2,775 matches
-
l-ar avea (dacă natura s-ar îndrepta către un scop), el nu ar putea fi cunoscut (poate, doar gândit), căci ar corespunde mai degrabă unui ideal, fiind, prin urmare, legat de o Idee a rațiunii (de o formă a priori a rațiunii). Ideea omului ca scop final al creației trebuie păstrată atunci când gândim structura finalității kantiene, pentru că ea dă sens extinderii asupra naturii a unui principiu al facultății de judecare reflexive și pentru că semnalează, în modul cel mai direct, absența
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a conceptului kantian al finalității cu teleologia. Momentul afirmării are un accent negativ: omul, ca scop final, neagă valabilitatea nelimitată a cauzalității (în imperiul scopurilor, ea nu mai este operațională) dominantă în lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ: prin extinderea finalității este afirmată unitatea lumii, fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cele mai elementare acte intelectuale. Ele au găsit în eu un fel de cadru organizator"134. Eul este, așadar, temeiul emotivității, pentru că el oferă și impulsul inițial al acesteia și spațiul ei de ordine; este, în alte cuvinte, condiția a priori a emotivității. Dar nu în sensul aflării lui ca o preexistență emoțională care nu are de-a face cu experiența, ci asemenea unei unități care premerge, structural și funcțional, părților sale. Emoțiile sunt "părți" ale eului, de vreme ce se ordonează în cadrul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de-a face cu experiența, ci asemenea unei unități care premerge, structural și funcțional, părților sale. Emoțiile sunt "părți" ale eului, de vreme ce se ordonează în cadrul său structural. În personalismul energetic nu pare a avea loc, în mod explicit, nici un a priori în înțeles kantian. Totul se sprijină pe experiență și are sensul experienței. Totuși, eul condiționează emotivitatea, o așază într-un rost și, prin urmare, el premerge emotivității. Este vorba despre un rol întemeietor al eului pentru viața psihică a omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și mai ales a ipotezelor de lucru. Kant formulează, în problema socotită de C. Rădulescu-Motru ca fiind fundamentală atât pentru el cât și pentru Kant, anume problema valabilității cunoașterii, în fond, a acordului dintre conștiință și realitate, ipoteza formelor a priori ale subiectivității cunoscătoare; C. Rădulescu-Motru, în aceeași problemă, formulează ipoteza personalismului energetic, potrivit căreia personalitatea este sinteza evoluției energiilor din univers; tocmai de aceea conștiința este în acord cu realitatea fizică, devenind astfel posibilă cunoașterea. Deseori autorul personalismului energetic lucrează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unității sufletești și a activității omenești în genere, confirmă finalitatea personalității. Realitatea temporală apare întâi ca simplă formă; este timpul ca realitate-în-sine independentă de orice conținut. Timpul atinge discret doar conturul fenomenelor, fără a fi, ca la Kant, condiție a priori a acestora, având astfel, pentru ele, un rol constitutiv. Realitatea temporală apare apoi ca "substanță sufletească", destin: "el (destinul) este însăși viața, pornită din ritmul unor motivări adânci"159; este timpul realizat, înfăptuit, "pozitiv", adică dat pentru o anumită unitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
multe locuri din opera sa, începând cu lucrarea de doctorat: Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalitat (1893) și încheind cu Timp și destin (1940), C. Rădulescu-Motru se referă "critic" la conceptul kantian al timpului. Ca intuiție pură a priori și legat de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori dovedesc, de fapt, că geneza lui nu are legătură cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori dovedesc, de fapt, că geneza lui nu are legătură cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție a priori nu ar fi decât timpul despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție a priori nu ar fi decât timpul despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui C. Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este timpul măsurătoarei matematice"168. În Estetica transcendentală a primei Critici, Kant prezintă timpul ca o intuiție pură a priori, formă a simțului intern, "condiția formală a priori a tuturor fenomenelor în genere"169. Timpul nu este obiectiv în sensul prezenței sale în afara subiectului, relativ la lucrul în sine, dar este obiectiv relativ la fenomen, adică prin raportare la orice obiect care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este timpul măsurătoarei matematice"168. În Estetica transcendentală a primei Critici, Kant prezintă timpul ca o intuiție pură a priori, formă a simțului intern, "condiția formală a priori a tuturor fenomenelor în genere"169. Timpul nu este obiectiv în sensul prezenței sale în afara subiectului, relativ la lucrul în sine, dar este obiectiv relativ la fenomen, adică prin raportare la orice obiect care ar putea fi dat în experiența noastră. El
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
realitate", fie aceasta subiectivă. Totuși, dinspre filosofia transcendentală (care trebuie să răspundă următoarelor întrebări: Cum este posibilă matematica pură? Cum este posibilă fizica pură? Cum este posibilă metafizica în genere? Cum este posibilă metafizica știință?), timpul kantian, ca intuiție a priori, are sensuri care trimit la o "realitate"; el posedă o funcție constitutivă față de fenomen și este necesar în arhitectonica subiectivității transcendentale. Programul pe care și-l propune C. Rădulescu-Motru în filosofia sa este sensibil diferit de cel kantian; iar legitimitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
