711 matches
-
obârșia Solonețului, satul anume Pârteștii și curtea lui Dieniș, și pe Jijia satul, anume, Călugărenii și... un munte, anume Ostra, și slatina de la Ostra, care acest munte și cu slatina, au fost de mult ale lor, și sub Bohotin o prisacă, a dat-o acestei sfinte mânăstiri pan Iurie Șerbescul și mama lui”. La 26 noiembrie 490, urmașii lui Lazor și Sima vând domnului satul Glodeni, lângă Stăuceni, unde a fost Stan, sat pe care aveau privilegiu de la Alexandru cel Bun
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sau vornicilor, oricărui mitropolit sau episcop, să se amestece în treburile mânăstirii. La 16 martie 1490, domnul cumpără satul Chișcăuți și îl dăruie mânăstirii. În aceași zi, domnul cumpără cinci fălci de vie și în schimbul lor obține de la călugării Moldoviței prisaca de la Bohotin, Comarna, pe care o dăruie ctitoriei sale “pentru sănătatea și mântuirea doamnei noastre Maria și pentru sănătatea și mântuirea copiilor noștri”. Domnul mai cumpără satul Măcicătății (Măcicătești) de la nepoții lui Jurj Stărostescul și ai lui Mihul Stărostescul, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să pască vitele mânăstirii. La 2 februarie 1503, Ștefan cel Mare dă un privilegiu, prin care se întăreau proprietățile mânăstirii Putna. Este vorba de 30 de sate, o bucată de pământ din hotarul Boiștei, iezerul Roșu (Cerlenul), seliștea lui Manea, prisaca Comarna, viile din dealul Hârlăului, popii din satele mânăstirii, pietrele de ceară din Târgul Siretului, vama cea mică de pe Suceava, la Jivcov (Vicov), gloabele din satele mânăstirii, măjile de pește, fără să plătească vamă. Din cele 30 de sate, trei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un schimb între mânăstirea Humorului și mânăstirea Voroneț: de date aceasta, Poiana apare ca “seliște în gura Humorului”, ea aparținuse mânăstirii Humor, iar domnul o dăruie Voronețului în schimbul satului Glodeni. La 22 ianuarie 1497, domnul cumpăra și dăruia Voronețului o prisacă la Cârligătură, pe marginea pârâului Mihalcea, și o bucată de pământ, Lazul, care era lângă prisacă. O nouă danie era făcută la 20 noiembrie 1499, când domnul cumpăra satul Milcinești, la Cârligătură, și o falce de vie în dealul Hârlăului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
gura Humorului”, ea aparținuse mânăstirii Humor, iar domnul o dăruie Voronețului în schimbul satului Glodeni. La 22 ianuarie 1497, domnul cumpăra și dăruia Voronețului o prisacă la Cârligătură, pe marginea pârâului Mihalcea, și o bucată de pământ, Lazul, care era lângă prisacă. O nouă danie era făcută la 20 noiembrie 1499, când domnul cumpăra satul Milcinești, la Cârligătură, și o falce de vie în dealul Hârlăului. Falcea de vie era cumpărată de la Nastea, cneaghina panului Iuga vistier, cel care făcuse o danie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sate din satele noastre drepte domnești, ce sunt pe Bistrița: Zăneștii, Stolnicii și Faurii. Satele făceau parte din ocolul curților noastre de la Piatra”, Satul Stolnici avea mori și șteze pe Bistrița. Un alt sat, Bureștii, pe Siret, cu loc de prisacă peste Siret, în pustie, unde se cheamă Mânăstirea și cu bălți la Siret era dăruit Tazlăului. Satul fusese ascultător de curțile domnești de la Bacău. Așadar, la 20 aprilie 1491, Ștefan cel Mare dăruia mânăstirii Tazlău patru sate care aparținuseră domeniului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și domeniul acesteia existând de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Prin cumpărare, Dobrovățul devenea “mânăstirea noastră”, adică mânăstire domnească. În documentele de după domnia lui Ștefan cel Mare, dintr-un privilegiu dat probabil între 1499-1504, aflăm că Ștefan dăruise mânăstirii o prisacă din braniștea domnească. Mitropolia Moldovei. Creată în anii 1381-1386, Alexandru cel Bun i-a dăruit acesteia, la 7 februarie 1403, două sate, Averăuți (Averești) și Hreațca. Între anii 1402-1407, domnul i-a mai dăruit poiana Vlădicăi, locul mai jos de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mitropolitul Theoctist satul Greci. Cu banii luați pe satul Greci, mitropolitul cumpără, la 11 aprilie 1465, de la Giurgea Ratompan, satul Mihăești, cu moara și cu ștezele care ascultă de acel sat. La 15 februarie 1469, Ștefan cel Mare întărea Mitropoliei prisaca numită Balica, “în partea de jos a târgului Iași”, și îi dăruia acesteia o sută de stupi cumpărați de la Nicolae Sârbescul și de la sora acestuia. Mai dăruia și via, care se afla între Socola și Bucium, și heleșteul de acolo
