1,301 matches
-
învierea Domnului s-au făcut „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”1. Confesiunea apostolică are deci un profund miez dogmatic 2. Crezul Bisericii nu este doar bornă pe harta dezvoltării conștiinței religioase a creștinilor din Imperiul roman, ci proclamația unui adevăr obiectiv și o mărturisire întemeiată pe o făgăduință. Dacă Evanghelia n-ar fi fost scrisă, receptată și proclamată la chemarea Duhului Sfânt, atunci Scripturile și Crezul Bisericii s-ar putea reduce la un simplu mesaj. Or, Sfinții Părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui Iisus, aflați în drum spre Emaus. Atunci teologia devine și ea știința „universalului concret”. Adevărul mărturisirii apostolice este, paradoxal, unul subiectiv și universal. Spre deosebire de toate celelalte adevăruri ale istoriei, enunțul „Hristos a înviat” nu suportă proba de laborator; subiectul proclamației noastre este prin definiție irepetabil. Nimic nu este la îndemână: la marginea mormântului gol, Iisus îi spune Mariei: „Nu mă atinge” (In. 20,17). Învierea face parte din istorie, dar, în același timp, o depășește. Recunoaștem Învierea lui Hristos la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la Cincizecime nu s-a îndepărtat de comunitatea apostolică în procesul compunerii Evangheliilor și epistolelor (prezente de la început în cadrul Liturghiei), nici în răspândirea lor sau în strângerea scripturilor în colecții distincte și selectarea acestora după criteriul adevărului și al catolicității proclamației lui Hristos. Procesul de selecție finală a fost accelerat de numărul crescând al ereziilor care nu făceau decât să schimonosească mozaicul sau icoana regală a lui Hristos. „Metodologia” sau, mai precis, „fenomenologia” acestei dinamici hermeneutice a tradiției nu ne este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
încercare de a răspunde acestei vaste întrebări ar depăși cu mult nu doar spațiul aici alocat, ci mai ales competențele noastre 1. O chestiune de principiu însă trebuie reamintită. Definiția, nu însă și criteriile, Ortodoxiei nu sunt livrate peremptoriu în proclamația apostolică a lui Hristos ca „Domn și Dumnezeu” (In. 20,24)2. Să ne amintim că între martorii aceleiași tradiții apostolice - Petru și Pavel, de exemplu - se puteau admite diferențe de interpretare a legii vechi în lumina Evangheliei lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
matricea lor iudaică, N.T. Wright este unul dintre teologii care insistă asupra realismului istoric al evenimentelor relatate de Evanghelie ca punct de plecare pentru reflecția teologică, activitatea pastorală și celebrarea liturgică a Bisericii. Iisus apare ca figură centrală a unei proclamații revoluționare: El este adevăratul Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Domn peste neamuri, chemat să denunțe idolatria religioasă a vechiului Israel, dar și neștiința neamurilor afectate de nevroza colectivă a autoîndumnezeirii. „Împărăția lui Dumnezeu” nu putea fi, în mintea iudeilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
logos. Această bulimie întreține de altfel și cultura postmodernă a divertismentului. Timpul crepuscular al modernității oferă însă creștinismului șansa unei reabilitări. Biserica își poate revendica din nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu: acela de for al unei proclamații evanghelice și al unei narațiuni liturgice excepționale 1. „Povestea” mântuirii neamului omenesc revelată în „epistolarul” biblic s-a dovedit în stare să ofere un sens sacrificial și sublim milioanelor de vieți omenești înscrise în calendarele nevăzute (pentru că au fost incendiate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
datorată în bună măsură lecturii sociologice a Vechiului Testament propusă de E. Troeltsch. Istoricul german simplifică evoluția credinței israeliților prin postularea unui clivaj între vocația sacerdotală (mistică, rutinizantă, autoritar-tradiționalistă) și vocația profetică (harismatică, ascetic-intramundană). Analogia între atributele „vocației profetice” și proclamația reformatorilor din secolul al XVI-lea aproape că nu mai trebuie subliniată. Astfel, „pentru Weber lumea modernă este în mod fundamental o fuziune între monoteismul transformat în raționalitatea formală a lumii de aici și politeismul resurgent care se aplică domeniului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