măsurare, spune el, de științele fizico-chimice. Filosoful român nu neagă timpul-instrument, dar, în manieră bergsoniană, îl consideră inautentic (ne-real). Poate că și ideea condiționării intuiției timpului de către intuiția destinului are un anume accent kantian, o legătură cu timpul-condiție a priori a intuiției empirice. Totuși, distanța dintre aceste două idei este suficient de mare pentru a limita curajul unei speculații prin care ele să fie apropiate, chiar și în condițiile unei interpretări mai "libere" a filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Intuiția destinului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune conștiinței și aceasta înseamnă că el reglează conștientizările, că intervine în determinarea cunoașterii (conștiința fiind "organul" cunoașterii), asemănător modului în care intervine intuiția a priori a timpului, potrivit lui Kant. Desigur, C. Rădulescu-Motru nu merge până acolo încât să afirme statutul a priori al destinului. Impunându-se conștiinței ca un fapt subiectiv, destinul creează un spațiu de autonomie pentru conștiința însăși (de fapt, pentru fenomenul uman
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și aceasta înseamnă că el reglează conștientizările, că intervine în determinarea cunoașterii (conștiința fiind "organul" cunoașterii), asemănător modului în care intervine intuiția a priori a timpului, potrivit lui Kant. Desigur, C. Rădulescu-Motru nu merge până acolo încât să afirme statutul a priori al destinului. Impunându-se conștiinței ca un fapt subiectiv, destinul creează un spațiu de autonomie pentru conștiința însăși (de fapt, pentru fenomenul uman), un spațiu care o separă relativ de natură. Determinând însă intuiția timpului și, indirect, conceptul timpului care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energia naturii, nici cea sufletească; principiu fiind, energia reprezintă temeiul unificator al segmentelor lumii. Energetismul este un monism fizicalist; personalismul energetic este un monism filosofic. Caracterizându-și doctrina, chimistul german o numește "monism a posteriori", diferențiind-o de "monismul a priori". Acesta din urmă pornește de la un pricipiu care nu este desprins din fapte și sfârșește ca antropomorfism. Ostwald argumentează că întreaga sa teorie pornește de la faptele pe care le procură experiența și că prin ea dezvăluie liniile de evoluție către
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fundamentele concepției energetiste, întrucât energia pare a nu mai fi realitatea primordială: "ideea că varietatea lumii poate să derive dintr-o materie unică și omogenă este irealizabilă pentru gândire, fără a mai socoti imposibilitatea sa fizică, imposibilitate care exclude a priori ipoteza adoptată"277. Lumea este Unu, socotește și W. Ostwald, nu pentru că are o origine unică, însă, ci pentru că evoluează într-o singură direcție, către un "ideal central". Ideea evoluției finaliste întregește monismul a posteriori, devenit "doctrină a imperativului energetic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
transcendentală, capitolul al doilea din Critica rațiunii pure. 60 În această privință, a se vedea și modul în care Ilie Pârvu interpretează "teorema generală a Criticii rațiunii pure", referitoare la "posibilitatea experienței" ca temei al obiectivității "tuturor cognițiilor noastre a priori". Ilie Pârvu, Posibilitatea experienței. O reconstrucție teoretică a "Criticii rațiunii pure", București, Politeia-SNSPA, 2004. 61 Semnificative pentru această chestiune sunt câteva observații din "Metodologia transcendentală" din prima Critică. Dar ideea pe care aceste observații se bazează apare cu mult mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
răspunsul la un stimul extern, poate permite rețelei să construiască un model al procesului analizat. Acest model va putea răspunde astfel unor stimuli neutilizați în procesul prelabil de învățare. Informațiile utilizate în procesul de învățare pot fi: informații disponibile a priori sau perechi intrare-ieșire (care stabilesc relații de tipul cauză-efect), modul de reprezentare internă urmărind un set de reguli bine documentate. Acești algoritmi pot fi clasificați după mai multe criterii: disponibilitatea răspunsului dorit la ieșirea rețelei, existența unui model analitic, tipul
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
nobilimea napoleoniană rolul pe care-l jucau predecesorii lor pe lângă curtenii lui Ludovic al XV-lea. Dar marea lor majoritate vor Încerca să opereze o declasare simbolică. Flaubert, de exemplu, ducând o viață de burghez bogat de provincie, stabilește a priori, că el nu mai aparține burgheziei; el realizează o ruptură mitică cu propria lui clasă, ce apare ca o imagine ștearsă a rupturilor reale pe care le producea, În secolul al XVIII-lea, introducerea scriitorului burghez În salonul doamnei de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
In Bulgaria. „Bruscă schimbare” bulgar... Istoriografia oficial... bulgar... desemneaz... Înlocuirea, la 10 noiembrie 1989, a prim-secretarului general al Partidului Comunist, Todor Jivkov, cu ministrul de externe, Petar Mladenov, printr-o expresie mai puțin banal... și neutr... decît pare a priori: „bruscă schimbare”. Acest eveniment, ap...rut dup... c...derea Zidului Berlinului, i-a surprins doar pe jum...țațe pe observatori, c...ci valul revoluționar n...scut În Polonia p...rea c... va Înghiți toate regimurile comuniste est-europene, și Îndeosebi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
appliquée à la poésie serait la méthode adéquate de traduction de ce genre littéraire.4 Nous développons le sujet dans leș chapitres à suivre. Nous voulons préciser également leș limites de notre démarche : nous nous inspirons d'une théorie qui, a priori, laisse au traducteur une grande liberté d'interprétation, afin de récupérer le sens source avec leș moyens de la langue d'accueil. Pour ne pas nous borner à l'approche herméneutique, nous situons notre étude dans le cadre de la théorie générale
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]