2,781 matches
-
simte profanul. După vis urmează regrete și apoi somnul de odihnă a sufletului obosit de dorințe: “E timpul ... toți nervii mă dor ... / O, vino odată, măreț viitor” (Poemă finală, 1965:151). Bacovia cunoaștea faptul că, după fiecare căutare a ceea ce profanul nu putea să vadă, nevăzutul, trebuia să plece, să uite: “ceea ce nu știe nimeni”. Este o dezvăluire a stării sale cosmice și singura poezie în care se destăinuie omului că misiunea lui era de a veni, observa, prevesti și pleca
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
stress mintea literatului, îngrijorându-I existența, iar violetul, amurgul și noaptea care pun stăpânire pe viul amorțit, eliberând din dimensiuni umbrele). “Odaia goală” este tocmai încăperea locuită de poet, însă el, inițiatul trecător dintr-o dimensiune în alta este nevăzut profanului, doar mintea sa creează în nemurire versul care trăiește “Pe vecinicie” (Din urmă, 1965:155). Ca să îi înțelegi cuvântul sugerat în fraza, de multe ori frântă și ambiguă în exprimare, trebuie să ști să trăiești ca Bacovia. Să străbați în
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
relatărilor lui Salieri, făcute la persoana întâi într-o succesiune de monologuri despre contradicțiile și amărăciunile artistului împlinit și realizat, blestemat să savureze elixirele diavolului preparate parcă într-un laborator al lui Hoffmann. „Propun prin acest spectacol o întâlnire a profanului cu divinul din muzica lui Mozart, o întâlnire a harului actorilor de excepție cu așteptările publicului larg. O întâlnire a purității luminoase cu muzica din noi și în tot acest joc, să ne imaginăm că suntem pe rând Mozart și
„AMADEUS”, PREMIERA TEATRALĂ SUB REGIA LUI TOMA ENACHE ÎN CARE SE ÎNTÂLNESC TREI GENERAȚII DE ACTORI! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352562_a_353891]
-
gând și în lacrima unei inimi.” Scenă memorabilă, această înflorire are un sens profund, pentru că ne trimite cu gândul la viitor. “A birut lumina” Astfel, viața se dezvaluie cu cele două fețe ale ei - trecutul și viitorul, întunericul și lumina, profanul și sacrul. Neliniștea generată de actul creației este îmbrăcată în elemente religioase, semn că truda artistului preface urâtul în estetic, iar damnarea, teama de singurătate și suferința sunt înghițite de credința în Divinitate. “Ah, Dumnezeule, se vede lumina, se vede
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
sacerdotal al nunții cuvintelor. Tăcerea solemnă, precede această nouă facere. Creația, poezia, este consecința unei practici îndelungate de adorație sublimă, dar și de evlavioasă învățare sub semnul magic al cifrei șapte „prin ochii scăpărători/ ai vieții celor șapte Universuri”. Refuzat profanilor, ținutul pur al Poeziei este lumea de dincolo de versant, a nevăzutelor, ce scapă percepței comune. Semnele puse de Dumnezeu în cer și pe pământ, urmele lăsate în ape sau pe zăpadă nu sunt accesibile oricui, ci doar Inițiatului, Hermeneutului, Maestrului
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
de cuvânt. Treptat, piesele volumului lui Nicolae N. Negulescu reconstruiesc o paradigmă a sacrului și a ipostazierilor acestuia. Hierofaniile sunt vizibile doar pentru poetul-cititor de semne ce năvălesc de pretudindeni numai pentru el. De cele mai multe ori însă, acestea scapă privirii profane, iar sensul lor rămâne nedescifrat. Pentru stihuitorul-hermeneut Totul începe cu cuvântul, iar aventura poetică este o aventură a limbajului. Această aventură trece cu mult dincolo de simplul limbaj verbal, cât și dincolo de oricare altă formă de comunicare prin limbaj, atunci când, după ce
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
definește Euharistia ca sacramentul bucuriei. El afirmă, de asemenea, că există o înțelegere fundamental greșită - înțelegerea „liturgică” a liturghiei. Ea constă în reducerea liturghiei la categoriile „cultice”, definirea ei ca act sacru de cult, diferit, catare, nu doar de zona „profană” a vieții, ci și de toate celelalte activități ale Bisericii înseși. Dar nu aceasta este semnificația originară a cuvântului grecesc leitourgia. El a desemnat inițial o acțiune prin care un grup de oameni devine corporativ, cea ce nu fusese înainte
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
o simplă adunare de indivizi. Tot așa cum creștinismul poate - și trebuie - să fie considerat sfârșitul religiei, la fel liturghia creștină în general și Euharistia în particular sunt, într-adevăr, sfârșitul cultului, al actului religios „sacru” izolat de, și opus vieții „profane” a comunității. Euharistia este intrarea Bisericii în bucuria Domnului ei, chemarea însăși a Bisericii, leitourgia ei esențială, sacramentul prin care ea „devine ceea ce este”.[19] Liturghia ortodoxă începe cu doxologia solemnă: „Binecuvântată este Împărăția...” Ni s-a vestit destinația, am
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
