614,058 matches
-
neinteresate unele de altele, așa cum un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile curente de gândire contemporană. Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
cum ar scăpa, când în revistele de specialitate românești "tonul este mohorât, fraza boantă, lexicul imposibil, autismul profesional fără scăpare"? Așadar, problema e mai largă. Specialiști sau publiciști, savanți sau comentatori, cu toții împart responsabilitatea stării de insignifianță și obsolescență a produsului final - cultura publică. Dacă luăm în considerare că în vârful piramidei tronează Marele Vinovat, Statul însuși, "anacronic și imbecil, ș...ț adăugând tuturor acestor clivaje mișcătoare opoziția dintre cultura oficială, care are atributul de națională, și restul culturii, căreia i
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
nemiloasă a românilor. Sau poate că Iliescu nu e mulțumit că românii din străinătate nu vin să se căciulească, alături de cei rămași în țară, sub geamurile ministerelor, scoși în stradă de mizeria materială în care i-a prăbușit clarviziunea acestui produs al ciumei minții. P.S. Aflu cu întristare - nu și cu surprindere - că prozatorul Cristian Teodorescu a fost nevoit să plece de la conducerea săptămânalului "Cultura". Mare păcat. În doar câteva luni, reușise să creeze o revistă consistentă și independentă, departe de
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
Gina Sebastian Alcalay Cu extraordinarul său spirit de observație și o capacitate de esențializare excluzînd orice idei preconcepute, Milan Kundera a dat unele definiții și exemplificări metaforice noțiunii globale de kitsch, ale cărui produse dulcege, insipide și inepte se revarsă asupra noastră "zi de zi și în proporție de masă". În esență, spune el, kitsch-ul exclude din cîmpul viziunii sale tot ce este inacceptabil în existența umană. Este neapărat necesar ca sentimentele suscitate
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
insipide și inepte se revarsă asupra noastră "zi de zi și în proporție de masă". În esență, spune el, kitsch-ul exclude din cîmpul viziunii sale tot ce este inacceptabil în existența umană. Este neapărat necesar ca sentimentele suscitate de produsele kitsch să fie împărtășite de un număr cît mai mare de oameni. De unde recursul la clișeu, ca fiind cel mai ușor de receptat. Kitsch-ul, arată Kundera, n-are ce face cu ineditul, cu individualul, cu nuanțele intermediare, cu tendința
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
poet", scrieri, de regulă versuri, adică un gen literar unde, sub oblăduirea câtorva metafore - unele prăpăstioase și jignitoare pentru lingvistică - își putea dezlănțui sentimentele sub forma unor... suspine elucubrante... Bineînțeles, și pentru asigurarea unei platoșe cât de cât salvatoare, majoritatea produselor erau aruncate în recipientul inexpugnabil al suprarealismului, postmodernismului, ermetismului sau al filozofiei, fapt care putea să-l proiecteze în mijlocul marilor și neînțeleselor spirite ale lumii... Ca orice pui de dac (cum l-au susținut entuziaștii, patriotarzii și, mai ales, răuvoitorii
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
le ia și pornește în galop să-i le returneze. Nu aflăm niciodată dacă i le-a dat înapoi sau nu... Și până acum nici nu m-am atins de dialoguri, care sunt de-o artificialitate demnă de reclamele la produse electrocasnice și la fel de originale. Să citez, deci: "iubesc natura care-și pune straie noi", "se spune că iubirea aduce nefericire", "așa că vom privi această lume cu un dispreț olimpian", "am vrut să învăț și animalele să mănânce frumos", "credeam că
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
meu de a spune ce cred. Deci toată admirația pentru Dinescu"), în mod oarecum surprinzător nu se arată favorabil ideii implicării scriitorilor în contestarea directă a regimului comunist. Scrie autorul Orgolii-lor: "Nu vreau să mă afirm decît ca scriitor, cu produsul muncii mele literare. În clipa în care aș scrie în presa de aici un protest, mi-ar fi traduse cărțile, aș circula mai ușor, fără greutățile materiale pe care le am, aș fi o persoană cunoscută. Dar tocmai acest lucru
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
corespunde perfect celui italienesc, iar forma pizzerie este foarte apropiată de cea italienească, pizzeria), în cazul lui pizzar nu există dubii: este cu siguranță o formație românească cu sufixul de agent -ar; în italiană, termenul care îl desemnează pe preparatorul produsului e pizzaiolo. Am descoperit și un alt derivat românesc, mult mai rar, cu același sens de nume de agent: pizzerist - "acum este "pizzerist" la un local de specific" (România liberă = RL 2562, 1998, 7). Mai puțin atrage atenția cazul cuvîntului