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe ambele maluri, cu moară la Brădățel, apoi Vereșcani, la Siret, la așa numitul Vad, cu moară, Ungureni și Greci, ultimele două schimbate cu domnul pentru satul Vicovul de Jos, pe care l-a dăruit Putnei, a mai fost întărită prisaca Balica, lângă Iași și niște vii la Hârlău. La sfârșitul secolului al XV-lea, Mitropolia Sucevei stăpânea opt sate cu mori și pive, două prisăci, vii în dealul Hârlăului și mai multe sălașe de țigani. În două documente de la Vasile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru satul Vicovul de Jos, pe care l-a dăruit Putnei, a mai fost întărită prisaca Balica, lângă Iași și niște vii la Hârlău. La sfârșitul secolului al XV-lea, Mitropolia Sucevei stăpânea opt sate cu mori și pive, două prisăci, vii în dealul Hârlăului și mai multe sălașe de țigani. În două documente de la Vasile Lupu este menționat un uric de la Ștefan cel Mare, care întărea Mitropoliei stăpânirea peste 100 de familii de greci, ce locuiau în două cuturi. Episcopia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cândva din domeniul domnesc. A cumpărat sate de la boieri și în momentul în care avea loc tranzacția, în aceași zi, în fața aceluiași sfat domnesc, erau dăruite proprietățile achiziționate. Din domeniul domnesc, Ștefan cel Mare a dăruit mânăstirilor 12 sate, o prisacă din braniștea domnească de la Bohotin, a dăruit balta Strâmba, balta Chișca, iezerul Dubrovca, a făcut braniște din braniștea domnească în jurul Putnei, a dăruit 150 de drobi de sare din salina domnească de la Trotuș, a dat pietrele de ceară din Târgul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de țigani, un tătar din tătarii domnești de la Neamț. În totalitate, domnul a cumpărat și a dăruit 45 de sate și jumătate, dar dintre acestea puține au fost dăruite vechilor mânăstiri: mânăstirii Neamț i-a dat un sat și o prisacă, mânăstirii Bistrița îi dă trei sate și vii în dealul Hârlăului, mânăstirii Moldovița îi dă o jumătate de sat, mânăstirii Neamț un sat, mânăstirii Moldovița o jumătate de sat, Episcopiei Romanului patru sate și jumătate. Mânăstirile întemeiate de Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vii în dealul Hârlăului, mânăstirii Moldovița îi dă o jumătate de sat, mânăstirii Neamț un sat, mânăstirii Moldovița o jumătate de sat, Episcopiei Romanului patru sate și jumătate. Mânăstirile întemeiate de Ștefan cel Mare vor primi, Voronețul patru sate, o prisacă, o bucată de pământ și vii ; mânăstirea Tazlău e dăruită cu cinci sate și jumătate și două mânăstiri ; mânăstirea Dobrovăț, care se afla pe moșia lui Ivan Damianovici, este cumpărată cu cele cinci sate ale boierului și va mai primi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sălașe de tătari, pe care le scutea de slujbele datorate domniei. La 11 aprilie 1434, era scutit de dări satul Averești, pe care îl stăpânea Mitropolia Sucevei. La 10 mai 1439, erau scutiți de dări oamenii care locuiau în hotarul prisăcii Visoca, stăpânită de mânăstire. La 11 martie 1446, Ștefan voievod acorda mânăstirii Neamț cel mai important privilegiu imunitar, prin care zece sate ale mânăstirii erau scutite de toate dările și muncile datorate domniei. Egumenul mânăstirii primea dreptul de judecată asupra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
biserică, pe care au dus-o și înaintașii săi. La 7 aprilie 1458, Ștefan întărea mânăstirii Bistrița “cu toate iezerele și gârlele și iezerele și de la Chișinăul Roșu până la dealul Zagornei și în sus și în jos pe Nistru, toate prisăcile care sunt în acest hotar, în hotarul lor, și două curți, cu vama și pe uscat și pe apă”. Toate aceste locuri erau scutite de dări și “nimeni dintre boierii și desetnicii noștrii să nu îndrăznească să ia desetina din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obligația de a se prezenta cu un număr de ostași la chemarea seniorului, de a-i acorda ajutor și sfat la nevoie. Cum obține mânăstirea Bistrița imunitatea ? La 15 septembrie 1462, sunt întărite Bistriței 18 sate cu mori, iazuri, dârste, prisăci, mânăstiri, iezere, gârle, tătarii și țiganii “cu tot venitul, neclintit, în veci”. Nu se vorbește nimic despre obligațiile, pe care locuitorii acestor sate le au față de domnie, și nici nu se arată că egumenul ar avea drept de judecată asupra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1466, i se întăreau lui Benea, fiul lui Crețu, satele unde a