simplă coincidență. Așa cum a arătat J.-F. Lyotard, acest fapt dezvăluie secreta corespondență între logica posesivă a cunoașterii instrumentale (F. Bacon: tantus scimus quantum possum) și patina tehnocratică a capitalismului 1. Tehnoștiința reduce valoarea de adevăr la un act de proclamație a puterii. Profitul cunoaște doar limbajul elementar al dominației. „Capitalismul este la fel ca știința pentru că nu-i pasă de altceva decât de putere.”2 Puterea - ai cărei primi aliați sunt tehnoștiința modernă și disciplinele sociale acolite - justifică ubicuitatea contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conferită de J. Milbank economiei de cazinou. Unei exaltări atât de crude și pustiitoare a negativității, teologul englez îi va opune „o contraistorie și o contraontologie”, inspirată de narațiunea biblică și articulată în limbajul teologiei augustiniene din Civitas Dei. Răspunzând proclamației vidului absolut de conținuturi germinative în raportul cu alteritatea, John Milbank își propune să restabilească centralitatea ontologică a „binelui” pe care mecanismele moderne ale „puterii” n-o pot imagina. Imprudenta iubire divinătc "Imprudenta iubire divină" Această ultimă țintă a lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fie tutore, trebuia să rămână în domiciliul stabilit de soț (vezi și Mihăilescu, 2002, pp. 17-18). Într-un astfel de context (lipsa drepturilor civile și politice), mișcarea de eliberare din statutul legal infantil este cu totul legitimă. În Țara Românească, Proclamația de la Islaz (1848) prevedea, la articolul 16, „Instrucție egală și întreagă pentru tot Românul de amândouă sexele”. În 1866 (cu un an înainte față de J.St. Millxe "„Mill,JohnStuart"), Cezar Bolliacxe "„Bolliac,Cezar", solidar cu mișcarea de femei a acelei
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
feminism era construit astfel încât avangarda emancipării era naționalistă. Desigur, ne spune Maria Bucurxe "„Bucur,Maria", conceptul liberal de cetățeniexe "„cetățenie", care implica sublinierea drepturilor individuale și a libertăților civile, era atrăgător pentru feminism, fiindcă femeile erau nonproprietare. Revoluția de la 1848, Proclamația de la Islaz păreau promițătoare pentru femei. Transformările sociale via modernizarexe "„modernizare" pe care le așteptau implicau drepturi civilexe "„drepturicivile" și politice egale sau măcar educație egală. Unirea din 1859 redeschide această așteptare: o Românie care se modernizează este (sau ar
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
isprăvile ducesei de Berry. Sentimentul ei dominant era însă în acest moment necazul de a fi înfrîntă. Încă fanariotă, în fibra ei intimă dorea acum cu sete prăbușirea regimului cu concursul oricărei forțe străine, și în visurile-i agitate semna proclamații. Ședința fu deci suspendată până la noi dispoziții și Hangerlioaica se ridică să plece. - Unde este punga? strigă ea către fecior. Acesta, înclinîndu-se ușor, îi întinse un mic pachet, frumos legat, în care se aflau semințe de floarea-soarelui, spre a fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rea dintre spolieri, deoarece este sistematică, permanentă și inevitabilă. Ce făcea Barbès când, în ședința din 15 mai, decreta un impozit de un miliard în favoarea claselor suferinde? El punea în practică principiul vostru. Acest lucru este atât de adevărat, încât proclamația lui Sobrier, care a concluzionat la fel ca discursul lui Barbès, este precedată de acest preambul: Considerând că trebuie ca fraternitatea să nu mai fie un cuvânt van, ci să se manifeste prin acte, se decretează: capitaliștii, cunoscuți ca atare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
preveni, acesta ar fi realizarea planului vechi al voievodului Mihail Obrenovici, adică cesiunea Bosniei către Serbia contra plății unui tribut oarecare. Atunci Serbia s-ar însărcina cu pacificarea. Ziarul Politische Cor[r]espondenz reproduce din foaia oficială a Serbiei o proclamație a consiliului municipal din Belgrad. Acest act nu are nevoie de nici un comentariu. [26 mai 1876] FRANȚA ["O TELEGRAMĂ DIN BERLIN... O telegramă din Berlin a ziarului Times au produs neliniște în publicul francez. Acea telegramă spune că guvernorul Dalmației
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
intra la 27 iunie în poziție strategică. Dacă se va face ruptură cu Poarta - foarte probabil, dar nu inevitabil - acțiunea militară va începe abia în întîile zile ale lui iulie. Principele Milan va pleca din capitală la armată, dând o proclamație ecuivalentă c-un manifest de război. Misiunea ce se dedese lui Kristici pentru curtea din Constantinopole, pusă deja în executare, au fost suprimată. Toate aceste știri Cor. pol. le - aduce sub data de 24 iunie; iar astăzi avem în 30
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fost părăsită de turci cu pierderi însemnate. [25 iunie 1876] MUNTENEGRU ["ÎN 2 IULIE... În 2 iulie la 6 oare dimineața au avut loc înaintea rezidenței prințului un serviciu divin solemn. Înaintea unei nenumărate mulțimi de oameni s-au cetit proclamația în care li se anunță montenegrenilor cumcă i s-au declarat război Turciei. După cetire urmară aclamații entuziastice. O jumătate oară mai târziu armia și ștabul erau așezați în ordine de război când sosi și principele călare cu steagul de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Pașa, comandantul trupelor turcești, va încerca să intre în Muntenegrul descoperit de trup[e] și să ocupe Cetinje. [25 iunie 1876] TURCIA ["MUKTAR PAȘA AU PLECAT... "] Muktar Pașa au plecat la Niș; s-au trimis trupe considerabile la marginele Serbiei. Proclamația de război a sultanului cătră popoarele sale au fost primită cu entuziasm din partea musulmanilor. Generalul unguresc Klapka va intra în serviciul turcesc, în care se mai află în însemnate posturi militari poloni: astfel Mustafa Geladdin Pașa (recte Borzecki), șeful ștabului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