și necunoscuți, strânși în sine, deschiși spre alții, într-o ocazie fastă de a înfăptui un schimb inefabil, de cuvinte, de afecte, de experiențe, în onoarea Poeziei. Mă recunosc printre ceilalți concelebranți ai Poeziei, aducând omagii Cuvântului aproape religios, aproape profan, conținut în cartea cu numele „Strune de dor” - titlu vibrant, încărcat de mister și de parfum inefabil.q Deși nu se află la vârsta avânturilor juvenile, poeta revarsă spre oameni, candori nedisimulate, care-i oglindesc ființa. Ea a rămas la
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
să-i vezi pe cei rămași/ Și locurile-n care făcut-ai primii pași.” („Te-ai străinat, nepoate”). În fond, trăim într-o lume cu dezrădăcinări existențiale. Societăți întregi migrează, unele aducându-și cu ele chiar și sacrul, nu numai profanul (vedem, în Occident, musulmanii care își păstrează cele 5 obligații spirituale - 5 stâlpi ai Islamului și sacrul reprezentat de casa lui de rugăciune chiar dacă este la Londra sau Paris). „(...) Icoana veche nu mai stă la grindă/ Că nărăvită-i lumea
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
în tradiție și biserica devine sacră numai dacă păstorul se ridică la nivelul sacrului. De nu, ea este o casă cu icoane. Cei care se simt Homo Religiosus vor continua să-și caute columna cerului și vor aduce sacrul în profanul lor zilnic.” Într-un fel, foarte special, Mircea Dorin Istrate este un asemenea Homo Religiosus. Și un poet din ce în ce mai interesant. MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Mircea Dorin Istrate- Satule, buric de lume , cronică de Mariana Cristescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
etern, căderea lui în beznele tenebrelor luciferice ; iar incapacitatea insului contemporan , stăpânit de farmecul reprezentărilor iluzorii , poartă o diagnoză maladivă. Ne întrebăm : ce poate rezulta dintr-o “cunoaștere“ rațională nesigură, relativă, condiționată de limite ? Cu siguranță, o astfel de involuție profană, ascunsă în spatele numelor , este sortită apusului. 2-AB:Sunteți ctitor al atâtor reviste de cultură! Este un lucru de-a dreptul „MIRABIL”, după vorba Profetului LUCIAN BLAGA! Am onoarea să fiu unul dintre colaboratorii celei mai recent-ctitorite reviste a domniei voastre
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
a fi și a nu mai putea fi, legându-se cu noaptea, cu negrul și cu plumbul nu pentru că nu l-ar mai putea el mișca din loc, ci pentru a nu mai putea fi deranjat din popasul meditației de către profani. S-a dorit dublu și a reușit să întocmească în ambele lumi existența regretului, o dimensiune în care: Eu singur, cu umbra, iar am venit („Ecou de serenadă”, 1965:96). În fapt, Bacovia călătorise într-atât de mult în lumea
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
superior, o făcea să-l inspire și să-i netezească trăirea, vibrându-i tentațiile: Și lung gemea arcușu-acum pe strună / Îngrozitorul marș lugubru, funerar („Marș funebru”, 1965:99). Funerarul, ca manifestare tumulară, reprezintă o demarcație a unei limite pe care profanul nu o poate trece și nici simți. Bacovia a fost însă poetul-om care a trecut, a văzut ceea ce este acolo, a revenit în fiindul lui teluric și, de atunci, a căutat să vorbească despre alb, ca simbol al purității
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
superioară fiindului teluric, într-o legătură permanentă a omului superior, pătrunzător și meditativ în univers. Oricând, literatul se poate detașa de inferior spre superior creând lumi și intrând într-un dialog fascinant întru creație. Imaginația imaginii sale se materializează pentru profani deoarece, pentru el, indiferent de locul și timpul în care se află reprezintă nemurire. Bacovia dialoghează cu entitatea și o ascultă în sfaturile pe care i le dă, conștientizând afilierea: - Poți să te culci, e ora și noaptea-ntârziată, / Vei scrie
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Vocatii > ALEXANDRU OBLU - DEOUMANISMUL: DOCTRINĂ ȘI ESENȚE (2) - SACRUL, PROFANUL ȘI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ Autor: Alexandru Oblu Publicat în: Ediția nr. 609 din 31 august 2012 Toate Articolele Autorului Motto: „Nihil sine DEO!” „O teorie trebuie verificată, un fapt trebuie dovedit, un adevăr trebuie trăit!” (Alan Spence) „Soare în
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
tot așa, niciodată, omul nu poate să fie Dumnezeu, Întregul! În acest fel, prin conștientizarea generalizată a sacrelor lor rădăcini primare, rumânii se spiritualizează, adică se recompun îmbunătățiți și pot face posibilă trecerea mai abundentă a Spiritului Sacru Inițial, în profanul cetățenesc diurn al vremurilor moderne, contemporane. Astfel, topirea și asimilarea Întâiului, în conștiința însăși a comunității civice a umanității filiale multiplicate devine continuitate și prezent neîntrerupt. Așa mișcându-se lucrurile și viața, Divinul pătrunde și-l înluminează pe trăitorul în
