1,626 matches
-
Posibilitatea unui eveniment nu implică și realizarea sa de facto. Când Dumnezeu prevede un eveniment, nu el e cauza acestuia: el știe ce se va întâmpla, dar nu o vrea. Preștiința divină nu presupune nici un efect asupra naturii realității. A presimți nu înseamnă a cauza necesitatea care ascultă de propriile ei legi: a prezice nu implică provocarea. Căci cauza a ceea ce se întâmplă ține de liberul arbitru al oamenilor. Dumnezeu nu vrea ca oamenii să se folosească în acest fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al analizei moderne? Ca un bun cititor al Psihopatologiei vieții cotidiene - ceea ce nu este -, Montaigne presimte de asemenea și ceea ce se întâmplă „la marginea sufletului” și ține de „bâiguielile somnului”, de „mișcările involuntare care nu au ca origine voința noastră”, de „impulsul firesc”, de „agitații situate în afara discursului nostru”, de „gânduri care nu vin din mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-l prindă și să-l aducă la scaunul domniei, în București. Ostașii merseră pe dată la Strehaia, unde Mihai își avea reședința băniei sale, îl luară și porniră cu el la scaunul domniei, la București, după cum li se poruncise. Mihai presimți că nu degeaba îl aduc la scaunul domniei, înaintea lui Vodă. Ostașii îl duseră înaintea lui Alexandru cel Rău, care chemă boierii țării în divan, ca să-l judece pe Mihai dacă este fecior de domn, cum se spunea. Judecata îl
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
salvare o găsește numai în religie. Remarcabilă este forța cu care reușește să se controleze, să își accepte soarta ingrată: „Ea cată suferința să-și supună/ și tare să se arate...”754 Ajunsă pe un teritoriu străin va trebui, după cum presimțise, să facă față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința. Mama sultanului transformă ospățul nupțial într-un măcel, neacceptând o noră cu o orientare confesională diferită. Tânăra se salvează, in extremis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
spre București. 24 aprilie Plecarea prințului imperial, pe care nu l-am revăzut. Ultima conversație cu prințul imperial, pe care am notat-o. Întrebările lui, răspunsurile mele. Depeșă de la regina Elisabeta. Fericiți cei neîncrezători! Îndepărtează-te de mine. Și, totuși, presimt că de acum înainte voi rămâne într-o umbră profundă. Bunule cavaler care mi te-ai înfățișat în această noapte fatală și memorabilă, călărind o lebădă mare, luminoasă, îți vei abandona oare servitoarea? (Jules Laforgue 43, Les moralités légendaires). Oh
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
să se întâmple. Cunoșteam ostilitatea pe care persoana mea o trezea la majoritatea femeilor. Cunoscând modul excepțional în care trebuie să le fi vorbit despre prietenia ce-mi poartă și maniera puțin prea măgulitoare în care mă va fi descris, presimțeam că rezistența întregului său anturaj feminin ar fi greu de învins. M-ar fi găsit mai puțin frumoasă decât eram în portrete, rece, scundă, prea franțuzoaică în privința vestimentației, adică puțin ieșită din comun. S-ar întreba dacă sunt fardată sau
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
de lemn, prestigiul Parisului, toate astea mă amuză... Totuși, sunt încordată. După-amiaza asta, dineul, timpul de după dineu când trebuie să mă arăt, să fiu, să mă fac cunoscută, să cuceresc sufragiile feminine, iată o perspectivă care mă îngheață de spaimă, presimt că voi rata, că va fi o decepție. Renunț. Sunt înțepenită, bat în retragere. Simt că voi fi criticată, chiar detestată de la bun început, fără o examinare prealabilă. De fapt îmi este indiferent, este o fază necesară prin care sunt
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
nu este decât celălalt nume al descompunerii. Dualitatea Eros-Thanatos marchează întreaga viziune lirică a lui I., de la reluarea unor motive romantice consacrate, precum cel al tinerei fete pe patul morții, la coagularea alegorică a imaginii morții în figuri de nimfete: „! presimt cum va/ veni moartea/ [...] într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am/ întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie albastră/ cu un umăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
