595 matches
-
flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere: o stelelor nici voi n-aveți în drumul vostru nici o țintă, dar poate tocmai de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Transilvania și, într-o măsură redusă, în celelalte două țări românești, unde limba Bisericii și a cancelariilor era slavona. Unele elemente lexicale românești au prime atestări în aceste texte de latină medievală (kretz = creț, într-un text din 1260; pribagos = pribeag, la 1460), chiar înainte de textele slavo-române. Există, și în cazul cuvintelor exportate de română, categoria numită „allers et retours“ sau „(cuvinte cu) dus și întors“, menționată cu privire la franceză și engleză: unele cuvinte românești exportate ajung în limbile din care au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Din cenușie, lumina se făcu galben-scînteietoare, și primăvara timpurie se arătă, cu parfumul ei neliniștitor, umplând marea sferă albă ce avea în mijloc viermușul întunecat al săniilor. Într-una din dimineți, o geană albăstruie, întinsă pe tot orizontul, se arătă pribegilor. Geana se lățea pe măsură ce se-apropiau de ea, devenind un șarpe sinuos încolăcit în zare, până când drumul începu să coboare și, șfichiuită de nuielele copacilor, străbătută de zborul croncănitor al ciorilor, se vădi bine priveliștea cea minunată. Era mărețul fluviu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în care ne puteți ajuta. Fără o vorbă, Xtyn întinse și el mâna spre satul lor, într-o invitație mută. Grupul străinilor fu primit cu îndoială. În vocea ly erau numeroase glasurile care plângeau pericolul pe care această ceată de pribegi îl atrăgea asupra tribului Omenori. Curând însă, ele se domoliră și cedară locul admirației. Împreună cu cei doi quinți, Xtyn începu să alerge în podiș, aruncând cât mai departe fructele negre care atrăseseră atacul animalelor. Kasser și oamenii lui folosiră un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a pus la uscat ierburi amare/ pentru o altă alungare,/ pentru o altă palmă,/ prietenul meu, Mynheer”. Hipnotică precizie, pe care doar Poezia o poate imagina... „Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
viața Însăși, o aleasă damnare. „Fac un pas. Trec prin zid. Trec strada. Traversez/ piața. Tai aerul. Tai prin iarba grădinii. Tai/ de-a curmezișul câmpul apa piatra lumina”, scandează Marta Petreu În vibrantul poem Ca o șenilă. Cine este pribeagul, de unde vine și Încotro se Îndreaptă? Femeia „subțire ca spada”, purtând cu ea, În ea, cartea și pământul („laolaltă/ verbul și lutul fac solia Întreagă”) este și „prințesa ce vrea să-și pedepsească o vină”? Vina Îndoielilor, canibalismul cunoașterii, cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
localizare, după ce s-au prăbușit toate zidurile de sprijin? Izgonit din paradisul certitudinilor, cel ce vrea să Înțeleagă rostul său și al lumii se vede condamnat să-și câștige, prin truda fiecărei clipe, amarul cel de toate zilele al Întrebării. Pribeagul este, nu o dată, și un prigonit, rătăcitorul se descoperă un rătăcit În deșertul făgăduințelor amânate. Nu doar că nu mai știe unde se află, ci simte, și anume „de departe”, ceea ce ar putea Însemna din Începuturi imemoriale, „lipsa identității”. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
1999) Traducerea citatelor: Delia Radu Scrisoare către prietenii germanitc "Scrisoare către prietenii germani" Exilul a Început pentru mine În 1987, În Berlinul Occidental. Cuvântul BERLIN, cu o particulară rezonanță traumatică În copilăria mea, Își adăuga atunci o nouă semnificație pentru pribeagul care, deși nu mai era tânăr, era somat să reînceapă, ca un nou-născut, Inițierea. Berlinul În care ajunsesem, după extravagante aventuri, ca bursier DAAD (Berliner Künstlerprogramm) era „occidental”, Într-un mod deloc obișnuit. În spatele profanului Zid al Plângerii socialiste se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deget, sugerând atingerea, sursa unei panici sălbatice și a unor convulsii de râs bolnav, „sub influența unei imagini interioare, căreia nu-i putea rezista”. „Prăvăliile de scorțișoară”, schițate În cromatică chagaliană, sunt ale tradiționalului „shtetl” provincial, localizat În memoria unui pribeag infant și nocturn, „Strada Crocodililor” anunță surogatul modern. Brunetele trădează „rasa unui sânge negru, focos”, opuse și amestecate cu prostituatele noilor timpuri, care pot fi, la fel de bine, „soțiile frizerilor ori ale capelmaiștrilor”... Vechiul cartier al „articolelor cu defecte” se translează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
liber nu fusese ușoară. Naufragiul eliberator fusese Încâlcit, un ghem de sinusoide. Abia În vara 1989, ghemul se descâlcise, dintr-o dată, În stenice raze solare, sub un cer limpede și tânăr. 9 iulie 1989 marcase o zi glorioasă În calendarul pribeagului! Micuța Honda brună, paradită și tenace, intrase, eroică, pe poarta colegiului american. O enclavă paradisiacă, arbori și flori și mici căsuțe În care dascăli și studenți exersau tradiționalele jocuri didactice cu mărgele de sticlă. În chiar aceeași zi, am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Întreprindă călătoria. De data asta, nu aveam Îndoiala că era decis. Nu pentru plăcerea sa, ci pentru Cauza care Îl poseda. Nu-mi rămâne decât să-l aduc pe Paul Schuster, măcar acum, prin intermediul Țiganiadei sale, În capitala mondială a pribegilor. (22, nr. 6/25 mai 2004) Kertész 1. Nobel 2002tc "Kertész 1. Nobel 2002" Vestea acordării Premiului Nobel pentru literatură scriitorului maghiar Imre Kertész a surprins nu doar publicul larg, ci și lumea literară. Cum se Întâmplă În asemenea cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
