premiile II. Poate chiar și câțiva cu Premiul III. Dar ceilalți, Maestre? Ceilalți? repetă ea subliniind cuvântul și apropiindu-și mai mult fața de el. - Adică cum, ceilalți? - Da, Maestre, ceilalți, cei mistuiți de ambiție și urmăriți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încă și mai departe rămăsese Zamfir, cel cu poalele cămășii în flăcări, sărind peste focul de pe culmea delușorului conturat cu galben. Damian era și acum primul care răspundea la întrebările puse de Doamna, prompt, c-un zâmbet de satisfacție neascuns. Premiantul de anul trecut. Între colțul ochiului și vârful sprâncenei subțiri, un loc neobișnuit de înalt și arcuit spre tâmplă îi dădea un aer zeflemitor și sigur pe sine când te fixa drept în ochi, fără să clipească, ironic, în aparență
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de teatru? îl întrebă ea cu ochi strălucitori. Nu cumva ți-a trecut prin cap să dai la teatru? Nu, nici gând! Tot electronica a rămas pasiunea ta? Sunt uimit că ții minte. Cum să nu țin minte, dacă erai premiantul clasei! Toți erau cu ochii pe tine. Vreau să spun, toate fetele. Deși nu m-ar mira să fi fost și băieții, dar din motive diferite, bineînțeles. Și tu...? Da, și eu eram cu ochii pe tine, nu mi-e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și după spectacol ne întâlnim la ieșirea artiștilor, vrei? Geta îl privi drept în ochi, și Paul citi în ochii ei mândria de a juca în acel spectacol dar și o mică teamă că fostul ei coleg dedicat electronicii, fostul premiant al clasei, adică el, ar putea să nu fie interesat de ea. Paul se gândi încă o dată cât de absurd fusese să creadă despre ea că era apatică de felul ei. În realitate, Geta trebuie să fi fost o fire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai este o gură de rachiu rămasă încă de la hram. Așa o izbândă merită cinstită... Când s au așezat la masă, Toaibă a ridicat paharul și a comandat râzând: Grupă! Ascultă comanda la mine! Pentru onor, prezentați paharele! Pentru domnul premiant Gruia Toaibă, de trei ori ura! Așa parcă mai vii de acasă, sergent Toader Toaibă! - a apreciat Gruia râzând... La auzul acestor cuvinte, Toaibă a plecat ușor capul a aprobare și a aducere aminte... Și anii au început să treacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
el la fel. Lua numai note de zece și se părea că, la sfârșitul clasei a șasea, avea să-și vadă visul cu ochii: să se clasifice înaintea lui Viorel. Îmi spunea mama că îl auzea uneori strigând lista cu premianți: ”Premiul întâil, Cernea Petre, premiul al doilea, Cojocea Viorel. He-he-he! He-he-he!” Dar băiatul își mai asumase o misiune. Era ”guvernanta” lui Ola. O învăța să vorbească și se străduia so facă să meargă în picioare. Deși făcuse vârsta când ar
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
caselor fără garduri, deh, lemne de foc!, câinii dormeau laolaltă cu lupii într-un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti; Vasile Roman, un artist al viorii, Sâlimon Nicolae... Erau copii necăjiți, săraci dar bogați la minte și suflet. Școala era compusă dintr-o cameră și un antret, cele șase bănci adunând laolaltă 30 de copii. Din ce bani
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
îndemnare creativă, pe întinderi cunoscute, din anii copilăriei, până la maturitatea deplină. Provenind dintr-o familie intelectuală (tatăl făcuse studii la Paris), unde în casă se vorbea și se citea în limba franceză, îndrumat îndeaproape de părinți spre lectură și cunoaștere, premiant în școli, postat pe primele locuri în cele 3 facultăți urmate, rudă cu profesorul Mihai Ralea dar și cu vestita și nu îndeajuns cunoscuta familie Teleman, cu casa la Dobrina Hușilor, dar și în necunoscut, Constantin Manoliu, scapă, nu se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s mai
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
un ton hotărît și definitiv; n-o să-i mai spună majordomului metis tîmpit, n-o să-și mai bată niciodată sora și n-o să mai șterpelească niciodată creionul colegului de bancă; n-o să mai dorească să dea boala peste San Martin, premiantul clasei, sau să nu știe lecția; n-o să-i mai dorească Roșcovei să se Întoarcă În Statele Unite sau să alunece pe scări și să i se vadă pantalonașii cu dantelă; n-o să mai lase mîncarea În farfurie, fiindcă În creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pachet de nervi. CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța Îl opri Întinzînd brațul, Îi spuse să se Întoarcă cu fața spre public și-l țintui pe podium cîteva clipe ca să vadă cu toții că nu era numai premiant, ci și pianist. Apoi Îl conduse pînă la pian și-i făcu semn cînd să Înceapă. Dar Julius nu era În stare să miște degetele: se uita țintă la ea, de parcă lipsea ceva pentru ca el să poată cînta. „Hai, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca și cum aș râde de un copil handicapat. Dictatura aia s-a terminat. Dar nu și în capul meu. E un gând pe care îl arunc cât colo, de parcă ar fi opărit : în lumea aia, aș fi putut ajunge un torționar premiant. Acum mi-aș lua copiii cu dinții de ceafă și aș fugi mâncând pământul, 138 dacă aș simți un pericol real de dictatură în jurul meu. Mi ar plăcea să scriu tăios ceva gen : nu mai cred în țări, în conducători
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
lângă mine. Zâmbea. „Pe unde stai ?“, m-a întrebat. „Ce-ți pasă ?“, i-am răspuns. „Nu, că să vezi“, mi-a spus el, „eu te știu mai de mult, am și fotografia ta pe o pagină de ziar cu elevii premianți, erai mic, e și fotografia mea alături, eram și eu premiant, am păstrat-o fiindcă avem amândoi același nume de familie, dacă n-o ai, ți-o dau, o tai cu foarfeca din ziar și ți-o dau“. „Stau pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pasă ?“, i-am răspuns. „Nu, că să vezi“, mi-a spus el, „eu te știu mai de mult, am și fotografia ta pe o pagină de ziar cu elevii premianți, erai mic, e și fotografia mea alături, eram și eu premiant, am păstrat-o fiindcă avem amândoi același nume de familie, dacă n-o ai, ți-o dau, o tai cu foarfeca din ziar și ți-o dau“. „Stau pe strada Leonida, 5“, i-am spus, „adu mi-o diseară, că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]