a mai ajunge pe un câmp de luptă a dispărut definitiv. Identificarea simbolică, prin Sternwood, cu Sean Regan, într-o confrerie a valorilor abstracte, precum eroismul și onoarea, îl determină să extindă ancheta dincolo de mandatul dat de general. Instinctiv, detectivul presimte în irlandez un alter ego, o identitate secretă a propriei sale ființe. În virtutea acestei revelații, Marlowe știe dinainte cum gândește și cum acționează Carmen Sternwood: într-un fel misterios, el mai trăise cândva, sub altă înfățișare, aceleași întâmplări. Doar deznodământul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aer trist, calm, extrem de politicos, de o curtenie care impune instantaneu, Steelgrave reprezintă varianta fascinant-neliniștitoare a „scorpionilor” înarmați cu letale dalte de spart gheața. Decupat parcă dintr-o frescă, el va capta întreaga imaginație și energie a lui Marlowe, care presimte în chipul lipsit de expresie un posibil dublu, negativ, al propriei personalități: Am coborât treptele, am traversat strada până la mașina mea și m-am uitat peste umăr înainte de a mă urca în ea. Rămăsese pe loc și mă privea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
De altul / Care e visul / Unui vis / Anume.” Noile poeme propun, în consecință, un univers analog celui imaginabil într-un presupus stadiu precreatural, existent doar ca pură posibilitate, un univers doar visat și, ca atare, nesupus (încă) legilor mișcării (dar presimțindu-le), încremenit. Totul aici e părere, proiecție pe un vast ecran al imaginației „celui ce mă visează”. Alcătuit din „dealuri, dulci-mpădurite, ascunse jumătate în pământ” și „jumătate în văzduh”, săgetat de păsări odată cu care zboară „cu vuiet mare”, „tot mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
în mod morbid, o inteligență deosebit de vie și o mare sensibilitate, permit explicarea straniilor comportamente ale protagoniștilor și foarte strania partidă amoroasă care se joacă, inclusiv incestul între tată și fiică (prefigurată în Poe) ("prea multe lucruri, de altfel, doar presimțite în cuvintele fetei, și de care spiritul meu, obișnuit cum era cu ce e mai rău, fugea îngrozit")467. Dar naratorul ascunde o parte din secretul său cititorului ("nu voi povesti ce s-a întâmplat sau ceea ce s-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
p. 36. 439 Landolfi, op. cit., p. 16. 440 Landolfi, op. cit., p.20 " Aceeași disperare pe care mi se păruse că o zăresc în adâncul ochilor lor, nervii mei tulburați mă făceau să o aud în strigătele lor, ca și cum aș fi presimțit în ei niște creaturi nefericite sau niște suflete osândite, legate de această casă printr-un crud blestem" (op. cit., p. 23). 441 Landolfi, op. cit., p. 35. 442 Landolfi, op. cit., p. 45. 443 Landolfi, op. cit., p. 37. 444 "La masă, unde datorită
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu instrumental propriu și cu rezulatate pe măsură. A. Dumnezeu cioban Unde s-a mai pomenit? Acolo unde chiar s-a întîmplat: pe-un picior de plai și sub o zare de mit, adică nicăieri și peste tot unde se presimte că „moartea strigă la fereastră”. Se cunoaște un text de colind în care Dumnezeu își ceartă turma ca orice păstor pe pajiște. Este vorba de un text din colecția lui Sabin Drăgoi, cel mai important, mai sigur și mai valoros
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
doar decalând unghiul de vedere asupra palatelor (privite în curmeziș sau de sus în jos), declinul Vechiului Regim? De ce ruinele lui Hubert Robert anticipează distrugerile revoluționare? De ce Turner prefigurează metaforele focului, înainte de termodinamică? De ce explozia punctului de vedere la cubiști presimte iminenta dispariție a subiectului fondator în științele umane? De ce futurismul este un fascism avant la lettre? Și de ce vedem profilându-se al Doilea Război Mondial în orașele întunecoase pictate de Max Ernst înainte de 1939? De ce istoria artei are, în revelarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda mediologică combate un viciu de raționament din care filosofia contemporană și-a făcut o virtute ereditară: ruptura dintre estetică și tehnică. Vorbesc prea mult despre artă și prea puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și oferte publice de cumpărare 85. Ea se poate schimba ca un cec contra altuia, iar Marcel Duchamp punea deja în circulație, drept opere de artă, false cecuri și obligațiuni de cazinou semnate de el. Ca și cum marele Vestitor ar fi presimțit că Gold Exchange Standard va fi înlocuit de World Art Exchange arta înlocuind aurul în noul sistem monetar internațional 86. Ea garantează, într-un fel, efectele comerțului. Pontifex maximus Nimic nou: arta merge către bani (ca artiștii de ieri spre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de aici a fost analizată ca