669 matches
-
același drum greșit, s-a arătat și Tudor Arghezi, cu prilejul unei conferințe despre M. Eminescu, ținută în 1943. Iată ce susținea Arghezi: "Cu femeia, Eminescu a fost numai bărbat"; "dragostea lui Eminescu e mai cu seamă sensuală, o dragoste pribeagă, de pasiune. Ea e momentană și totală în momentul ei, și se epuizează în întregime pe o singură împrejurare reluată continuu, continuu trăită și continuu epuizată în întregime"; ,,Dragostea lui Eminescu nu e amestecată dintru început cu visul. Visul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu i-o cunoșteau? Cu ce drept a luat biblioteca lui Niculai, cînd acesta încă trăia, iar biblioteca acestuia nu era moștenire? Henrieta, rămasă singură-cuc, oloagă și fără nici un drept de a mai locui în casa părintească, deci într-adevăr pribeagă, a încercat să se oploșească la mătușile sale de la Agafton, dar ele n-au primit-o. În această situație, s-a simțit obligat farmacistul Ion Franck, din Botoșani, pentru că Gh. Eminovici îi fusese acestuia naș, la cununie, și primise de la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fantoma. El reprezintă mediatorul necesar manifestării invizibilului în vizibilul a cărui întrupare e shite. Structura în trei părți a unei piese no „cu fantome” este emblematică pentru această dramaturgie. Într-un loc oarecare sosește waki - de cele mai multe ori, un călugăr pribeag, pornit în căutarea adevărului despre cele întâmplate odinioară pe acele meleaguri, adevăr pe care îl află mai întâi, în prima parte a piesei, din gura unui personaj deghizat în așa fel încât să aibă înfățișarea unui om obișnuit, apoi, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
una care este deopotrivă poezie și muzică. Vocea și muzica anunță ivirea fantomelor ce vor căpăta o formă, un trup. Dacă, cel mai adesea, waki este un călugăr rătăcitor, se mai întâmplă uneori și ca el să fie un poet pribeag. Prin acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu pană mândră, / Ș-apoi mergi în crâng și cântă, / Pe cine am eu mânie, / Ca mine străin să fie. / Să nu-și aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor contextuale: "Cucule, puiuț de leu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sublim, efervescent, virginal și arhaic. Al. Piru pune "Viața și petrecerea" sub semnul lui Dosoftei ca titlu dar și ca epocă de ev mediu, cu bărbați grei în armuri, cu prințese în blănuri de vidră, cu luptători îngenuncheați, cu femei pribege care se visează fecioare. Poemul "Început" se desfășoară ca o rugăciune: "Dă-ne nouă pâinea și scapă-ne de frigul amar." Universul se subordonează unor sentimente pe care poetul le încearcă: dragostea de țară, sentimentul victoriei, ușoara melancolie, starea de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Arte "George Enescu" din Iași, ne-a introdus în universul Înghițitorului de săbii. În sală mai erau încă mulți uimiți ca mine și prinși în mreaja personajului lui Mircea Albulescu, proiectat pe ecran, măreț și degradat, impresionant și jerpelit, trist, pribeag și fascinant. Studentă pe atunci la Teatrologie, am înțeles și n-am înțeles peisajul ce mi se înfățișa, complexitatea de gânduri și păienjenișul de relații, de sensuri, de reacții. Anul următor aveam să mă număr printre primii candidați la Regie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de ordin pur intelectual. În Duhovnicească ne întâmpină teroarea existențială, haosul apocaliptic: "toți au
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu va primi răspuns. Divinitatea argheziană își pierde atributele sacre, Arghezi fiind un poet nereligios, al făpturii, al creatului, mai degrabă decât al transcendenței. TEMELE PSALMILOR. a. Singurătatea tragică a omului în univers ("Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie"), unde copacul sugerează condiția duală a poetului, care este lipsit de bucuriile mărunte, dar nu are nici acces la căile cunoașterii; b. omul părăsit de creatorul său ("De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu n-ai mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
