1,028 matches
-
Ar fi vrut să plece din nou către Paris, Londra și chiar New York, dar era deja bolnav, drept pentru care s-a dus pentru un tratament la băile de la Zizin. Poate că nimeni Însă nu Îi putea recompune atunci portretul prodigios, În afara câtorva prieteni sași care au și difuzat cele mai importante știri despre călătoriile sale În ultimii 20 de ani. Din punctul de vedere al culturii multiple din Transilvania secolului al XIX-lea, Honigberger e deopotrivă un factor imagologic și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tradițională Începe să absoarbă anatomia patologică europeană, iar introducerea terapeuticilor occidentale transmise prin diplomați și călători va constitui un terminus post quem important În privința globalizării civilizației asiatice abia redescoperite În Europa 1. Confluența dintre medicină, voiaj și cercetări asiatice e prodigioasă acum. Despre Memorial Ranjit Singh de la Amritsar, căruia i-a dedicat multe cercetări În ultimii ani, Lafont afirmă că „o Întreagă secțiune e consacrată activităților arheologice În regatul Panjabului și explorării geologice a Himalayei de către Victor Jacquemont În 1831, care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
altfel decât direct și complet coloniale, inaccesibile la acea dată În Principatele noastre, căci prima lege românească pentru Încurajarea industriei zahărului e din 1873, an În care se Înființează și pulberăriile de la Cotroceni și Târgușorul Vechi 4. Înainte de 1860, medic prodigios și neobosit, Honigberger pare să fi recuperat multitudinea și varietatea călătoriilor spre India Într-o radiografie compensatoare a Întâlnirii concrete dintre cele două civilizații. Ultimele două traversări continentale vor fi aproape În exclusivitate datorate preocupărilor sale medicale; În 1867, la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
funcție, iar Ș. trebuie să aștepte toamna lui 1944 pentru ca Ion Petrovici, noul ministru, să îl transfere la Catedra de literaturi romanice a Universității din București, unde își va încheia cariera didactică. În perioada de la Iași Ș. are o activitate prodigioasă în domeniul relațiilor franco-române. Inițiază în 1921 Cercul de studii Lutetia - care va publica din 1922 o revistă lunară cu același nume - și va fuziona în 1939 cu Centrul universitar franco-român al Institutului Francez din București. Din 1929 înființează Cercul
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
Ion Brad, Ion Hobana, Geo Șerban, Andrei Brezianu, Alexandru Al. Șahighian; din 2002 componența colegiului este următoarea: Michel Degay, Pierre Oster, Virgil Nemoianu, Jean Starobinski, Gianni Vattimo, Nicolae Balotă, Geta Brătescu, Solomon Marcus, Irina Mavrodin, Mihai Șora și Eugen Vasiliu. Prodigioasă replică la spiritul uniformizant, ideologizant, al regimului totalitar, S.20 urmărește, în primul rând prin traduceri din literaturile străine, punerea în circulație a marilor opere ale literaturii universale, „publicarea unor antologii de poezie, nuvele, fragmente de roman, piese de teatru
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Arghezi, fostul său elev, cu un text de o bunăvoință ironică, în care portretul pitoresc nu atenuează accentele demolatoare ale criticii. Îndrăgostit de cultura Antichității, V. face din aceasta aproape unica sursă a inspirației sale poetice. Dotat cu o memorie prodigioasă, dascălul de elină și germană notează cu acribie până și sursa informațiilor, făcând din pagină un fel de muzeu itinerant, în care figurile mitologiei grecești, legende, rituri și obiceiuri domestice ajung sub ochii cititorului neînsuflețite de vreo trăire lirică: „La
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
revistei „Viața literară” un Caiet contemporan cu „siluete polemice” și trei volume intitulate De vorbă cu scriitorii noștri, din care, cu o întârziere de patru decenii, pare-se că s-au articulat cele două cărți ce adună o parte din prodigioasa activitate a gazetarului literar. SCRIERI: Caravanele tăcerii, cu ilustrații de Victor Feodorov, București, 1923; Stampe, cu desene de Victor Feodorov, București, 1927; Cara-Su, București, 1935; ed. București, 1969; Cu scriitorii prin veac, postfață G. Călinescu, București, 1967; Chipuri din
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
muzeistice. E drept, distincțiile, titlurile, onorurile exercitau asupra lui o atracție exagerată, ceea ce stârnește, nu o dată, ironia contemporanilor și a posterității. Alceu Urechia și Nestor Urechia sunt fiii săi dintr-o a doua căsătorie, cu Luiza Wirth-Pester. Scrierile lui U., prodigioase, gândite cu emfază ca pietre într-o construcție monumentală - opera completă în treizeci și cinci de tomuri -, mărturisesc o excesivă încredere în rostul propriei participări la îmbogățirea culturii românești. În Istoria românilor (I-XIII, 1891-1901), sârgul documentar impresionează, nu și rigoarea, discernământul
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
