1,175 matches
-
ultima oară când am văzut-o în viață. Televizorul era deschis pe un post local și am auzit interviul luat unui salvamar care sfătuia turiștii să nu se avânte în larg, datorită valurilor mari și înspumate. Am avut instantaneu o presimțire. M-am ridicat din pat pregătit să ies după Mădălina, dar o știristă anunță înecul unei femei care ignorase avertismentele. Nu s-a dat nici un nume, nici o descriere a victimei, dar am știut premonitiv că era vorba de ea. Atunci
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Odată cu ziua polară își scosese puii afară, la lumină, la viață! Mulțumirea îi era înjumătățită de temeri necunoscute, care îi slăbeau încrederea în sine. Nu știa exact ce este, dar presimțiri o munceau ca nicicând... Cerul o apăsa, încins de soarele neprielnic... în jur, adieri de schimbare... Totul o copleșea! Dacă n-ar fi fost pânda, ar fi căzut strivită de obida căldurii nemăsurate! Îngrijorată, lua seama avidă la copcă. O
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
aghiasma lor sorb din văpaie, Mieii gândului cu inima-mi vorbesc. S-a deschis în ziua vocea gurii, Aprige simțiri în azimut zvâcnesc, Împământenita mi-e lacrima iubirii, Zbor din ea și moartea cuceresc... Am avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul galben, cănd urcăm, Că mă vor uita și cei, care, --n simțire, Alt fel de a ști, că sunt, nu îl mai au. Schilozi de ură unor seci reptile, Ne re-trezim, cănd ornicul ne vrea- Pietre cu lumini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
aghiasma lor sorb din văpaie,Mieii gândului cu inima-mi vorbesc.S-a deschis în ziua vocea gurii,Aprige simțiri în azimut zvâcnesc,Împământenita mi-e lacrima iubirii,Zbor din ea și moartea cuceresc...Am avut demult o urmă-n presimțire,În tramvaiul galben, cănd urcăm,Că mă vor uita și cei, care, --n simțire,Alt fel de a ști, că sunt, nu îl mai au.Schilozi de ură unor seci reptile,Ne re-trezim, cănd ornicul ne vrea-Pietre cu lumini de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
de ,,respiro,,! A fost ultima ei vacanță în sat Vacanță de care s-a bucurat din plin . A făcut în acea vară în așa fel să stea mai mult timp cu foștii colegi și prieteni de joacă. Parcă avea o presimțire că se vor vedea din ce în ce mai rar. Și a avut dreptate! Curând,a venit toamna și atrebuit să plece la facultate. Asta implica, nici nu se putea altfel, plecarea Mariei la București. Simți că se rupe de familie, de sat, de
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
întreg !? Citea și toți, solemni, îl ascultau. La un moment dat, domnul Georgescu îl întrerupe și-i spune: Ai obosit, citește de jos .” Atunci, în acele clipe, când citea de jos în fața unei asistențe întregi, lucru nemaiîntâlnit, am avut eu presimțirea că acest coleg al nostru o să ajungă un om mare și sunt atât de fericită că nu m-am înșelat atunci ! Altă dată am avut o compunere despre invenția busolei , a făcut, la fel o lucrare excelentă , domnul Georgescu a
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
invitația ulterioară de a vizita Uniunea Sovietică , incidentul părea dat uitării. Văzând invitația cu antetul guvernului URSS, Marin a refuzat categoric. La Moscova ni se putea întâmpla orice- de la iradiere, la un banal accident rutier...” Să fi avut Marin Preda presimțirea morții? Legat de romanul ” Cel mai iubit dintre pământeni”, iată ce declara: Dacă aș ști că efortul pentru scrierea unui roman mă poate costa viața, mi-aș lua toate măsurile de siguranță pentru a înlătura o eventualitate cum ar fi
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
Acasă > Poeme > Emoție > PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-e dor și iar mi-e dor, Mi-e dor de-o primăvară, Si un plăpând un fior Din trup stă să
PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373500_a_374829]
-
roșul din petale Deschis într-o lalea. În păr mi-atârnă câmpul De viorele plin, Iar gândul mi-e, deodată, Ca floarea de malin. Sub frunte cănăceii Mă gâdilă, duioși, Prin creier simt parfumuri De tei, de chiparoși... Referință Bibliografica: Presimțiri de primăvară / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373500_a_374829]
