881 matches
-
da. Îți amintești de Penélope, Jacinta? Penélope Aldaya? Despre ea am vrea să te Întrebăm. Jacinta Încuviință, cu privirea aprinsă dintr-o dată. — Copila mea, murmură ea și păru că o să izbucnească În plîns. — Chiar ea. Îți aduci aminte? Noi sîntem prieteni cu Julián. Julián Carax. Cel cu povestirile de groază, Îți amintești și de el, nu-i așa? Ochii bătrînei străluceau, ca și cînd cuvintele și mîngăiereile lui Fermín ar fi adus-o treptat la viață. — Părintele Fernando, de la colegiul San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În noaptea Anului Nou și în cea din 4 ianuarie. Unde vă aflați atunci? Nici o secundă de ezitare: — Eram aici și găzduiam serate foarte animate. Dacă sunt necesare și alte confirmări, aș dori s-o fac cu locotenentul Matthews. Suntem prieteni vechi. Danny văzu în minte câteva imagini de la serata lui: tangouri în negru pe negru, înrămate în catifea. Dădu din cap și își îndesă mâinile în buzunare. Ochii lui Gordean clipiră rapid, văzând gestul lui de nervozitate. Danny spuse: — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Um pluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
altcineva important, ai merge mereu cu avionul. Știi, le-am spus tatei și lui Gittens că trebuie să fim singuri în seara asta. Dr. Gittens a părut chiar șocat. A început să spună că habar n-a avut că suntem prieteni, că dacă ar fi știut... și altele de genul ăsta. De fapt, până la urmă chiar l-am crezut. Parisul acceptă o mulțime de oameni de acest gen, care nu sunt obișnuiți cu el. Îl găsesc fermecător. Îl lasă pe Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Umpluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sublime și, uneori nebănuite, al celor pentru care exercițiul poetic este unul cu vechi stagii. Voi prezenta citând după criterii absolut aleatorii câteva din poeziile care m au impresionat cerând iertare celor pe care îi voi nedreptăți, chiar dacă îmi sunt prieteni sau mai vechi cunoștințe literare. „Plesnea în mine mugur zâmbind a primăvară/ Când prin poeni tăcute adesea ne plimbam,/îți înfloreau caișii cu dor de mine iară/ Strângând în pleoape fluturi când vântul ascultam”... Liliana Albu, Zâmbet de primăvară. Cred
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — Ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații foarte strânse. Cei doi fuseseră prieteni apropiați de ani de zile, iar familiile lor erau înrudite prin căsătorie. „Ce caută aici un mesager de la clanul Hosokawa?“ se întrebă Sebei. Era o problemă care-i privea nu numai pe cei doi generali care așteptau să intre la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tineri, adesea petreceați toată noaptea bând împreună. — Da, în materie de dezmăț, Maimuțoiul ăla tânăr nu obosea niciodată. Era specialist. Eu, ori de câte ori beam prea mult, cădeam de pe picioare și adormeam, oriunde m-aș fi aflat. Presupun că încă mai sunteți prieteni apropiați. — Nu tocmai. Nimeni nu e mai puțin demn de nădejde decât un vechi tovarăș de băutură. — Chiar așa? Cu siguranță, trebuie să vă amintiți, Stăpâne Katsuie, timpurile acelea de mâncat, băut și cântat până-n zorii zilei. Prietenii se luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la care visase în copilărie - ținutul împăraților Ming. Acolo, însă, armatele lui Taiko n-aveau să învingă. Omul care nu s-a îndoit niciodată că putea întoarce orice neajuns în folosul său, că-și putea convinge dușmanii să-i fie prieteni, că putea face chiar și pasărea tăcută să dorească a cânta un cântec de el ales - în cele din urmă a fost nevoit să se plece în fața unei forțe mai mari și a unui om mai răbdător. Dar a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mor pentru Transilvania - pe pământul Transilvaniei... Dragii mei, Gloria și Andrei Pandrea, vă doresc tot ce poate fi mai bun, începând cu sănătatea și urări de spor în ale scrisului. Vă mulțumesc mult pentru că existați în „Orașul Lumină”, că sunteți prieteni de nădejde ai familiei și că în dvs. am descoperit oameni cu aceleași afinități sufletești care ne leagă, deși ne aflăm la o distanță atât de mare ca spațiu geografic. Cu drag, Al. Mânăstireanu. Cinci zile mai târziu, la 19
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu ne pomenim că onorabilul nostru președinte pățește ca în Caragiale și se plânge prin depeșă celor din România: „toți, înjurat Dumnezeul mamii și dat palme, picioare, spate gios”... Frecție la bătrânul picior de lemn Ce bine e să ai prieteni pe lumea aceasta! Lighioana cu pricina, este persoana care pe lângă alte ajutoare dezinteresate, precum aceea de a te ajuta să termini în timp record țuica de Cursești, „trasă” de două ori, ca pe timpul bunicilor, îți dă sfaturi prietenești, fără să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