în schimbul unei remunerații de invidiat, refuză, motivul fiind, probabil, acela că nădăjduia să înființeze la București o catedră universitară de psihologie fiziologică. Din păcate, în preajma numirii sale ca profesor la Collège de France, o pneumonie pune capăt unei activități științifice prodigioase. În afara a numeroase lucrări științifice - De la Audiométrie (1901), La Pathologie de l’attention (1908), La Psychologie de l’attention (1910), Le Sommeil et les rêves (1911) ș.a. -, V. nu rămâne străin de fenomenul literar european și românesc, fiind și o
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
Destin”, 1951, 1; I. D. Coterlan, Poziția ultimei interpretări sintetice a istoriei românilor, „Destin”, 1951, 2; V.I. [Virgil Ierunca], „Utopía y plenitud histórica”, „Ființă românească”, 1964, 2; V.H. [Vintilă Horia], Carte la o aniversare, „Ființă românească”, 1966, 4; F.R., O activitate prodigioasa, „Ființă românească”, 1968, 7; Nicu Caranica, „Vârstă utopiei”, „Destin”, 1968, 16; Horia Stamatu, Soarta libertății în veacul necesității, „Destin”, 1968, 16; Vintilă Horia, „Fronteras del silencio”, „Destin”, 1968, 16; Mihai Cismărescu, „Nou itinerar”, „Destin”, 1968, 17-18; Horia Stamatu, Chestiunea „umanismului
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Năluca, Primul Mușatin, Matei înțeleptul, Viviana, Acul bate, Maura în munți, Acoperișul), a tradus din autori (mai ales poeți) francezi, spanioli, ruși, a scris studii de istorie literară și folcloristică și a colaborat la lucrări didactice colective, a întreținut o prodigioasă corespondență. În 1998, după o tăcere de cincizeci și cinci de ani, poetului i se publică volumul antologic Alborada. A mai semnat cu numele real ori cu pseudonimele Ear, E. Arabescu, B. Bănulescu, Mălin Bucur, Dem. Codrescu, E. Frăsinel, Firu
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
motive, cele mai multe de natură politică. A fost distins cu numeroase premii, între care Premiul Uniunii Scriitorilor (1975, 1981, 1993), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (1970), Premiul Academiei Române (1975), Premiul Opera Magna al Uniunii Scriitorilor (1995). Z. are o activitate critică prodigioasă, ce cuprinde literatura română de la începutul secolului al XIX-lea până în anii ’90 ai secolului al XX-lea. Încă din Masca geniului (1967), care se resimte, ca mai toate cărțile epocii, de pe urma dogmatismului și a sociologismului, el își afirmă aplicația
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
o zi/Ca legendele care le asculți fără să le crezi”. Odată cu ideile despre poezie V. își schimbă și modul de a poetiza. Din (oarecum) reportericească, în orice caz vizualizantă, lirica lui devine discursivă: încă din poemele românești de după Incantații prodigiosul imagist începuse să-și dezartificializeze versurile, iar propensiunea spre discursivitate se profilase mai înainte, în Ulise. Evident, discursul asumat implică structurarea, și din ce în ce mai hotărât poetul își strânge nebuloasele de imagini în jurul câte unei emoții dominante, Petre Schlemihl fiind, din această
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
că implicațiile externe ale constituirii Regatului, În etapa istorică numită a „diplomației secrete”, să fi fost o explicație pentru survolarea la români rapidă, de istoricii de până la 1914, a „Împrejurării” ridicării de rang ori de prestigiu a statului român. Mai prodigioasă decât istoriografia, ce s-ar fi numit „contemporană domniei lui Carol I”, a fost publicistica / jurnalistica din timpul acelei domnii, prin audiența deosebită a „criticii puterii”, o publicistică incluzând „partea” ce și-a atras „eticheta” de „anticarlistă” ori „antidinastică”<ref
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
fiu... o să fiu...”, „Calul morții mele era, - calul morții era”, „Toate cântecele au un sfârșit,/ Un sfârșit va avea și cântecul meu”. Prozodic, și structural în genere, nu este nici o deosebire între poemele de tinerețe, de maturitate și cele târzii. Prodigioasă, publicistica scrisă de S. în deceniul al patrulea este, cum o definește el însuși, „aproape în întregime politică”. Adversar al mișcării legionare și al celei cuziste încă înainte de angajarea în presă, gazetarul denunță încălcarea principiilor democratice de către autoritățile statului, nu
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
E. Eisner, E. Vallance (eds.), Conflicting Conceptions of Curriculum, McCutchan Publishing, Berkeley, 1974. 44. E. Eisner, The Educational Imagination: On the Design and Evaluation of School Programs, Macmillan, New York, 1979 (reeditată în 1985). 45. Robin Barrow a fost un scriitor prodigios. Menționăm aici numai lucrările publicate în anii ’70: R. Barrow, R. Woods, An Introduction to Philosophy of Education, Methuen, Londra, 1975; R. Barrow, Common Sense and the Curriculum, George Allen and Unwin, Londra, 1976; Plato and Education, Routledge & Kegan Paul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Poenaru (Cântarea Dobrogei) ș.a. Proza s-a publicat puțină, gazeta adăpostind, între altele, povestirea Cenușă unei scrisori, iscălita cu pseudonimul Măr. Scurte note au în vedere spectacolele de teatru - puține de altfel - din oraș. Două comentarii ample se referă la prodigioasa activitate teatrală a lui Matei Millo și a Aristizzei Romanescu. D. M.