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
așteaptă. Și, până atunci și până acolo, cu cât ne implicăm, cu atât să ne ajute Dumnezeu! -va urma- vezi și www.deoumanism.ro Alexandru OBLU București 30 august 2012 Referință Bibliografică: Alexandru OBLU - DEOUMANISMUL: DOCTRINĂ ȘI ESENȚE (2) - SACRUL, PROFANUL ȘI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ / Alexandru Oblu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 609, Anul II, 31 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Alexandru Oblu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
dorința / strânsă în interiorul inimii, / mi-ai clocoti sângele înghețat / prin albul trup / până când aș lua forma răsăritului, / explodând printre munți / în țipete de femeie șoim” (dacă ar exista mașina trecutului). De altfel, mulți poeți scriu la limita dintre sacru și profan ori amestecă aceste două dimensiuni ale omului. O anume tristețe degajă majoritatea versurilor, izvorâtă dintr-o experiență amară de viață, asupra căreia, autoarea nu insistă. Și dacă trupul se poate ascunde, sufletul - nu: „și mă acoperi cu ploi de gheață
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
fugă a omului în lume. O individualizare a ființei ca solus ipse, un „solipsism existențial” din care „punem careuri întregului făcut bucăți/ și adunăm [...]întruna durerea despărțirii noastre.” Da! Templu este măreția misterioasă a cuvântului poetic, dar și a Cuvintelor profane: „Ca un brici cu lama tocită/ cuvântul a mai retezat/ o urmă din degetul mare, care/ arată spre lume acuzativ./ Mormane de cuvinte moarte/ se-nalță pană sub ferestre ude/ așteptând să-nfunde rigolele/ în timpul ploilor erotice.” Foarte frumos moment
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
o urmă din degetul mare, care/ arată spre lume acuzativ./ Mormane de cuvinte moarte/ se-nalță pană sub ferestre ude/ așteptând să-nfunde rigolele/ în timpul ploilor erotice.” Foarte frumos moment și manieră de a înfrunta o lume bârfitoare de iubiri profane. Și iubirea este profană cât durează în ... ochii lumii. Reținem, și în acest poem, tehnica rimei interioare: „mare - care”, „ude - să-nfunde”, dar și gradul mare de libertate a dezbaterii vremii (timpului) bune (bun) de făcut copii: ploaia erotică. Optând
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
mare, care/ arată spre lume acuzativ./ Mormane de cuvinte moarte/ se-nalță pană sub ferestre ude/ așteptând să-nfunde rigolele/ în timpul ploilor erotice.” Foarte frumos moment și manieră de a înfrunta o lume bârfitoare de iubiri profane. Și iubirea este profană cât durează în ... ochii lumii. Reținem, și în acest poem, tehnica rimei interioare: „mare - care”, „ude - să-nfunde”, dar și gradul mare de libertate a dezbaterii vremii (timpului) bune (bun) de făcut copii: ploaia erotică. Optând forma romantică, m-aș
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
fapt o imitație apocrifă a halucinațiilor ideale născute din dorințele neîmplinite. "Propriile/ lor resentimente de femei și resentimentele/ bărbaților pe care i-au născut, de care se simt răspunzători: unele/ desfășurând la/ loc ața/ morții". Amestecul voit dintre sacru și profan, dintre prezent și trecut, dintre viitor și trecut, dintre o stare de claustrare și una de expansiune, caracterizează o realitate văzută și o percepție dorit descompusă:" (...) Zahărul/ vanilat este factorul necesar de claustrare/ chimică... Vă/ voi însoți și eu o
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
cîmp/ Fără rug și orfan/ Unde e insula ta, iarbă caldă/ Catifelată putere ? (Fiat lux) Însa originalitatea poeziei Angelei Ncahe (și separarea totdeodată de grupurile constituite)altfel spus trăinicia ei o găsesc în provocarea constantă de către o poeta a realității profane, bănuind la aceasta dezvăluiri neașteptate, revelații. Autoarea cultivă de aceea uimirea. Când surprizele se țin lanț, când miracolele se înghesuie, chiar o beție a uimirii (vezi Miraculum,Extaz -în care găsim frumoasele versuri : Bărbatul își mângâie femeia/ De la călcâie până la
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
pot ei întrebuința cu folos literatura scriitorilor elini ... Introducere și comentariu - Despre Omilia a XXII-a către tineri sau autoritatea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în recomandările făcute celor tineri ... Atitudinea și gândirea Sfântului Vasile cel Mare față de relația culturii profane cu învățătura creștină reprezintă temeiuri semnificative în conturarea unei poziții echilibrate și înțelepte în această problematică deosebit de complexă. În acest domeniu, Sfântul Vasile cel Mare s-a remarcat prin poziția sa de mijloc, evitând pozițiile extreme și reducționiste. El depășește
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]