banii proveneau dintr-o afacere cu niște moșii făcută de Miron Barnovschi pe când încă nu era domn - a venit pe neașteptate răspunsul bătrânului, apărut ca din senin în fața mea... M-ai scos din încurcătură, sfințite. Păi de ce mai are omul prieteni dacă nu-l ajută tocmai când îi crapă măseaua în gură? Atunci îi bine, părinte, fiindcă drumul de unul singur printre meandrele istoriei este anevoios. Acum să nu spui, părinte, vorba ceea: „Eu îi dau un deget și el îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ferma Walsho! Pe fundal auzeam melodia „The Surrey with the Fringe on Top“. —Bună, tati, l-am salutat eu. Cum merge cu rolul? Te descurci cu machiajul? Simți publicul? M-am gândit că era sănătos să mă prefac că suntem prieteni. Așa, poate că tata avea să fie drăguț cu mine a doua zi. —E o nebunie, a răspuns el. Tu cum ești? La mine nu-i așa de grozav. Ce-am auzit? Vii mâine ca CPI? L-am auzit trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici un caz! Suntem oameni în toată firea, tu și cu mine... Vorbește în numele tău! — Și, ca oameni în toată firea ce ne aflăm, nu trebuie să facem totul la grămadă. Asta înseamnă că putem ieși cu bărbați care nu sunt prieteni unul cu celălalt. —Bine, am zis eu bosumflată. Câteva minute foarte tensionate amândouă am tăcut. —Bine atunci, a oftat Brigit resemnată. O să mă mai gândesc la chestia asta. 49tc "49" Eram chitită pe ideea ca Brigit să se cupleze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin, le spui: —îmi pare foarte rău. îDa, asta i-ar învăța minte!) Nu stai în pat și nu plănuiești ca, odată sfârșit momentul scuzelor, să zâmbești cu căldură. Iar la plecare să întrebi: Există vreo șansă să mai fim prieteni? Sentimentele precum blândețea și fidelitatea nu-ți lasă un gust amar în cerul gurii. Așa mi-am dat seama, pentru prima dată, cât de egoistă și de egocentristă fusesem. Cât de înfiorător trebuie să fi fost pentru Brigit și Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ora opt? m-a întrebat Luke, părând să ia precedenta mea afirmație ca pe un da. Eu nu l-am corectat. În fond, nu mă invita la o întâlnire romantică. Eram prieteni. Sau, mă rog, poate că nu eram încă prieteni - dar îl aveam pe Jackson în comun. și probabil că Luke încerca să se gudure pe lângă mine, înainte să-i citesc romanul. În plus, acum, că gândul la Mimi’s îmi fusese plantat în creier, nu mai aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
destul de închisă. S-a auzit soneria intercomului. Era Netrebnicia Sa. — Claire, vreau să te văd la mine în birou. Imediat. Phil a schițat un zâmbet. — Ține-te tare, copile, mi-a spus el, îmbrățișându-mă. Eu o să fiu bine. Am prieteni la alte edituri și sunt sigur c-o să se elibereze curând un post. N-o lăsa să te distrugă. — Claire! Am zis la mine în birou, ACUM! a urlat intercomul meu. Fără să vreau, am sărit din scaun. Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Luke! De ce nu mi-ai spus niciodată ce drăgălaș e?! Ar fi trebuit să-i vezi fața aseară, când recitai la microfon. Îți sorbea fiecare cuvânt. — E o poezie superbă, Bea - simțeam cum începeam să mă împurpurez - iar noi suntem prieteni. Avem o, ăăă, relație de muncă grozavă. — Ei, eu cred că e extraordinar, a declarat mama. și e așa de frumos! — Ei, mamă, și Randall e extraordinar. și probabil că e cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
când ești în New York ? îl întreb deodată pe Adam, pentru că nu vreau să mai vorbim despre scenariul meu. Pare puțin surprins de întrebare. De obicei lucrez tot timpul, așa că nu prea am așa mult timp de stat. — Dar nu ai prieteni acolo? Sunt în relații bune cu membrii distribuției, dar nu socializez cu ei după ce terminăm treaba sau așa ceva. Tind să mă relaxez în apartamentul meu sau să mă duc să văd un film sau ceva de genul ăsta. — Ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprâncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stânjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de când lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ieftin, cum fac toți ceilalți, ca să mă impresioneze. Aș fi jucat și eu același teatru ieftin ! Îmi vine să-i răspund. Dar n-am avut de ales ! — Bănuiesc că ceea ce vreau să spun este că... simt că noi doi suntem prieteni, spune. Iar mie Îmi pasă foarte mult de soarta prietenilor mei. A, zic și mă frec pe nas. Tocmai vreau să spun cât pot mai politicoasă că și eu simt că suntem prieteni, când el adaugă: — Plus că orice om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
este că... simt că noi doi suntem prieteni, spune. Iar mie Îmi pasă foarte mult de soarta prietenilor mei. A, zic și mă frec pe nas. Tocmai vreau să spun cât pot mai politicoasă că și eu simt că suntem prieteni, când el adaugă: — Plus că orice om care e În stare să recite replică cu replică toate filmele lui Woody Allen nu are cum să nu fie un loser. Simt că mă străbăte un val de mânie, În numele lui Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
participând la premierele lor și lucrez cu ei la materiale neterminate. Ai vrea să-ți dedici talentul tovarășului președinte Mao? întreb eu. Ce-ar fi să schimbi melodia asta cu preferata tovarășului președinte? Da, fii creativ și îndrăzneț. Îmi educ prietenii trimițându-le lucrări de referință, printre ele „Tămâia de la miezul nopții”, o piesă clasică de operă chinezească, și celebrul cântec italian „Întoarcerea la Sorento”. La început, ei sunt nedumeriți - sunt obișnuiți cu gândirea liniară tradițională. Le lărgesc orizontul și, treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deasupra tastaturii, La Muzeul de artè?! Știi cè te-am rugat sè treci pe acolo sè vezi ce-i cu Internetul lor, e o rugèminte personalè, doamna, și-mi spune un nume pe care, neatent, nu reușesc sè-l rețin, suntem prieteni de familie, soțul ei, procuror șef, te rog sè treci astèzi pe acolo! Ea mè tot roagè de-o sèptèmânè sè trimit pe cineva, Bine, trec pe la doisprezece! Îți mulțumesc, Matei! La revedere! Putea sè trimitè pe oricine din Institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]