543 matches
-
zilei de mâine. În România ajungea rar și niciodată singur. Îl Însoțea de fiecare dată câte o ceată de cheflii de ambe sexe, toți zgomotoși și decomplexați, care, din prima zi, se purtau ca la ei acasă, cu toate că grupurile se primeneau permanent, puțini aflându-se pentru a doua oară În acel colț exotic de Orient. Bătrânul Corbu avea o slăbiciune aproape bolnavă pentru cel mai mic dintre cei doi fii ai săi. Îi tolera orice și-i Încuraja toate prostiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
politică, astfel încît se poate vorbi în prezent, cu o oarecare doză de sarcasm, de revenirea la „partidul unic” : Partidul Național Populist, identic și consecvent cu sine dincolo de aripile sale autointitulate socialistă, liberală etc. Națiunea nu pare să fi ieșit primenită din această poveste, ci mai degrabă mînjită. Bineînțeles, știam de asemenea că proprietatea colectivă, de stat, este un fals și că trebuie să ne recăpătăm cu toții proprietățile noastre. După „libertate”, cel mai important cuvînt de ordine al lumilor post-comuniste a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
naști și să trăiești „în piatră” ? Dincolo de asta însă, această diferență conferă și patrimoniului o altă materialitate - și, mai departe, o altă temporalitate. Piatra pur și simplu dăinuie, în timp ce lemnul este fragil, piatra are continuitate în timp, iar lemnul se primenește periodic. Urmele patrimoniale sînt astfel și ele diferite : chiar neglijate, cele ale pietrei tot nasc ruine impunătoare, în timp ce urmele lemnului pot dăinui o vreme cel mult ca „moaște” (ca în sala cu acest nume de la Muzeul Țăranului Român, unde resturile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întinsă, după rest. Arăta cam pârlit, dar la Băile Grivița veneau tot felul de nespălați. Băieșul era foarte mândru de faptul că el se născuse în București, deși alte merite nu mai avea. Sâmbăta, mai ales, era aglomerație, oamenii se primeneau pentru duminică, iar băieșul ura sâmbetele. Iar de când primarul Robescu împărțea și bonuri gratuite de baie pentru săraci, ce să mai vorbim! Unde mai pui că erau obraznici și scriau în condica de reclamații: „Mi-a dat prosop murdar!“ Sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
comunicare cu exteriorul și cade în el însuși ca-ntr o groapă adâncă, plină de șerpii ideilor. Neculai Procopiu, dimpotrivă, era mereu în panică, dornic de oameni și la vânătoare de idei. Se scula odată cu nevasta, la 7 dimineața, se primenea, își lega lavaliera, se făcea fercheș, de parcă s-ar fi dus la logodnă cu Ideea. Între timp doamna îl toca la cap, așa că plecarea de-acasă era o binecuvântare. Alegea străzile care sunt pline de lume, privea galantarele prăvăliilor, uneori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
utopiilior a fost să rectifice omul. Ce ne făceam dacă Arhimede găsea un punct de sprijin ? Si dacă totul nu este decât un planetar hohot de râs ? Iubirea și arta se străduiesc să facă utopiile locuibile. Important e să-ți primenești din când în când utopiile. Utopiile avortate devin catastrofe. Îndoielile întrețin misterul, nu certitudinile. Stropul de imperfecțiune potențează misterul frumuseții. Fără puțin mister, frumusețea este o eroare. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Nu orice femeie poate transforma frumusețea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
refuzul speranței. Noi credem în Dumnezeu! Dar nu știm dacă și reciproca mai e valabilă. Sufletele pot fi pustiite și de o prea dietetică evlavie. Visul poate fi liftul spre transcendență. O religie dispare, când oamenii nu-și mai pot primeni idolii. Ca orice suveran, și Dumnezeu ne-a dat pe mâna subalternilor. Nu de Dumnezeu mă tem, ci de ambasadorii lui. Rugăciunea - o depeșă fără confirmare de primire. Speranțele noastre continuă să fie pilonii de susținere a cerului. Din nefericire