psalmul biblic doar ca formă poetică. Acest psalm are ca temă drama existențială, ia forma unei confesiuni a revoltei, înscriindu-se în poezia marilor întrebări în fața singurătății. Metafora copacul simbolizează fie poetul ascet, fie comunicarea între cer și pământ; copac pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al însingurării, al părăsirii (N. Balotă). De astă dată, tonul fundamental este acela al tânguirii în legătură cu absența divinității, al lamentației pe tema singurătății omului în univers. Destinul psalmistului e simbolizat de copacul blestemat "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie". El se înalță către cer, "pieziș", în speranța unei atingeri a divinității, tânjind, în zadar, după semnele sacralității pozitive. Prin opoziție, sunt relevate atributele copacului pribeag și atributele pomilor de rod: amar-dulce, aspru-gingaș, singurătate-comuniune. În final, psalmistul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simbolizat de copacul blestemat "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie". El se înalță către cer, "pieziș", în speranța unei atingeri a divinității, tânjind, în zadar, după semnele sacralității pozitive. Prin opoziție, sunt relevate atributele copacului pribeag și atributele pomilor de rod: amar-dulce, aspru-gingaș, singurătate-comuniune. În final, psalmistul reproșează faptul că a fost abandonat (" În rostul meu tu m-ai lăsat uitării"), că s-a produs ruptura de Părintele ceresc. Poetica argheziană are un aspect de monolog
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viclean copil de casă,/ Ce umple cupele cu vin,/ Mesenilor la masă/...Băiat din flori și de pripas/etc”) este prin analogie inversă și nu poate fi decît fiul firmamentului și al lui Dumnezeu. Copil, simbolizează invers pe Bătrînul Timpurilor, pribeag, pe Imuabil reflectat pe dos În oglinda lumii. Orfan, se identifică cu cel ce este propriul lui Tată. Nemernic de colo pînă colo pe la ușile oamenilor este principiul tuturor bogățiilor Universului. Dar, se va spune, există un singur bătrîn al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
vedea care este misiunea lui Stan. Îmbogățirea finală are un caracter alchimic. Maestrul Focului Filosofal, după ce s-a redus prin sărăcire la starea de materie primă, de particulă elementară, ajunge la faza finală a Multiplicării. De aceea „fixarea” acestui orfan pribeag, Într-un sat mare și frumos, după multe tribulațiuni, sclipirea cîtorva parale, agonisirea cîtorva oi sunt un simptom al Începerii multiplicării, vizibilă și Într-o gospodărie țărănească. Tot cosmosul e cuprins Într-o ogradă. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Supranumele
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nivel etic, estetic și la nivelul limbajului poetic. Cei doi au în comun contemplarea durerii universale, dezolarea și prezența morții. Astfel suferință nemiloasa, fără nume a lui Montale amintește de cea absolută a recanatezului, din Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia.147 Montale a mai preluat de la romantic, precizează Gilberto Lonardi, tema amiezii că moment topic și pe cea a copilăriei că vârsta a iluziilor destinate să se năruie: la Montale copilăria devine vârstă leopardiană a amăgirilor și iluziilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rătăcita fiece formă, Bâtlan mort, Insula lui Ulise, pentru a stabili corespondențe cu imagini similare din canturile: Către Angelo Mai, La nunta surorii Paolina, Imn Patriarhilor, Viața solitara, Renașterea la viață, Amintirile, Dragoste și moarte, Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, La portretul unei femei frumoase, Contelui Carlo Pepoli.285 3.2.2. Tăcerea începuturilor, tăcerile sfârșitului În opera lui Salvatore Quasimodo dimineață, nașterea lumii, începutul unei unități temporale, fie că este vorba despre o zi, un an sau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din Și pe data e seară.289 Nașterea într-o realitate a durerii amintește de versurile leopardiene: Se naște-n chinuri omul / și e primejdie nașterea de moarte. De lacrimi are parte / din prima clipă (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 39-42). Tăcerea mesagerilor divini retranspune în inima ermetismului muțenia lunii din aceeași poezie leopardiană, acea liniștea oferită drept răspuns la întrebările păstorului rătăcitor: Ce faci tu, luna, în cer? Ce faci, o, spune-mi? Tăcută luna / Ieși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