frecat pentru a deveni om de omenie, prin urmare o asemenea încălcare a teritoriului nostru au împlut pe mulți din noi de bucurie. Dar fiindcă această bucurie nu ne-au fost dată de Dumnezeu, de aceea reproducem spre plăcerea universală proclamația maghiarilor, după traducerea "Romînului". [7 octombrie 1877] "ROMÎNIA LITERARĂ" Am publicat în alt rând articolul "Kant și muzica" drept dovadă de temeinicia oamenilor cari îndrăznesc la noi a "face literatură". Deja atunci am spus că un domn semnat {EminescuOpIX 433
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se susține prin faptul că elementele sale de bază - cuvintele ce o compun - au o acoperire corectă în realitate. Este un act de recreere și purificare, pe care România l-a ratat respingând pe plan politic, aplicarea „Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara”, iar Basarabia atunci când a acordat noțiunilor suveranitate și independență înțelesul de delimitare față de România, nu față de Rusia. Ca urmare, provincia mea a revenit în îmbrățișarea de fier a „fratelui mai mare” de la Răsărit. Sau să luăm un alt
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a făcut în numele restabilirii ordinii, a protecției locuitorilor și a apărării depozitelor de alimente aflate în proprietatea statului român. S-a insistat pe ideea că nu este vorba de ocupație militară, prin care România să își promoveze interesele politice proprii. Proclamația semnată de generalul Constantin Prezan 99 a rămas definitorie pentru explicarea prezenței militare române în Basarabia, fiind preluată ca atare și în manualele din 2000. Mârzescu a avut însă obiecții la această declarație de bune intenții, redactată în grabă și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
strategică a acestor acțiuni, aparent marginale și puse sub semnul securității interne, a fost mai vizibilă din afara țării 117. Ideea de asigurare a ordinii în beneficiul frontului l-a sedus atât de mult pe Berthelot, încât a subscris întru totul proclamației date de generalul Prezan, care lămurea scopurile armatei române în Basarabia. Totuși, în mai puțin de o lună, lucrurile au evoluat tot mai clar în alt sens, iar generalul observa, în sfârșit, că: "sub acoperirea măsurilor de ordine și poliție
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
plan ostași (în uniforme al armatei Austro-Ungare), preoți, țărani, sau doar pe sătenii din Galțiu 330. După caz, la această lecție se adăugau versuri despre tricolor și portretul unuia dintre conducătorii mișcării unioniste, de preferat Vasile Goldiș, cel care citise proclamația de unire la Alba Iulia. Simbolistica zilei de 1 decembrie a fost ridicată la superlativ întrupând, finalmente, un personaj istoric generic, "statul național unitar român": construct persistent al istoriografiei recente, continuând cumva personificările interbelice ale "neamului", "regatului" sau "României mari
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
instituit la 5/18 martie 1918 și a demisionat la 18/31 octombrie 1918. 97 Gheorghe Gh. Mârzescu, Fapte și impresii zilnice (1917-1918), ediție îngrijită de Ioan Lăcustă, Editura Curtea Veche, București, 2004, pp. 183-184. 98 Ibidem, p. 189. 99 Proclamația generalului Prezan puncta, mai întâi, o dublă sursă de legitimare a acțiunii românești: "în aceste clipe de grea cumpănă și nestatornicie, Sfatul Țării și-a adus aminte de noi și ne-a cerut prin comandamentul militar rus să trecem Prutul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
asocieze cu executarea cântecelor patriotice (vezi Julieta Alexandru, Îndrumări metodice privind activitățile de educație moral-politică și patriotică în grădiniță, în Ibidem, p. 45, 50). 209 Cu prilejul unei recente aniversări a unirii din 1859, primarul Iașului, Gh. Nichita, a lansat proclamația "România s-a născut la Iași! 24 ianuarie sărbătoare națională legală a României". Colectarea adeziunilor a început cu oaspeții obișnuiți ai orașului în această zi, politicienii de prim rang ai momentului, în frunte cu președintele României. A subscris însuși mitropolitul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
avem 1 decembrie ca zi națională" (Emilian Rusu, 47 ani, tehnician). Sondajul a fost publicat în "Ziarul de Iași", din 27 ianuarie 2010 (http://www.ziaruldeiasi.ro/ pulsul-orasului/sinteti-de-acord-ca-ziua-de-24-ianuarie-sa-fie-sarbatoare-nationala ~ni63me, accesat la data de 20.03.2010). Inițiatorii au perseverat. Proclamația a devenit expunere de motive pentru un proiect de lege prin care 24 ianuarie ar fi urmat să devină sărbătoare legală. A fost aprobat în cvasiunanimitate de Senat, la 23 noiembrie 2010 (http://webapp.senat.ro/ pdf/10L539EM.pdf, accesat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]