9,624 matches
-
în reprezentare și grație ei, a trasa o nomenclatură generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă și monadică. Necesitatea de a vorbi acum de "epoci", adică de o istorie a formelor tipice ale acestei activități productive rezultă în final din faptul că în fiecare monadă viața nu este doar conservare, ci si sporire. În acest fel, "plusul" ca "plus de sine" spre care tinde orice activitate, pentru că el se realizează deja pe planul vieții numite materiale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care, atât în cercetare, cât și în viața de fiecare zi, tendința firească este aceea de a căuta răspunsuri mai cu seamă problemelor pe care le întâmpini în mod nemijlocit. Am considerat că apelul la experiența directă poate fi extrem de productiv 17. Am urmărit, după o observație a Sandrei Harding (1993, p. 69), să folosesc „sistematic situaționarea/localizarea socială a subiecților cunoașterii ca o resursă pentru maximizarea obiectivității”. Ipoteza avută în atenție, din perspectiva politicilor publice, a fost aceea că „trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din atribuțiile din sfera privată, prin sprijin acordat din partea statului, în mod real, povara dublei zile de muncă a fost resimțită de către femei, mai ales în contextul rarității produselor. Femeile continuau să presteze un tip de muncă salarizată în sfera productivă și o muncă neremunerată în sfera privată (legată de îmbunătățirea condițiilor de trai, de creșterea și îngrijirea copiilor, de asigurarea unui climat optim în familie, de menținerea legăturilor cu familia lărgită, de păstrarea obiceiurilor etc.)38. Într-un fel, viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
intereselor locale și particulare interesului general; o menținere a libertății schimburilor interne; punerea în practică a unei legislații comerciale uniforme; o planificare națională în materie de infrastructuri de transport (căi ferate, șosele, canale etc.); o politică de dinamizare a forțelor productive; un protecționism educator. A. Wagner și A. G. Schmoller propun realizarea unei economii mixte. Influențînd mișcarea muncitorească a vremii, ei își pun pentru prima dată problema a ceea ce astăzi numim "Statul Providență", avînd ca obiective justiția socială și reglarea economică. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
urmărite. 1.2.1. Evoluții " În timpul ultimilor patruzeci de ani, Statul, în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, a încercat să pornească un motor schumpeterian de creștere. Activitatea sa s-a focalizat pe mobilizarea resurselor, pe investiții directe în activitățile productive, sau pe dirijarea lor spre anumi-te sectoare. Un ansamblu complex de controale reglementatoare, de politici protecționiste și de instrumente promoționale a dus la apariția industriei și sectoarelor sociale între-prinzători și concesionatori dependente de ea"1. Deci, în timp ce în țările dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
rolul intervenționist. "Noul stat va continua să exercite o influență decisivă asupra procesului de industrializare și de creștere pe termen lung. Totuși, rolul lui va fi diferit de acela al statului postbelic. O implicare diminuată a guvernului în activitățile direct productive va contrasta cu un accent mai mare pus pe infrastructura fizică și socială, pe menținerea unui climat macroeconomic stabil și pe stabilirea obiectivelor de dezvoltare comune cu sectorul privat, pe baza cărora se vor derula toate politicile și programele guvernamentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
tip de management. Expansiunea piețelor s-a însoțit de reducerea controlului birocratic și creșterea posibilităților de alegere a consumatorilor. Astfel, treptat, filosofia și politica Welfare-State au fost în bună măsură abandonate, instalîndu-se la putere altele mai liberale. 1.8. Stat productiv sau Stat parazit? Pentru a concretiza grila de mai sus, trebuie să alegem cîțiva indicatori reprezentativi. Pentru aceasta, sunt posibile două metode: pri-ma presupune o evaluare a contribuției fiecărui sector la valoarea adăugată, adică la P.I.B., în timp ce a doua se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
una secundară, sau chiar parazită, funcționarii publici fiind tratați ca un balast pentru societate. Or, chiar dacă există, ca și în alte sectoare, salariați puțin performanți, nu putem generaliza constatarea. Mult mai pertinent ar fi să încercăm să distingem ceea ce este productiv de ceea ce este neproductiv. Astfel: într-o primă aproximare, sectorul productiv nu produce nimic, datorită lentorii sale; un alt punct de vedere, consideră că doar producția de bunuri este importantă, iar serviciile nu corespund decît unei activități superficiale, deci neproductive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
