2,086 matches
-
diferențe, care ne separă! Iată un articol pentru republicanii proletcultiști! http://www.caleaeuropeana.ro/sangele-albastru-la-putere-in-ue-cat-de-bine-traiesc-europenii-sub-monarhie/ Tragedia constă, însă, în faptul că marea majoritatea nu știu să citească. Iar dacă unii știu să citească, nu înțeleag ceea ce citesc. Comentariile par de prisos într-o republică proletcultistă cu 42% analfabeți funcțional. Așa că mai bine să se voteze la fel ca în ultimii 70 de ani și să trăim în coada Europei civilizate, cârcotind non stop pe marginea șanțului ca lelea Safta! * Toate bune
TABLETA DE WEEKEND (162): REGALIŞTI VERSUS REPUBLICANI PROLECULTIŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368462_a_369791]
-
halou de tristețe învăluie ochii triști în care se reflectă sufletul poetei. Prin versuri scurte, cu intensitate de blitz, poeta punctează stările. Sunt viziuni? Sunt sentințe? Uneori e de ajuns un singur cuvânt ca să creeze o lume. Celelalte sunt de prisos. Rămâne haloul de tăcere. Rămâne mușuroiul de nisip scurs în formă de piramidă. Cu ochii către cer, născându-se din nou, acum se desfată cu darul de viață nouă dat de Dumnezeu, ca să poată din nou trăi, după ce a căzut
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
cu darul de viață nouă dat de Dumnezeu, ca să poată din nou trăi, după ce a căzut la pământ, să poată lupta, „precum în neclintirea lor stâncile”(Mă uit spre cer). O poezie de adâncă intensitate a trăirii, fără cuvinte de prisos, ca o curgere de apă limpede, din stânca creației. De ajuns, doar o atingere de toiag și stânca lăcrimează din belșug, pe relieful obrazului curat de fecioară. Simțământul religios este foarte pregnant și poeta se consideră „doar o mlădiță/ Din
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Are și ctitori - sponsori - cum se numesc acum, cu sume mari dăruite, dar părintele nu vrea să le spună numele... - E a noastră, a tuturor, a acelor care au contribuit cu munca, cu mâncarea sau banii din sărăcia sau din prisosul lor. Privind monumentala mânăstire încă în construcție și ansamblul înconjurător, o duhovniceasca înfiorare te copleșește în fața lucrărilor prin care oamenii sunt chemați la credință. Părintele nostru - acum îi putem zice că este al nostru - a muncit cot la cot cu
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
asemănare; să aleg una, de singurătate-mi să scap, dar n-am găsit un semn, o îndrumare ! Am vrut să mă-nalț ca șoimul pe stâncă, să văd cărările pe unde umblaseși cu lapte... cu ouă... cu ce era de prisos; să ne-mbraci de sărbători, să fim mai aleși și, de rușine, să nu intrăm pe ușa din dos. Așa te-am cunoscut din totdeauna. O matcă-n stupul nostru vechi și mic, iar noi supuși, drepți slujitori, nu ne-
TORICA LU IONICĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367970_a_369299]
-
lemn, sârmă ghimpată sau plase de sârmă, este pur și simplu o „enclavă litică” de bolovani înșirați care pare părăsită. La noi astfel de urme ar fi dispărut de mult, ar fi încurcat locul, exemplele de acest fel fiind de prisos. Sunt un fel de „areal muzeistic în aer liber” care marchează pentru istorie un moment inedit și necesar al populării Americii și de pe coasta Pacificului, dinspre Polinezia și celelale insule ale Oceaniei, ori țărmurile extrem-asiatice suprapopulate, cu altfel de colonizatori
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
vous pries, madame, Permettez, madame, Je vous aime, madame, asta se cam auzea la început vorbindu-se prin spațiul nostru locativ ... Da! Noroc că în iubire, își lăsase Cucaras fața inundată de un zâmbet larg, până la urmă cuvintele sunt de prisos! Așadar, își reluase el vorba, după o altă scurtă pauză, vecini fiind, cu Georgescu îmi petreceam în bună parte vremea, firește, când nu mă aflam cu treburi pe Dunăre, în sus sau în jos, după cum dictau interesele în afaceri ale
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
frumos și pașnic, asemeni crinului Buneivestiri. În fața lui senină și luminoasă întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]
-
le ia locul celor „falși”: „un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugerea , binele sau răul,sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însuși”. (Ibidem, Band I, p.36). Acest zeu evocat nu este altul decât Dionysos, zeul grec pa care în faza finală a lucrării „Ecce homo” Nietzsche îl va opune divinității creștine, căruia îi
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