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
acum este "pizzerist" la un local de specific" (România liberă = RL 2562, 1998, 7). Mai puțin atrage atenția cazul cuvîntului pasta, cel puțin la fel de interesant din punct de vedere lingvistic, pentru că un termen deja existent în română primește - sub influența produselor culinare italienești - un sens și o utilizare nouă. Cuvîntul italienesc pasta poate fi doar parafrazat prin formule tehnice-comerciale - paste făinoase; produse din paste făinoase; fel de mîncare bazat pe paste făinoase - care desigur nu au cum intra în circulația curentă
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
cel puțin la fel de interesant din punct de vedere lingvistic, pentru că un termen deja existent în română primește - sub influența produselor culinare italienești - un sens și o utilizare nouă. Cuvîntul italienesc pasta poate fi doar parafrazat prin formule tehnice-comerciale - paste făinoase; produse din paste făinoase; fel de mîncare bazat pe paste făinoase - care desigur nu au cum intra în circulația curentă. Folosit fără determinanți, mai ales la singular, cuvîntul pastă evoca în română alte realități (pixul, periuța de dinți, terciuirea); chiar în
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
dinți, terciuirea); chiar în context culinar, era mai familiară pasta de tomate. În prezent se tinde totuși să se folosească singularul pastă/a și mai ales pluralul paste, fără specificări, cu sensul culinar italienesc: "alte rețete de paste / spaghetti"; "pe produsele Barilla scrie exact tipul de pastă" (desprecopii.com/forum; fiind vorba de un text din Internet, nu se poate știi dacă finala era a sau ă), "v-am explicat la carbonara, spaghetti sau paste scurte, ce vreți" ; "sosul cu care
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
pornește de la neîncrederea poetului în cuvânt și vede în Blaga un exponent al "poeticii/esteticii tăcerii", încercând să-l încadreze într-o serie lirică europeană (din păcate, destul de imprecisă): "din artă a cuvântului poezia devine o artă a necuvântului, este produsul unei zone de umbră, infraverbale, oricum cuvântul derivă dintr-o obligație obiectivă și, totodată, paradoxală". Confuzia din fraza precedentă este ușor sesizabilă: din repudierea cuvântului ca temă, criticul deduce absența cuvântului ca instrument liric. Negarea statutului de vehicul poetic al
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
cu patalamaua mult râvnită și arătând-o tuturor ca pe-un trofeu demn de capetele de mistreț al liderului lor, Năstase. Debușeul acestor pseudosavanți au fost, desigur, universitățile particulare. Cum orgoliul nu le era suficient, și-au scos diplomele la produs: inși gîngavi, ce transpirau la simplul gând că trebuie să citească o carte, au răspândit fericirea pe teritoriul patriei, ,predând" la șase-șapte ,universități" deodată, contra unor sume colosale, la care colegii lor de la ,stat" nici nu visau. Când lumea a
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
în revistele culturale făcuseră ca numele autorului să dobîndească o oarecare faimă în cercurile celor care cochetau cu ideea de disidență. Categoric, în anii '80, numele scriitorului Leonard Oprea devansa net notorietatea operei sale, din motive lesne de înțeles: circulația produselor sale literare se restrîngea strict la nivelul primului cerc de prieteni. Ghinionul a părut să însoțească destinul cărților lui Leonard Oprea și după căderea comunismului. Publicate imediat după revoluția din decembrie 1989 (Radiografia clipei în 1990, Cămașa de forță, 1992
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
asemenea roman într-un stat totalitar, cu regim polițienesc, precum cel condus de Nicolae Ceaușescu nu mai este în măsură să surprindă pe nimeni. Întrebarea care se pune este însă cum trebuie (re)citită astăzi o asemenea carte? Ca un produs marcat temporal (anul primei redactări a fost, repet, 1987), un document recuperat aparținînd destul de firavei noastre istorii a rezistenței anticomuniste prin literatură, sau ca un roman fictiv publicat (în ediție defintivă) în anul 2004 și, de aceea, supus exigențelor estetice
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
anume cu aceea a eșecului căutării limbii perfecte. De la Căutarea limbii perfecte la Limba păsărilor (și, mai departe, spre...îngeri), nu mi se pare deloc întîmplător că reflecții majore, ale ultimelor decenii, asupra acestei problematici, s-au oprit la atari produse culturale izvorîte dintr-o irepresibilă conștiință a imperfecțiunii și a eșecului. Formele artei, ale oricărei arte, ca și funcțiile ,terapeutice" ale oricărei narațiuni, sunt astfel de explicat ca reflexe compensative, particulare, ale unei conștiințe a eșecului asumat. Pentru că, dincolo de fascinația