balast pentru societate. Or, chiar dacă există, ca și în alte sectoare, salariați puțin performanți, nu putem generaliza constatarea. Mult mai pertinent ar fi să încercăm să distingem ceea ce este productiv de ceea ce este neproductiv. Astfel: într-o primă aproximare, sectorul productiv nu produce nimic, datorită lentorii sale; un alt punct de vedere, consideră că doar producția de bunuri este importantă, iar serviciile nu corespund decît unei activități superficiale, deci neproductive. Această teză apare în mod explicit la Marx și la marxiști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
asemenea, neproductivi, ceea ce ar umple societatea de tot mai mulți paraziți. Este mult mai util să considerăm că bunurile și serviciile sunt la fel de necesare, acestea din urmă ocupînd chiar un loc crescător în P.I.B.-ul țărilor industrializate. Dezbaterii asupra caracterului productiv/neproductiv i se suprapune astfel cea asupra caracterului comercial/necomercial al activităților. Ceea ce face pe unii să considere drept neproductivă munca administrațiilor, este faptul că cheltuielile corespondente sunt finanțate prin prelevări obligatorii. Or, prelevarea nu este o puncție operată în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este totuși creatoare de avuție, la fel ca a oricărui alt salariat. Tot mai mulți oferă un răspuns pozitiv acestei chestiuni, integrînd două aspecte evidente, și anume: În primul rînd, s-a considerat că doar cei care produc bu-nuri sunt productivi. Dar o infirmieră, de pildă, este la fel de productivă ca și un muncitor dintr-o uzină de automobile sau un profesor. Serviciile, comerciale sau noncomerciale, constituie o parte integrantă a producției, la fel de importantă ca și cea a bunurilor, iar cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a oricărui alt salariat. Tot mai mulți oferă un răspuns pozitiv acestei chestiuni, integrînd două aspecte evidente, și anume: În primul rînd, s-a considerat că doar cei care produc bu-nuri sunt productivi. Dar o infirmieră, de pildă, este la fel de productivă ca și un muncitor dintr-o uzină de automobile sau un profesor. Serviciile, comerciale sau noncomerciale, constituie o parte integrantă a producției, la fel de importantă ca și cea a bunurilor, iar cei care le pro-duc sunt, în mod evident, productivi; În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la fel de productivă ca și un muncitor dintr-o uzină de automobile sau un profesor. Serviciile, comerciale sau noncomerciale, constituie o parte integrantă a producției, la fel de importantă ca și cea a bunurilor, iar cei care le pro-duc sunt, în mod evident, productivi; În al doilea rînd, poți să fii mai mult sau mai puțin productiv, dar acest adjectiv trebuie înțeles aici într-un sens dinamic. Activitățile cele mai productive sunt cele în care productivitatea, mai ales cea per capita, crește mai repede
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
profesor. Serviciile, comerciale sau noncomerciale, constituie o parte integrantă a producției, la fel de importantă ca și cea a bunurilor, iar cei care le pro-duc sunt, în mod evident, productivi; În al doilea rînd, poți să fii mai mult sau mai puțin productiv, dar acest adjectiv trebuie înțeles aici într-un sens dinamic. Activitățile cele mai productive sunt cele în care productivitatea, mai ales cea per capita, crește mai repede decît în altele și este adevărat că serviciile colective sunt domenii în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și cea a bunurilor, iar cei care le pro-duc sunt, în mod evident, productivi; În al doilea rînd, poți să fii mai mult sau mai puțin productiv, dar acest adjectiv trebuie înțeles aici într-un sens dinamic. Activitățile cele mai productive sunt cele în care productivitatea, mai ales cea per capita, crește mai repede decît în altele și este adevărat că serviciile colective sunt domenii în care productivitatea crește puțin. Potrivit doctrinei liberale, Statul nu este decît instrumentul lipsit de voință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de interdicția pe care le-o impun agricultorii. Obiectivul economistului este în acest caz de a face astfel încît suma algebrică a cîștigurilor și pierderilor să fie maximală și că ne aflăm astfel, din punctul de vedere a diverselor activități productive într-un punct de optim. Chestiunea unor eventuale compensări nu va interveni decît cel mult în plan secund, atunci cînd ne-am interesa de repartiția resurselor. Logica e aceeași dacă relațiile dintre activități sunt disimetrice. În acest caz se va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prețurilor, mai ales după o deprimantă perioadă de hiperdirijism al acestora, perioadă care în pofida unei excesiv declamate intenții de dezvoltare armonioasă a avut ca efect participări guvernamentale inadecvate la dezvoltarea unor zone, drenarea capitalului financiar spre regiunile bogate, căderea in-vestițiilor productive, evidente slăbiciuni structurale ale economiei etc., se impune o abordare mixtă: piețe funcționale și intervenții publice bine orientate. Prin urmare, este necesară conceperea și susținerea unor politici active la nivel regional și local, concretizate, în primul rând, în investiții publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