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trei ore după ce intraseră în noul an, își aminti că e sărbătoare și că vor veni copiii cu sorcova. Trebuia să-i primească cum se cuvine, adică să-și facă înviorarea, să se spele cu apă rece și să-și primenească ținuta. După nici jumătate de oră, la masă cu același sfeșnic în față însă fără lumânări aprinse, sorbind ca pe o licoare destinată zeilor cafea din ceașca aburindă, precaut ca și cum ar deține cifrul unui seif încărcat cu bijuterii, se hotărî
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe buze, a ieșit, purtând parcă toată suferința și bunătatea din lume pe chip. Ca niciodată, m-am mulțumit să-mi limpezesc ochii cu puțină apă din oala de pe masă. Am băut laptele și am ieșit la aer. Cu răsuflarea primenită de răcoarea dimineții, am pornit către mănăstire. De ce? Cine știe? Poate să mă închin. Poate să văd de aproape călugărimea trebăluind în grădinile, viile și livezile din jurul bisericii. Să-i aud cum vorbesc în afara timpului de rugă și dacă au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cămăruța de doi pași această recompunere a timpului era de-a dreptul fascinantă. În treacăt, Goilav lăsă să cadă o remarcă: - Mai ales acasă la el omul e un portret care merită descifrat. Îmi urmărise deci privirea. - Gospodăria asta a primenit-o bătrînul meu cînd s-au schimbat obiceiurile vechi. A păstrat prispa și tinda pe care, după moda nouă, le-a prefăcut în verandă și salon. Cu timpul hibridul a căpătat patină: cu greu îi poți descoperi vreun cusur. Toate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era așa și cuvintele au fost cele care m-au scos la liman - le-am spus că nici Tatăl nu-i scăpase pe toți ai lui din Ceața Adâncă și că oamenii, și atunci ca și acum, trebuiau să se primenească pentru a-i scoate la iveală pe cei vrednici să rămână. Că făceau și ei troc pentru păcatele celor ce nu crezuseră În Tatăl, ca și pentru neîncrederea celor ce mă bănuiseră de neputință și că oamenii, dimpreună cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un troian de zăpadă, trimițând stropi sărați pe buzetoată această frământare a apelor aruncă un potop de senzații necunoscute care te înviorează și te primenesc pentru o viață nouă. Marea începi să o simți când te desparți de oameni și trăiești singur în preajma ei. Există un moment al zilei pe care somnoroșii nu îl bănuiesc și pe care rar îl cunosc plajele Atlanticului: răsăritul de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Vestea a sosit, în fine „oficial”: Teodora a născut o copilă sănătoasă și frumoasă. Profesorul și-a făcut drum la un fost coleg, medic, și a căutat-o în salonul lehuzelor. Privind fetița, are revelația unui adevăr simplu: lumea se primenește! Încă un omuleț bate cu pumnul său mic în fereastra Universului, revendicându-și dreptul de a fi iubit. Bărbatul matur contemplă fascinat bobocul de floare de la subsuoara „înfrunzită” a mamei. Încearcă să-și reprime delirul metaforic pentru a-și da
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Dumnezeu că ai scăpat numai cu atât” - i-a răspuns Maranda, tot în gând. Apoi, cu voce tare: Să te ajut să te dezbraci. Am să pun un ceaun mare cu apă la fiert, ca să te speli și să te primenești, că cine știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Pe mâine, dragule! Te aștept tot aici. Ora șapte e potrivită? Cred că da, dar dacă vezi că nu apar, asta înseamnă că am fost băgat la arest... hă, hă, hă! Nici o grijă, vere. Am glumit. Pe mâine! Dimineața, soarele primenit de roua dimineții îmi dă binețe, zâmbindu-mi galeș. Hodorogit de căruțe împietează gingășia aerului înrourat. Până să mă obișnuiesc cu răcoarea de afară, mă trezesc salutat de ieșean, aflat pe celălalt trotuar. Bună dimineața, vere! Ai făcut ochi? Dacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu lipsesc... Moș Dumitru avea plăcerea lui. Așternutul să amiroase a levănțică, ca acasă...Asta o știa crâșmărița... de la bărbatul ei, care a făcut armata la cavalerie cu moș Dumitru. Costache, băiete! Stii tu ce am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ieșit din casă înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era