el Însuși, poate, și de apăsătorul simțământ care din nou Îl copleșea și Îl Însoțea, ca un trist deziderat, peste tot și mereu, ca umbra pierdută a unui Peter Schlemihl.” * Peter Schlemihl apăruse, În urmă cu două veacuri, ca un pribeag, În portul nord-german și pe prima pagină a povestirii care Îi va clasiciza numele. Eroul cărții lui Adelbert von Chamisso (Peter Schlemihl - omul care și-a vândut umbra, scrisă În 1813) era și el un Obdachlose. Exilat, refugiat, apatrid? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Titlul se inspira dintr-o cunoscută anecdotă despre doi evrei polonezi care se Întâlnesc Într-o stație de tren. „Unde pleci?”, Întreabă unul. „În Argentina”, răspunde cel cu multe bagaje. „Argentina? Asta-i departe”, comentează primul. „Departe de ce?”, răspunde, Întrebând, pribeagul. „Este un răspuns talmudic, printr-o Întrebare”, a comentat Magris. „Evreul În exil este mereu departe de orice, pentru că nu are țară. Pe de altă parte, având o țară care nu este În spațiu, ci În timp, Cartea, adică tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare față de soarta pribeagului pierdut În lume, silit să părăsească, din cauza legilor rasiale, draga sa Italie și să plonjeze În copleșitoarea Americă. Ele confirmă aceeași dureroasă Înlănțuire de tot ce a Însemnat trecutul românesc comun, de care și din care fuseseră siliți să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Își află, În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și migratoare, de pribeag. Un pribeag care refuză nostalgia matricei originare, se lasă În voia unei disponibilități care doar se oprește, fără a se fixa, În popasurile aventurii neîntrerupte, de Milano, Hollywood, Colorado, New York. Negând „ancorarea” În altă natură decât În cea umană, proclamând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și migratoare, de pribeag. Un pribeag care refuză nostalgia matricei originare, se lasă În voia unei disponibilități care doar se oprește, fără a se fixa, În popasurile aventurii neîntrerupte, de Milano, Hollywood, Colorado, New York. Negând „ancorarea” În altă natură decât În cea umană, proclamând cerebralitatea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa s-a numit zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului. Târg de carte se numește misiunea. Așa am ajuns, din nou, aici În fața pietrei eterne care a fost, cândva, un om. Un om bogat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fiecare oră și fiecare clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și cazul dacoromânilor, a existat și instituția bocitoarelor profesioniste: ele au contribuit la cizelarea artistică a unor texte poetice funerare de mare profunzime și sensibilitate umană. Pe lângă tristețea despărțirii, aceste cântece funebre constituiau un adevărat ghid pentru sufletul „dalbului de pribeag“ în lunga și anevoioasa călătorie în lumea de dincolo, exprimând, totodată, și o rugă adresată mortului de a nu mai reveni printre cei vii. În aria noastră culturală se mai cunoaște și plânsul ritual al miresei, care fusese integrat cândva
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
acelor bunuri. Principele sârbilor, Ștefan, reînnoi în anul 1407 dania făcută deja de tată-său, Lazăr, a bunurilor aflătoare în Serbia și, fiindcă aceste erau pustiite și fără locuitori din cauza evenimentelor războinice, el îngădui nu numai {EminescuOpXIV 187} foștilor locuitori, pribegi de atunci încoace, întoarcere fără supărare, ci le dete atât lor cât și oricui ar mai dori să se așeze pe acele moșii asigurarea că vor fi primiți cu bună pace și vor fi liberi de toate dările, prestațiunile și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țară, dorul aprig de părinții ori copiii pe care i-ați lăsat pe la casele voastre. Un foarte iubit poet român, un fel de Nichita Stănescu al Iașilor - și l-am numit, cu asta, pe Mihai Ursachi, zece ani și el pribeag prin cele amare exiluri, spunea că depărtarea de locurile românești a trăit-o ca... peștele încins în ulei! Desigur că sunteți vremelnic departe, dar ne dăm seama că orice realizare notabilă merită un fel de jertfă. Suntem departe unii de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână de Antigona. Oedip salvat debutează prin lamentațiile personajului istovit de continua și încă zadarnica lui rătăcire : De zile întregi ne sfâșiem tălpile și unghiile făcându-ne cărare printre mărăcinișuri (I 1) . Atât protagonistul lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care și-a părăsit drumul firesc al existenței ei feciorelnice pentru a-și însoți tatăl în surghiun. În Oedip la Colonos, eroul deplânge soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără pâine-ori adăpost, și nici/ Gândind la tihna vieții din cămin, ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ce-i zeilor smerit acceptă suferințele dictate de sus : așa cum e, cu acest trai mă-mpac. Oracolul apolinic anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată celor dispuși să-i ofere azil pribeagului, iar nenorocirile celor care l-au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în podoaba lui, numeroase secrete pe care vietăți de tot felul și suflete mii le-au adăpostit dintotdeauna de-a lungul anilor, clădind sfielnic un templu al paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân frăgar care-și adună în trupul său tainele vieții și adăpostește de-a lungul sutelor de ani mii de fapte vitejești și întâmplări fermecătoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]