inhibarea inițiativei și a înclinației de a muncii; creșterea datoriei publice, afectînd ratele dobînzilor și oferta de capital în economie, datorită efectului de crowding out; încetinirea creșterii economice, prin transferul de resurse din sectorul privat în cel public; reducerea capacității productive și a capacității de export; afectarea balanței de plăți; dacă din cheltuielile publice se finanțează proiecte de dezvoltare, prosperitatea poate să crească; în măsura în care cheltuielile publice devin excesive și generează inflație, standardul de viață și economia în ansamblul său vor fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
iar altele nu (principiul teritorialității, principiul neretroactivității fiscale ș.a.). Consimțămîntul contribuabililor poate cunoaște o erodare datorată unor cauze multiple, dintre care reținem: evoluția sistemelor fiscale de la preponderența impozitelor directe, mai bine percepută de contribuabili, la cea a impozitelor indirec-te, mai productive, dar care pot conduce la o "anesteziere" a plătitorilor; exagerarea în reglementări fiscale; ruptura dintre administrația fiscală, legislator și contribuabili, ca și neîncrederea acestora din urmă. În vederea combaterii acestei erodări a consimțămîntului, autoritățile încearcă să dezvolte strategii adecvate, încercînd la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economice, politice, psihologice etc. Ca atare, putem vorbi despre limite ale presiunii fiscale, și ele sunt: limite de natură psihologică, care sunt date de reacțiile contribuabililor, care pot opune rezistență la creșterile de impozite, prin evaziune, fraudă, renunțare la activități productive și chiar revolte sau greve fiscale; limite de natură politică, care au în vedere faptul că plătitorii de impozite sunt și votanți și se pot orienta către alte partide decît cele care impun o creștere prea mare a sarcinii fiscale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sunt depersonalizate. Operațiunile de contractare a datoriei publice, organizarea și ținerea evidenței acesteia, rambursarea, calculul și plata dobînzilor, comisioanelor ș.a. constituie gestionarea datoriei publice. Rambursarea datoriei publice se poate face din următoarele surse: 1) Impozite; 2) Venituri obținute din investiții productive finanțate prin împrumuturi publice; 3) Noi împrumuturi. Rambursarea constă în răscumpărarea titlurilor de la deținători (investitori), prin restituirea sumelor împrumutate și a tuturor spezelor contractate. Ea se poate face pe calea anuităților, prin tragere la sorți, sau prin răscumpărare la bursă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ea poate provoca noi creșteri de impozite, accentuarea dezechilibrului balanței de plăți și alimentarea procesului inflaționist. Efectul total, benefic sau nu, este dat de scopul îndatorării, de destinația fondurilor împrumutate și de inteligența gestionării. Dacă fondurile se duc în investiții productive, creatoare sau generatoare de efecte de antrenare pozitive, îndatorarea a fost benefică, dacă se duc pe consumuri dispensabile, sau pe acoperirea deficitelor, atunci efectele vor fi perverse. Capacitatea de îndatorare efectivă a unei țări este dată de diferența dintre capacitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi: naționalizări sau privatizări; sprijinirea sectoarelor motor, sau a celor aflate în declin (prin acordarea de subvenții și/sau reduceri de sarcini fiscale și sociale). Al doilea tip, de inspirație mai liberală, vizează ameliorarea condițiilor generale de exercitare a activității productive prin: reglementarea sau dereglementarea activităților economi-ce vizînd creșterea ocupării, protecția mediului, legislație privind concurența, piețele publice ș.a. o anumită politică în materie de impozitare a capitalului și a muncii, o alta în materie de amenajare a teritoriului cheltuieli de infrastructură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
necesită astăzi o adaptare la cerințele pieței mondiale și specializarea în domeniul noilor tehnologii. a) În general, pot exista strategii de nișă, care implică specializări și țintirea unor nișe de piață, sau strategii de filieră, ce presupun dezvoltarea de filiere productive, de economii de scară, lanțuri de activități complementare în întreaga economie, vizînd atît piața internă cît și cea externă. Dacă sprijinul acordat de stat industriilor strategice sau aflate în reconversie necesită o perioadă mai mare de timp, atunci esențialul intervențiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
directe industriei sunt astăzi foarte criticate, căci ele generează scăderea profiturilor producătorilor și creșterea rentei oligopolurilor în detrimentul consumatorilor. b) Naționalizări și privatizări Prin naționalizare, pot fi urmărite o serie de obiective cum ar fi: un obiectiv anticriză, prin modernizarea aparatului productiv, cu intenția de a face din întreprinderile naționale vîrfuri de lance în domeniile de excelență tehnologică, pentru a rezista competiției străine; un obiectiv de transformare a raporturilor sociale de producție. Dar, de obicei, Statul nu este cel mai bun administrator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]