-
în numele tăcerii ... Citește mai mult Jocul cuvintelor face inciziiîn trupul meuchirurgia discursului operează cu raxe Xemite judecăți și principii pe care nu le acceptși te întreb pe tineo, biata mea viațăcare organ îmi va fi sacrificatfără anestezieîn numele tăcerii... XV. PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Mi-e dor și iar mi-e dor, Mi-e dor de-o primăvară, Și un plăpând un fior Din trup stă să-mi răsară. Plesnește
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
omului, având și ea privirea sfârșită de drum lung și necazuri. Smochinele coapte făceau cu ochiul călătorilor lihniți, așezați la umbra pomului. Între timp, bătrânul, care ședea în casa lui și gemea de durerea bolii de bătrânețe, avusese parcă o presimțire. Cum putea și el, se ridică din pat până reuși să stea în picioare și ieși cu pași șovăielnici în pragul casei sale. Văzu niște oameni așezați la umbra smochinului său de la drum. Se apropie încet de ei. - Buna ziua
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
ori, într-o împăcare senină cu destinul, deși nu lipsesc nici notele răzvrătirii.În mai tot ceea ce scrie Teodor Dume, fie că vorbește despre părinți, despre bunici, despre iubire sau despre Dumnezeu, firul care unește totul este memoria, împletită cu presimțirea sfârșitului. Iată un exemplu din poezia „așteptarea, o execuție lentă”: „totul pare să fie pregătit/ nu protestez încă/ trăiesc/ printre oameni/ locația îmi priește/ femeile îmi fac cu mâna/ din când în când/ joc șah/ negrul câștigă mereu// e o
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
cu cheile școlii și dus fu, bâiguind ceva neinteligibil, cum că să nu-și facă griji, că el se-ntoarce într-o oră. O oră și fu răstimpul pe care biata de ea îl petrecu bântuită de temeri și de presimțiri rele, până când Domnul Director catadicsi să revină acasă. Dar acea oră i se păru femeii o veșnicie. Pendulând între impulsul de a suna la sora lui, cu riscul de a o scula din pat, și imboldul de a aștepta în
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
grav lovită, în acest război inegal dintre el și mafie. Ieri, după plecarea ei, primise acel telefon și era chemat la Qestură de urgență. Nu reușise inițial, să se dumirească despre ce anume ar putea fi vorba, insă avusese o presimțire lugubra. Îi trecuse că o străfulgerare prin minte, că putea fi ceva, în legătură cu fata. Ceea ce îl liniștise la început, era faptul că ea pleca la Irene . Verișoară lui era o persoană de mare încredere. De aceea se simțise mai liniștit
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
mi pasă mie de Casapu vostru? El să-și vadă de averea lui și n-am treabă cu el. Nu mă interesează de porcii și oile lui.Eu îmi văd de afacerile mele. --Oof, nu știu de ce am eu o presimțire. Renunță la terenul ăla, că este blestemat! Te aruncă în gura lupului. --Iar începi cu prostiile? --Înțelege că nu e bine să-l ai în prejmă pe Casapu! Mai bine ai repara mașina aia să te mai duci și tu
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
antropocentristă. Toate evoluând, inexorabil, spre reabilitarea (timidă) ce încheie și pecetluiește discursul, reabilitare ce se suprapune, iarăși simbolic, precum în cazul celor două modele pomenite anterior, demolării ghetoului. Nadia contemplă ce se petrece, cuprinsă de o emoție nedeslușită, de o presimțire: “Nadia intrase pe poarta imaginară a ghetoului cu o oarecare reținere. Nostalgii, un pic de părere de rău, nerăbdare și frică de viitor... - Hristos a înviat! îl auzi pe bătrânul contabil pensionar, care se ținea cu o mână de loitra
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
ei de naștere ne amintește, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambiguă, ne dezvăluie un romantism fantast cu rădăcini pivotante în solul realității. Această poezie este un amestec de optimism care glisează spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: „Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mi-e inima un crater și sângele o lavă” (Efemer). Viața fiind o clipă
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