VOINŢA TULCEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290634_a_291963]
-
putem întâlni: a) arierația autistică - o formă de insuficiență mintală severă caracterizată prin deficit intelectual pronunțat, absența comunicării, posibilități reduse de educare și instruire, copiii în cauză fiind capabili doar de achiziția unor automatisme sau conduite condiționate; b) deficienții mintal prodigioși („idioții savanți”) - reprezintă cazurile cu o dizarmonie în dezvoltarea intelectuală și prezența hipermneziilor mecanice, nefiind capabili să folosească datele evocate în structuri suple, flexibile, originale; în literatura de specialitate sunt cunoscute cazuri de astfel de deficienți, apți să realizeze mintal
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vie a genului în Oltenia, culegerea fiind una dintre cele mai bogate publicate până la acea dată. Studiul Ideea de dreptate și libertate în cântecul popular (1988), consacrat haiducului și haiduciei, este în bună măsură didactic și sociologizant. Având o memorie prodigioasă, fostul deținut politic P. și-a notat și a inclus în antologia Poezia în cătușe (1995) versuri scrise în temniță de Radu Gyr, Ion Omescu, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Eugen Luca, Vasile Pânzaru, Dumitru Arvat ș.a. În antologie au intrat
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
societății românești după 1989”. În toate lucrările sale teatrul românesc și în genere cultura română sunt privite cu deschidere către fenomenul universal, autorul avansând puncte de vedere comparatiste de viu interes. Această abordare se sprijină, de altfel, și pe o prodigioasă activitate de traducător, cu deosebire din dramaturgia britanică, din autori precum Harold Pinter, Edward Bond, Howard Barker, Martin Crimp, David Pownall, Sarah Kane, J. Graham Reid, David Edgar, Willy Russell, Ray Coney ș.a., iar din Peter Brook lucrarea Spațiul gol
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
Criticilor Dramatici, Premiul „I.L. Caragiale”) i se reprezintă în septembrie 1922 la Teatrul Național din București, apoi la Teatrul Național din Iași. În 1923 este ales secretar al comitetului de conducere al Societății Autorilor Dramatici Români. În 1925 începe o prodigioasă carieră în domeniul teatral: director de scenă la Teatrul Popular, inițiator al unui teatru pentru copii, director de scenă la Teatrul Național din Craiova (1926), director al Teatrului Național din Cernăuți (1927-1929), regizor la Teatrul Maria Ventura (1929-1933), director al
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
a provinciilor românești înstrăinate. Memoriile devin politice, fără a fi totuși ignorată literatura, o pagină aproape antologică fiind aceea în care descrie cum a luat cunoștință de poezia lui Blaga. Se află aici o bogăție covârșitoare de date privind activitatea prodigioasă a lui P. ca întâiul rector al Universității Daciei Superioare de la Cluj, despre aprecierea de care se bucura pe plan internațional lingvistul și despre misiunea la Liga Națiunilor, unde îi cunoaște pe Elena Văcărescu, pe Nicolae Titulescu și pe filosoful
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Enciclopediei relațiilor culturale româno-italiene, coordonator - în colaborare cu Mircea Zaciu și Aurel Sasu - al Dicționarului scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și al Dicționarului esențial al scriitorilor români (2000). Poliglot, cosmopolit, romanist de prestigiu, P. este și un traducător inspirat și prodigios. Semnează în periodice sute de transpuneri din poezia lirică italiană, franceză, portugheză, braziliană, catalană, hispano-americană, versiuni ale unor cărți de critică, estetică, poezie, însoțindu-le de prefețe, postfețe, bibliografii, cronologii, note etc. Avea în șantier o traducere a Divinei Comedii
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
an școlar e și profesor de latină la Liceul „Gh. Lazăr”. Devine membru al Comisiei Monumentelor Istorice, director al Muzeului Național de Antichități (din 1910) și e ales membru corespondent (1911), apoi titular (1913) al Academiei Române. Activitatea sa, atât de prodigioasă, îi conferă o aură de legendă. Munca la catedră, unde va fi titularizat în 1913, la Muzeu, la Academie (în 1920-1923 e vicepreședinte, iar din 1923 secretar general), prezența în presă sunt amplificate prin susținute preocupări de natură organizatorică și
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
editat revista „Pagini literare și sociale”, iar din 1920 a redactat „Revista pentru toți”. În 1921 s-a căsătorit cu o funcționară, cu care a avut două fiice, Lia Peltz, profesoară, și Tia Peltz, pictoriță. În perioada interbelică desfășoară o prodigioasă activitate publicistică. Va conduce revistele „Caetele lunare” (1926-1929) și „Zodiac” (1930-1931), colaborând sau lucrând în redacția altor ziare și reviste, precum „Facla”, „Chemarea”, „Reporter”, „România literară”, „Sburătorul”, „Tiparnița literară”, „Adam”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta”, „Rampa”, „Izbânda”, „Avântul
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]