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
cu o pricepere de neegalat și a stârnit numai admirație, după cum mărturisesc la unison studenții de odinioară, azi ei înșiși creatori pe tărâmul literaturii române. Peste tot prin lume a purtat mesajul culturii românești și al literaturii române, al cărui produs s-a considerat și a fost. Chiar și când l-a tradus în românește pe Dante sau când a predat limbă și literatură italiană a făcut-o în contextul cultural al universului românesc, a fost peste tot perceput ca un
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
s-a considerat și a fost. Chiar și când l-a tradus în românește pe Dante sau când a predat limbă și literatură italiană a făcut-o în contextul cultural al universului românesc, a fost peste tot perceput ca un produs de excepție al spiritului românesc, al literaturii române. Avea un dar special de a atrage, de a fascina, de a convinge când vorbea despre literatură, despre creația literară. Firește, Marian Papahagi nu a fost un protocronist, un autohtonist, un admirator
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
tot mai mulți dintre noi de a se odihni în Grecia sau Turcia nu are chiar deloc de-a face cu lipsa de ospitalitate a majorității locurilor de agrement din țară? Prin lipsa de ospitalitate înțeleg următoarele: nivelul prețurilor, calitatea produselor și buna creștere a angajaților din industria serviciilor. Când un sejur la Adriatica, la Mediterana sau chiar la ocean au ajuns mai ieftine decât cele de la Marea Neagră sau din frumoșii noștri munți, înseamnă că ceva nu e în regulă. N-
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
fel mai mult sau mai puțin imediat din niște factori economici care determină mediul social" (p. 68). Mallarmé a fost contemporan cu Zola, au coexistat în sfera aceleiași societăți burgheze - ceea ce dovedește că ,regula care vrea ca scriitorul să fie produsul strict al unei stări economice date" nu e valabilă (p. 68). Metoda marxistă ,sărăcește în chip aiuritor faptul spiritual". Materialismul istoric nu poate demonstra că poezia este o ,răsfrângere dialectică" a unei societăți: ,Poezia este liberă sau nu este deloc
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
de comunitatea oamenilor ca să-i mîntuiască, fiecare în felul său". Romanul este și o satiră la adresa stîngii franceze (,în Franța, toată lumea e datoare să fie de stînga, inclusiv oamenii de dreapta"), a burgheziei și a societății de consum: ,Obezitatea este produsul hiperconsumerismului în stadiul său ultim care le ordonă oamenilor să acumuleze orice, inclusiv grăsimee". Léon, fratele obez al lui Sébastien, este un Căpcăun anonim (vezi teoria în eseul Tentația inocenței), iar Julien, prietenul crescut în teroarea paternă a violenței fizice
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
Rodica Zafiu Cazul neologismului mass-media e bine-cunoscut: cuvîntul este un împrumut din engleză, nu tocmai recent, folosit extrem de frecvent în mai multe registre ale limbii și care pune încă destule probleme de adaptare și fixare. Dificultățile de adaptare sunt obiective, produse de un amestec incomod de familiaritate și alteritate, atît în chestiunea raportului dintre scriere și pronunțare, cît și - mai ales - în cea a raportului dintre sens și formă; sursa e o sintagmă din engleză, dar elementele componente sînt latine: mass
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
o zonă în care nici nu mai poate fi perceput, iar criteriile, - dacă există, - devin complet arbitrare. Cu sufletul meu vechi de reporter, îmi place să dau raite prin piețe și să intru în vorbă cu cei ce își expun produsele spre vânzare. Cu această ocazie, am observat un lucru. Dacă ești politicos și vorbești corect, cuviincios, devii suspect imediat. }ăranul, mai ales dacă este în vârstă, obișnuit cu șpaga și cu controalele, se uită la tine chiorâș ori face zăpăcit
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
derizoriul vieții rurale. În fond, e și această situație o sursă a comicului. Dar una care nu dă satisfacții demne de luat în seamă unui cititor de la începutul mileniului trei, situat în afara spațiului basarabean. Povestea cu cocoșul roșu e un produs literar prea specific locului și prea datat, deci perimat. Din motivele pitorescului folcloric place cititorilor basarabeni tradiționali și din aceleași motive nu cred că și-ar găsi aderenți în afară. Dar să vedem, oricât de sumar, despre ce e vorba
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]