cunoștință de univers ca și cum s-ar ruga, tulburată de toate câte sunt în juru-i cu sentimentul că se împărtășește dintr-o taină/.../. Natura îi apare ca un templu, în care pomii tineri înalță o cântare soarelui, zeu popular printre plante./.../ Presimțirea că va muri a Magdei Isanos s-a împlinit repede și nu putem decât să regretăm că n-a trăit mai mult cea care se anunța, chiar și printr-o activitate atât de restrânsă, drept cea mai profundă poetă a
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
ei de naștere ne amintește, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambiguă, ne dezvăluie un romantism fantast cu rădăcini pivotante în solul realității.Această poezie este un amestec de optimism care glisează spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: “Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mi-e inima un crater și sângele o lavă,“( Efemer).Viața fiind o clipă
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
în cor mai mult cu ironie) Așa te vrem, Măria Ta! EXT. / O STÂNCĂ DIN MUNȚI / NOAPTE Prințesa și Paloș privesc de pe o stâncă peste întinderile muntoase. Vampirica tresare și-l cuprinde în brațe. PRINȚESA:(cu îngrijorare) Iubitule, am o presimțire rea... PALOȘ: De ce iubita mea? PRINȚESA: Cerul dă semne că vor urma vremuri tulburi. PALOȘ: (nedumerit) Dușmanul va năvăli din nou peste meleagurile noastre? PRINȚESA: (cu tristețe) O senzație stranie îmi prevestește că Împărăția Contelui este amenințată. Din nou este
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
obraz și-i șopti: - Secretul” e al nostru, cel mai frumos dar de logodnă. Gândurile Aialei goneau înapoi la zilele în care își aștepta părinții într-o scurtă vacanță acasă... Se întorseseră și ei mai devreme. Grijile, presentimentele, îi aduseseră. Presimțirile sunt antenele noastre care ne dirijează de câte ori simțim în nări pericolul fără să-l conștientizăm. Cum altfel veniseră cu toții în același timp? Trebuiau să vadă cum și de ce Aiala a hotărât să-și închidă locuința, să o părăsească și să
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
se străduiască să-și mântuiască sufletele și să-și îmbunătățească caracterul moral individual și personal, ci încadrarea lor în viața concretă a societății trebuie să însemneze „o participare conștientă, plină de răspunde și responsabilitate” . Această conștiință este și ea rezultatul presimțirii prezenței harului mântuitor. De aceea, Biserica este înțeleasă azi tot mai mult ca o comunitate de slujire, potrivit (pre)vederilor statornicite chiar de ecumenismul actual. Biserica Ortodoxă trebuie să dovedească o atitudine slujitoare, să acționeze în lume de dragul lumii . Unitatea
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
și de părul de pe cap, care erau pline de apă și glod, din cap până-n picioare. Distracția asta fu curmată când le era lumea mai dragă, iar bunica, nedumerită unde dispăruse de-acasă Ionuț fără să-i ceară voie, avu presimțirea să iasă pe toloacă, să-l caute pe băiat. Rămase tablou, când văzu ce făceau copiii în gropile cu noroi. Nu mai cunoștea pe niciunul, de plini de glod cum erau. Strigă tare pe Ionuț: - Hei, Ionuț, ce faci acolo
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
odihnește! Somn ușor! Pa, Pa! - Mulțumesc frumos, Emanuela! Te rog să mă ții la curent! Pa! Emanuela așeză abătută telefonul în furcă. Sperase atât de mult ca Dorina să-i spună ceva... Nu putea înțelege ce se întâmplă, avea o presimțire sumbră... „De ce este atâta mister? De ce au început să se ferească de Dorina? Să fie luată, cumva, în vizor din cauza prieteniei noastre?” se întreba ea în gând, fără să găsească răspunsuri. „Trebuie să fim mai prudente”, hotărî ea.. Nu și-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
până se întoarce și i-a arătat tractorul lui, însă când a terminat treaba și s-a întors, fata nu mai era. Plecase către casa binicii sale, singură. Tene și celălalt, unul din Fata, pe nume Mitroi au avut așa o presimțire rea și au hotărât să plece împreună spre Ciorâca sperând s-o prindă din urmă pe drum. Nu le dădea pace gândul, că ea putea să dea de belea. Ei văzuseră clar urmele lupilor în pădure, amărâta aia însă nu
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]