fost curtea lui Crețu, pe Ialan, un alt sat Murgenii, unde era casa lui Benea, un loc unde să își întemeieze un sat, încă un sat și o prisacă, pe care o cumpărase. Dacă o curte ar fi fost un loc întărit, de ce Benea nu a stat în satul unde a fost cetatea tatălui său ? Cu ce bani și cu ce forță de muncă putea să ridice Benea o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost curtea lui Petru Vrană”. Într-un document din 14 decembrie 1458, niște boieri dau mânăstirii Bistrița jumătate dintr-un sat „unde au fostu curți tatălui lor”. Mânăstirii Bistrița i se dau două curți la Botna, unde erau iezere și prisăci. Cât de neimportantă devenise „curtea” o arată și suretul din 1495, prin care niște boieri vând o jumătate de sat, partea de sus, „unde au fost dvoriști Căliman”. Curțile boierești, fiind centrul administrativ al domeniului boieresc, aici se aflau și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arată privilegiul din 12 iulie 1415. Mânăstirea Bistrița primește satele dăruite de Oană vornicul, Ion Jumătate și pan Negru. Acesta dăruia trei sate pe Cracău, dar și „satul său unde este curtea lui, anume Gâdinți”. Tot Bistriței, printre iezerele și prisăcile de la Botna, i se dăruiau la 7 aprilie 1458 și două curți. Este limpede că o mânăstire nu avea nevoie de fortărețe la mare distanță de ea, ca să le păzească pescarii și prisăcarii de la Botna. Sunt pomenite mai multe curți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din mierea de albine. Dacă locurile, cu care erau înzestrate mânăstirile, erau scutite de dări, de munci, de vamă, la Nistru, cele rămase în proprietatea domniei erau, în secolul al XV-lea, foarte întinse și în aceste braniști domnești existau prisăci, încât desetina din albine trebuie să fi fost foarte mare, constituind un venit important pentru domnie. Un produs, care revenea în întregime domniei, erau pietrele din ceară de albine. În 1444, domnul dăruia mânăstirii Pobrata “toată ceara din Târgul Frumos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domeniului său. Puterea marilor principi era și ea proporțională cu domeniul lor, domeniu care era egal cu acela al regelui sau mai mare decât el. În Moldova, domeniul domnesc format din sate, târguri, locuri așa zise pustii, unde se aflau prisăci și pajiști, pe care pășteau cirezile de vite, din braniști și iezere și bălți era atât de mare în comparație cu moșiile celor mai mari boieri, încât descuraja orice încercare de împotrivire a unui boier. De altfel, toate pârghiile puterii se aflau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mobilizând dascălii și preoții să schimbe fața satelor 27. Școala din Bogata, grație activității dascălului său avea terenul împărțit foarte riguros, pentru a se putea efectua lucrări agricole cu elevii. Pe o suprafață de 4400 m2 existau o livadă, o prisacă, o grădină de legume, o florărie și o ogradă pentru joaca elevilor, după o schiță a lui Rădășanu 28. Situația era lăudabilă într-un sistem de învățământ care propunea să "cercetăm cum se comportă agricultorul la noi și în alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
punea un pumn de piper și cu răcituri de por, pe șoricul răciturilor se vedea păru, mai ales de era porcu negru. În fața casei lui Grigore Chetreanu este o poiană frumoasă cam la 2o de prăjini, unde era o mare prisacă de stupi de peste 100 la număr, îngrijiți de bătrînu Vasile Chetreanu. Feciorii lui Grigore și Gheorghe n-au avut nici un stup. Mama mea, Pachița lui V. S. Iftimie și a Ancuței I. Roșca, era de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un ficior negru ca mezu nopții, parcă-l făcuse măsa nu știu cu cine. Ghiorghi a popi avea o grădină ca un rai, cu tot soiul de meri și de peri și văratici și tomnatici și flori frumoase și o prisacă de peste 100 de stupi de cei primitivi. Poate că lui i-am samanat eu de mi-au plăcut pomii și am făcut grădină de 400 de prăjini cu 700 de meri și peri și cu prisacă până la 89 stupi, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
flori frumoase și o prisacă de peste 100 de stupi de cei primitivi. Poate că lui i-am samanat eu de mi-au plăcut pomii și am făcut grădină de 400 de prăjini cu 700 de meri și peri și cu prisacă până la 89 stupi, din cari 70 sistematici sistem Layens 17 și 19 primitivi. Dar ficiorul său Ion, a fost foarte rău și bețiv și puturos și mincinos. Venea la noi în Bogata și spunea mamei că are șaizeci de găini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]