-l înțeleg: Păi, când le vine dumnealor Să se mărite cu-n bărbat, Îl cată-n orice colțișor, Pân’ dă de unu-adevărat: În primul rând, un “Făt Frumos” Ce e și greu la portmoneu, Să aibe,-apoi, chiar de prisos, Lângă un Ford, și un bemveu, Inteligent, manierat, La toate bine pregătit, Să știe de gătit, călcat, Devreme-acas’ și nepilit... Nici vorbă de vreo fufă-n sat, Un pocăraș cu-ai lui amici, S-asculte ce i s-a trasat
FEMEILE, FEMEILE… de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367794_a_369123]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur mărturisește acest adevăr prin cuvintele: “Dumnezeu cere recunoștința noastră nu fiindcă are trebuință de ea, ci pentru a ne face vrednici de daruri mai mari din partea Lui. Cine mulțumește, acela câștigă mila Domnului, cu înzecit prisos, cu tot mai spornică dobândă”. Pentru Fericitul Ieronim recunoștința este o virtute specific creștină, o obligație de onoare, de dreptate și de iubire, sentimentul natural care, sub o formă modestă, nu lipsește nici la ființele necuvântătoare: “Boul își recunoaște stăpânul
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
uzurparea lui. În fapt, legile sunt totdeauna în folosul celor care posedă și în dauna celor ce nu au nimic. De unde urmează că pactul social nu este folositor oamenilor decât în măsura în care toți au ceva și nimeni nu are nimic de prisos” ... În capitolul „Despre suveran” din „Contractul Social”, J.J.Rousseau definește „Suveranul” ca „o persoană publică”, „corp moral și colectiv”, „popor suveran”, „voință generală în acțiune” etc. Să încercăm să desprindem câteva conotații conferite instituției de „Suveran”. Apare mai întâi ca
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
credincios, fără să fie religios, mărturisește că atunci cînd termină de scris o carte, înainte de a o publica, o ține pe raft timp de cinci ani, pentru a se întoarce și a șterge tot ce nu este bine sau de prisos. Iată o altă abordare a problematicii literaturii contemporane! Din toate și de la toți avem ceva de învățat! În cadrul „Cafenelei literare“, Andrei Oișteanu a discutat cu profesorul Moshe Idel și cu Leon Volovici despre cartea sa „Imaginea evreului în cultura română
INSEMNĂRI DE LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE DE LA IERUSALIM de MIREL HORODI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367037_a_368366]
-
împăcării. Scrâșnetul s-a eliberat în vorba-vers blând-amară a Poetului pe care toți și-l amintesc... vesel și plecau de la el încărcați de optimism. Numai el știa cu ce preț. „Mă simt ca o cârtiță împotmolită-n stele! / E de prisos să caut pârtie, să scurm... Cutreierat și de cometele sistemului nervos, / aș putea să fulger neatenții. / Dormult, riscul pentru tine-i mai frumos / pe valea asta unde trag curenții!” Musafirii plecau, Ionuc rămânea cu soarta lui și-și începea, la
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
cultură din Transilvania, vă rugăm respectuos să binevoiți a face această donație Institutului de istorie română fondat de M.S. Regele pe lângă Universitatea noastră din Cluj - care o va înregistra și conserva ca donație specială pe numele A. D. Xenopol - credem de prisos să vă mai arătăm și să vă mai asigurăm că nicăieri această bibliotecă nu va putea fi mai de folos, ca aci și nicăieri iarăși memoria ilustrului istoric nu va putea fi mai cu sfințenie păstrată și cultivată ca la
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (A. D. XENOPOL) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367239_a_368568]
-
faptului că președintele Secției de Științe Istorice a Academiei Române îi semna referatul și prefața, susținând publicarea. Regretatul Acad. Ștefan Pascu scria despre această carte, printre altele: ,,Lucrarea lui Al. N. Stănciulescu-Bârda, nu e nici neavenită, nici inutilă și nici de prisos. Dimpotrivă, este binevenită și, de aceea, bine privită, întrecându-le pe cele di-nainte prin vastitatea sa, prin bogăția informației și prin străda "niile, reușite, de analiză și interpretare în contextul istoriogra "fiei vremii. Pentru realizarea ei, autorul a întreprins
OFERTĂ DE CARTE (20) OCTOMBRIE 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/368599_a_369928]
-
mereu: «...ai un înger în cer, care te păzește! Asta trebuie să-ți dea putere să mergi mai departe!». Când vulturii disperării pândeau să mă devoreze, ea m-a apărat și mi-a dăruit speranță... Acum cuvintele îmi sunt de prisos, căci orice aș spune, ar fi fad, fără consistența a ceea ce simt și aș vrea să transmit... Iertare, doamna Marioara! Mergeți în slava cerului, însoțită de cetele de îngeri care vă duc la Domnul, în lumea fără dor! Lăsați în