57), în final că suflu domol al atmosferei de liniște de dupa furtună, ce anunță tema centrală a viitorului cânt Liniștea după furtună.341 Păstrând aceeași tușa de manifestare energică a ostilității naturii, vântul este în Imn Patriarhilor semnul maniei cerului: Pribeag, gonit de spaime, ucigașul / fugind de umbre și de furia neagră / a vântului dezlănțuit în codri (vv. 43-45), dar și în Liniștea după furtună, unde ocurenta din finalul poeziei dezvăluie chipul naturii dezlănțuite: prin care-n chinuri grele / și lungi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și-n jurul / imenselor ferești vuind cu vântul / glasul meu tânăr răsună pe vremuri, / atunci cand taină josnica și crudă / a tot ce ne-nconjoară încă dulce / ni se vădește (vv. 67-73).344 În final, în Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia același cuvânt este prezent într-o succesiune de elemente descriptive ce conturează chipul naturii indiferente față de ființă umană, reprezentată de silueta sugestiva a bătrânul cărunt, rătăcitor: Albit de ani moșneagul, / șubred, desculț, în zdrențe, / purtând de vreascuri grea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de ani moșneagul, / șubred, desculț, în zdrențe, / purtând de vreascuri grea povară în spate, / prin locuri neumblate, / prin munți și vai, hătișuri, prund și pietre, pe vânt, furtună, ger sau zăpușeala, / se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii olimpieni în La nunta surorii Paolina), dar și ca simbol
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pășesc îngeri / muți cu mine. Omului singur îi rămâne puterea de a cerceta și de a încerca să înțeleagă și cunoască: Ce faci tu, luna,-n cer? Ce faci, o spune-mi / blândă, liniștită luna? (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 1-2). Dacă este Quasimodo condamnat la ceva, el pare condamant la a nu se putea controla pe sine însuși afirmă Carlo Bo, de a nu se putea elibera, de a fi întemnițat în limitele propriei ființe, destinate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și rivolgerebbe alla luna col famoso interrogativo: che fai tu luna, în ciel? în "Luna e poesia", Corriere della seră, 17 iulie 1969. Este vorba despre întrebarea pe care pastorul i-o adresează lunii în Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia. Cfr. și Diana Cristadoro Parra, op. cît., p. 21. 145 Gilberto Lonardi, op. cît., pp. 57-58. 146 Diana Cristadoro Parra, op. cît., p. 2. 147 Idem, p. 25. 148 Addirittura în Montale l'infanzia diviene l'età leopardiana
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale armatei, răniții scăpați de la inamic și evacuați în Moldova - peste 20.000 - contingentele tinere (1917-18-1920) evacuate și nerecrutate încă, prizonierii, internații inamici și toată populația civilă plecată în băjenie dinaintea invaziei, cu carele, bagajele și vitele lor. Această populație pribeagă, obosită de o cale atât de lungă străbătută pe jos, demoralizată de suferințele înfrângerii și ale retragerii, flămândă, trebuia îndrumată spre locurile de cantonamente, adăpostită, hrănită, și aceasta în mijlocul uneia din iernile cele mai grele ce s-a pomenit vreodată
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ai acelor vremuri tragice care, cu lacrimi în ochi, mi-au povestit ce s-a întâmplat atunci în biata Țară a Moldovei, devenită dintr-o dată, petecul de pământ liber pe care puteau respira în voie sute de mii de români pribegi și înfometați. Unde au fost campate unitățile sau resturile de unități ale armatei române, comandanții acestora s-au îngrijit să constituie și cimitire militare, separate de cele civile, pentru a preveni, oarecum, răspândirea grozavelor molimi ce se abătuseră asupra trupurilor
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sau o acțiune simultană cu acțiunea verbului însoțit, fie că există numai atunci, fie că e permanentă, dar atunci devine actuală și remarcabilă, fie că apare în timpul respectiv”. De exemplu: caracteristici limitate la durata verbului însoțit - Prin ce ținuturi rătăcești pribeagă? ; caracteristici permanente actualizate - O pisică trecu albă pe linia gardului.; caracteristici apărute în timpul desfășurării acțiunii (care pot continua să existe) - Ploaia asta te face neom. În ceea ce privește gradul de dependență a dublului subordonat simultan față de verbul însoțit se disting două situații
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]