ca o scândură. Numai pielea și osul erau de el. Nebărbierit și cu ochii duși în fundul capului, semăna cu o arătare...S-o bărbierit, s-o primenit, s-o îmbrăcat în hainele militare, o luat sacul de merinde și, fără să scoată o vorbă, o ieșit. I-o îmbrățișat pe mătușa Rarița și pe moș Toader, care plângeau de sărea cămeșa de pe ei, și o plecat cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că era așa de urâtă? a întrebat Vasile Hliboceanu. Păi, cum să trăiască? Nenea Jănel nu ieșea din covălie cât îi ziua de lungă, iar la Frăsâna lui nici nu se uita. Venea seara acasă, se spăla de funingine, se primenea, mânca cine știe ce și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tăcut. Intrebarea este dacă v-o plăcut povestea cu adevărat. Mie mi-o plăcut cum o spus-o, fiindcă Pâcu știe să povestească al naibii de frumos! Si acum, la culcare, că mâine... Când soarele s-a ivit la orizont cu fața primenită de ploaia de peste noapte, convoiul tocmai cobora panta lungă a dealului ce străjuia marginea de miază-noapte a târgului. Pâcu morfolea muștiucul lulelei stinse, semn că are ceva de spus. Pâcule! Iți stă ceva pe limbă sau mi se pare mie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru Eminescu fac răscoală. Da! Nu vor mai rămâne printre ei Nici glasul trădătorilor, nici norii Și-au pus românii coase la condei, Din Dor Mărunt stârpim uzurpatorii. La Dor Mărunt a început cositul, Arăm cu răsăritul în pământ, Ne primenim, aducem infinitul Dintre martirii neamului un sfânt.
Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
țară și pentru că trebuie, și pentru că acolo mă simt mai bine. Nevastă-mea are oroare de țară, tocmai cum mie mi-e silă de oraș. Dar ia șezi, te rog! Mă vei ierta dacă eu, printre vorbe, am să mă primenesc și să mă curăț puțin... E unu și jumătate! Și la trei am întîlnire cu negustorul meu. De-abia va fi timp să îmbuc ceva, undeva, la repezeală... Titu Herdelea îi povesti apoi pe îndelete cum a debarcat în capitală
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
maroniu, vlăguit. — O să vin într-o zi, spuse, gândindu-se la eventualitatea unui ulei nou turnat în tigaia primenită. Dar știa că ziua aceea n-o să vină. Precum mirul ce se reînnoiește la fiecare șapte ani, uleiul din tigaie se primenea turnându-se unul nou peste cel vechi, în care pluteau frânturi de ceapă înnegrită. Și tot în virtutea rânduielilor care făceau viața mai ușoară, aproape de neobservat, Maca se opri în fața ușii întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
direcțiile, dornică să recunoască pe cei prezenți sau numai mirată că se află în mijlocul acelei maree de oameni. Îl recunoscu pe Tommaso și îi surâse complice și cu bucurie, iar acesta simți în adâncul inimii un fior ce-l însenină, primenindu-l de acea ieșire furibundă de acum câteva clipe. De ce venise Baronul de-atât de departe să-i aducă omagiul său lui Telsio? Oare din ce motive o făcuse? Sicriul din lemn prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
delicte, furturi, lovituri de pumnal date unor călători nevinovați sau unor femei care l-au respins. Bietul de tine, cât de dobitoc ești. După ce vei fi semnat condamnarea mea, ăștia tot te vor atârna în ștreang. Viața nu ți-o primenești spunând minciuni, ei știu foarte bine; faptul că tu mă vinzi n-o să însemne că scapi teafăr, o să vezi asta cât de curând. În temniță îl întâlnește pe Bruno 31 și pe Francesco Pucci 32. În timpul orei de ieșire la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și chiar ai scris că se poate zbura cu ajutorul unui aparat mecanic. Mintea ta e putredă, viziunile tale pot abate lumea de la drumul bun. Alege calea cea dreaptă până ce mai e timp și recunoaște-ți aceste păcate pentru a-ți primeni sufletul. Sufletul meu e curat ca lacrima și nu mă numesc Gioacchino. Am ales nu din întâmplare numele de Tommaso. Văd cum răsare pe frunțile voastre floarea molimei, prin urmare nu aparțineți lui Dumnezeu, ci cetății Satanei. Îl cunoști pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]