un conflict între discursiv și imaginativ, între universul Guttenberg și cel al unei mass-media vizuale. Gilbert Durand în L'imaginaire. Essais sur les sciences et la philosophie de l'image (1994) preciza: "Se poate presimți deci că o asemenea inflație a imageriei gata pregătită pentru consum a trebuit să antreneze o totală bulversare în filosofiile noastre dependente până acum de ceea ce unii numesc "galaxia Guttenberg", adică supremația tiparului, a comunicării scrise - bogată în toate sintaxele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ar pierde ușor, mai ales în confuzia care domnește la ora actuală în Egipt. Firește, sunt complet ignorant în privința științei medicale, dar tot ceea ce spune el despre convergența cercetărilor mitologice și medicale m-a frapat ca fiind foarte important - am presimțit-o vag, dar fără a putea s-o formulez. (Dar și dvs. vă datorează multe dintre idei!) Admir mult activitatea societății Eranos și aș fi, bineînțeles, încântat să fiu invitat acolo. Doar că mă simt nedemn de această onoare. - Ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de investiții speculative. În anii 1990 însă, reușitele tehnologice (de exemplu, Internetul etc.) uimeau lumea și nimeni nu avea ochi să vadă că o bună parte a talentelor și a capitalurilor se îndrepta spre sistemul financiar, în detrimentul industriei și cercetării... Presimțind că acest fapt nu poate dura mult timp, "inițiații"135 și-au mărit partea luată din bogățiile produse. La celălalt capăt al scării sociale, familiile americane îndatorate, cărora li se propuneau mereu noi credite (subprime 136) au crezut că scapă
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
tinat, chiar cu îndărătnicie, mai târziu în noapte, când Ionu ț și Mih u orbecăiau înspre camera sortită odihnei însoțitorilor. Păreau n iște lunatici împiedicați, chinuiți de luna plină. * ...Când semnele așezării de la Lespezi s-au făcut simțite vederii, caii, presimțind popasul, au pornit în iureș înotat prin zăpada ce în aceste locuri se subțiase pe cuprinsul întinsorii, fiind purtată de vifore dinspre deschiderea și lumina acestor locuri, spre dosurile și încâlcelile depărtărilor. Ajunși în răscruce, aproape de înserare, au întâlnit cele
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a Bisericii noastre e prezența unor reprezentanți ai marilor neamuri din antichitatea păgână. Prin analogie cu înțelepții și profeții Vechiului Testament, ci sunt înfățișați cu fața întoarsă din veacul mizeriei adamice către Hristosul lumii, a cărui venire pe pământ au presimțit-o nebulos și au vestit-o sibilinic sau filosofic. Frazele, pe care Erminiile le atribuie fiecăruia și în care ei articulează aproximativ profeții rămase enigmatice pentru ei, nu sunt invenții ale vreunui călugăr ignorant, ci sunt citate din operele acestor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
INCLUD AICI ȘI IMORALISMUL), OMUL ABSURD NU VEDE ÎN ELE DECÂT JUSTIFICĂRI ȘI EL N-ARE NIMIC DE JUSTIFICAT. PLEC AICI DE LA PRINCIPIUL NEVINOVĂȚIEI SALE. Această nevinovăție e de temut. Totul e îngăduit", exclamă Ivan Karamazov. Și în aceste cuvinte presimțim absurdul. Dar cu condiția de a nu le înțelege în chip vulgar. Nu știu dacă lucrul a fost remarcat; nu e vorba de un strigăt de eliberare și de bucurie, ci de o constatare amară. Certitudinea existenței unui Dumnezeu care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cele pe care le spune. Voi trece sub tăcere multe lucruri. Dar cred cu tărie că toți cei ce au meditat asupra individului și-au întemeiat judecata pe o experiență mult mai redusă decât a noastră. Inteligența, emoționanta inteligență, a presimțit poate ceea ce trebuia să constate. Dar epoca noastră, ruinele și sângele vărsat ne copleșesc cu evidențe. Popoarelor vechi, și chiar celor mai noi, până la era noastră mașinală, le era cu putință să pună în balanță virtuțile societății și ale individului
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
funcționează în două trepte: Prima, vorba; cea de-a doua - fundamentală - fapta; Fiecare profesor este o stea pe bolta culturii (umanității). Singura relație specială a omului este cea cu moartea: Ea îi determină în mod fundamental sufletul. Ne amenință pustietatea. Presimt că ne vom obișnui cu ea. Și totuși, egoismul ne poate arăta că așa cum suntem noi, sunt și alții. Că așa cum vrem noi, vor și alții. Că așa cum putem noi, pot și alții. Că așa cum aspirăm noi, aspiră și alții
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]