MARIA ŞALARU, MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ, FĂRĂ MARIOARA MURĂRESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363741_a_365070]
-
întorcând totuși privirea asupra propriului conținut sufletesc, atrăgându-ne atenția, cu tact, într-o demonstrație elegantă și convingătoare, că atributul „feminin“ nu e un stigmat de care ar trebui să ne temem. Compoziția sa este autentică, uniliniară, fără alunecări de prisos și fără crispări morale, oferind răgazul trăirilor lăuntrice lucide și pertinente, neabătîndu-se, totuși, de la obiectivul inițial - să fii sincer la modul absolut. Meritul poeziei sale este acela că apare fără ocoliri, spontan și simplu, având rostiri elementare și vii. Dincolo de
POEZIA ÎN RUTINA NELIMITĂRII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364674_a_366003]
-
Era limpede că nu se leagă nici un fel de simpatie între noi. Am continuat să privesc în acvariu dar, tînjind după comunicare, am translatat obiectivul înspre o doamnă elegantă, matură, căreia tocmai i se smulgeau, unul cîte unul, firele de prisos din sprîncene. Am presupus greșit că voi avea parte de mai multă înțelegere. În momentul în care am fost remarcat, am beneficiat de o serie de priviri din aria semantică a celor descrise mai sus. Am renunțat să-mi mai
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
-l ocupă în rândul frumuseții morale. Ca urmare a găsirii sensului divin al existenței omului, Prietenia este o stare de împlinire a vieții, după ceea ce sufletul însetează permanent și totodată de înălțare spirituală a creației mistice. Prietenia vine ca un prisos al bucuriei, al vieții morale trăite în care se prefigurează apoi ca un prinos al fericirii. Prietenia vine ca o plinătate a bucuriei, ce țâșnește ca o flacără binefăcătoare a spiritului, ca un Rug aprins al încântării persoanei în toată
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
izbucnit războiul de 6 zile și așa i-a rămas amintirea. Vecinii, doreau distrugerea noastră și noi visăm viața, vroiam să trăim. Mulți muzicieni faimoși au părăsit țara, unii mai curajoși au rămas și maestro Zubin Mehta fără vorbe de prisos se întoarce cu un avion încărcat de muniții adunate din întreaga Europa... Ajuns la acest episod maestrul își mută greutatea corpului pe celalalt picior, zâmbește și se lasă furat de amintirile lui... Sosirea lui Leonard Bernștein să pună în program
80 DE ANI DE LA NASTEREA MAESTRULUI ZUBIN MEHTA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348639_a_349968]
-
începuturi în presa literară cu destulă rezervă nejustificată. Debutul în reviste a fost neconcludent. Deabia prin 1965 atrage atenția cu volumul de „Poezii”, ilustrat cu gravuri anonime ale secolelor paisprezece și cinsprezece. El „metaforizează gramatica”-zice că adjectivul e „de prisos”,verbul e „un majordom bătrân”,substantivul „e un coleg de liceu credincios” Cultivă rondelul macedonskian cu temă niponă, face combinații prozodice diverse, de la Villon la Ion Barbu, aplicate unor celebrități mitologice :„Văzându-l Dejanira gol/ Abruptul trup cu sunet de
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
tristețea, perechea edenică, Dumnezeu sunt piese ale unui puzzle ce amintește de “o combinație de vis” (Doi adolescenți). Viața este surprinsă nefardată, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura în dragoste este demascată. Poeta mărturisește deschis, fără ascunzișuri de prisos, fără pudori inutile, ceea ce se întâmplă în interiorul sufletului ei. Starea de tristețe a Danielei Voiculescu prinde, cu fiecare vers, un contur nou. Imaginile se îmbină natural, într-un amestec perfect de modern și romantic. “La malul Mării Imbrium” este o
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
Prostii nu știu nici să râdă, nici să plângă. Cand râd, își arată dinții, cănd plâng, urlă. De aceea adesea lacrimile lor trezesc de obicei râsete, râsul lor, oftări de durere. Octavian Goga - Cand înțeleptul devine furios, înțelepciunea e de prisos. Proverb evreiesc - Sărăcirea bruscă deschide ochii pe care bogăția îi ținuse închiși. Giovanni Boccacio - Dacă vom duce în Împărăția cerurilor pe cineva căruia îi sunt străine toate de acolo (dragostea, comuniunea), se va simți că în iad. Mitropolitul Antonie Bloom
CITATE MEMORABILE (72) de ION UNTARU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347665_a_348994]