564 matches
-
să-l provoace la o discuție mai incitantă: „Dacă sunteți ceea ce sunteți...” „Așa”, făcu celălalt. „... Spuneți-mi atunci, vă rog, ce este materia? Poate că Întrebarea mea s-ar putea să vi se pară naivă... Mă rog, e Întrebarea unui profan...” „De ce umblați cu fofârlica? Credeți că mă puteți duce de nas?!” spuse ciungul. „Întrebarea dumneavoastră nu e nicidecum naivă și asta o știți, ci cât se poate de parșivă...Ce aș putea să vă spun? Hm, ce este materia?” făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se prezintă împreună cu dublul ei tocmai pentru a sugera mai ales că nu este ea. Penru a înțelege rostul acestei dublări, trebuie să meditezi, să cunoști, să locuiești în acest miraculos edificiu utopic, care este Ion Barbu. Nu numai pentru profan, dar mai ales pentru criticul literar, poezia lui Ion Barbu nu poate fi o lectură ocazională. Nu mai există un alt poet român pe care să trebuiască să-l citești de fiecare dată în întregime, poezia cât și articolele teoretice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aceasta violoncelele, exact violoncelele, să se audă fără să pară că scot vreun sunet, un fel de șaradă acustică pe care muzicienii dau semne că au descifrat-o fără greutate, așa e arta, are chestii care par total imposibile unui profan și până la urmă nu erau așa. Moartea, bineînțeles, umple Întregul teatru până sus, până la picturile alegorice de pe tavan și la candelabrul imens acum stins, dar perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să-și desfacă vălurile, poate să ne înalțe, și atunci devine sacru. Cuvântul tribului este o iluzie în raport cu adâncul lucrurilor, dar cuvântul poetic este o iluzie superioară, un model pentru altă alternativă a genezei. Preocupat de ambiguitatea lumii alcătuită din profan și sacru, poetul este cel care rezolvă această dizarmonie, instituind domnia sacrului transmutant. Exemplificator în acest sens e poemul lui Rimbaud, Poveste, din Iluminări, culegere lirică dezvoltând o suită fabuloasă de metafore cu ambiguități bogate în deschideri interpretative. În poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și mângâieri mai dulci. Singurul lucru pe care Hugo n-a reușit să-l picteze vreodată a fost secretul! Nu putea și pace! Îl divulga fie prin crochiu, de unde orice profan putea ghici substanța ascunsă, fie prin abstractizarea ideii, ușor decodificată de tractoriștii cu 7 clase plus 3 profesionale. Adică nu avea priceperea acelor confrați într-ale meseriei de a mușamaliza, de a îmbrăca în cumințenie, de a-i pune feregea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mătănii în fața bunului Dumnezeu până li s-o crăpa naibii ori fruntea, ori dușumeaua casei, îndobitocindu-se atât de tare încât să devină o turmă anonimă, ușor de muls și de condus. Unde dracu’ este comunismul în poliloghiile acestea, muritor profan, mă dau bătut și-mi umblă mintea numai pe calea bătătorită și sigură a logicii, ceea ce este o erezie, nu-i așa? Deci după câte se vede, poate de aceea Marx nu a purtat niciodată barbă „a la Isus” iar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
1995 am stat de vorbă cu un colonel de securitate acum pensionar care după spusele lui luptase împotriva „bandiților” din munții Făgăraș. Vă rog să mă credeți, povestirile lui erau mult mai pline de culoare și ar fi explicat unui profan mult mai pe înțeles cum devine cazul cu această „rezistență”. Dar nu asta este problema, ci durerea noastră cea mare trebuie să fie completa degringoladă a filmului românesc, film ce se ocupă de rahaturi politice, cu ochii sticlind la premii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din motive strict obiective, sărbătorirea publică a președintelui și doar i s-au înmânat felicitări călduroase, pentru depășirea producției de caschete la hectar, cu speranța ca pe viitor să obțină „succesuri” și mai mari în această branșă. Eu, ca un profan din fundul județului Vaslui, nu prea aveam habar despre acest mare personaj a României, așa că am purces ca tot românul curios, la a urmări în presă biografia marelui om, Traian Horilcă Băsescu, actualul președinte jucător al României, (joacă al dracului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din nou să ningă. Dragoman Diana-Alexandra, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Sacrul și profanul în viziunea lui Mircea Eliade și a cititorului de rând Din punct de vedere gramatical, cuvintele ,,sacru” și ,,profan” reprezintă două dintre numeroasele perle ale vocabularului ce îl ajută pe om să afirme anumite concepte și nelămuriri, porniri în unele domenii și smerenie în sânul altor științe și lucruri neelucidate pentru mintea omului de rând. Dincolo de aceste probleme cotidiene
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Profan în templul sacru și de a închide ușa Templului constituit de dorințele noastre lumești. Pentru început, aș dori să menționez că în noi există atât profanul, cât și sacrul și, actualmente, sacrul trebuie dezvoltat spre a elimina profanul, considerat profan din punct de vedere actual, al omului modern. Sacrul, în primul și în primul rând, trebuie să fie ceva format numai din energii pure care să întrețină între noi și Divinitate o conexiune sinceră și dezinteresată, bazată pe dragoste sinceră
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a împiedicat studiul serios al sexualității umane până cu doar câteva zeci de ani în urmă. Ca și toate celelalte lucruri din filozofia occidentală, sexul este văzut prin prisma dualismului: este perceput fie ca fiind sacru (în cadrul căsniciei) fie ca profan (în afara căsătoriei), neexistând nici o cale de mijloc. Chinezii nu trasează totuși această distincție între sexul sacru și cel profan. Din punctul de vedere al taoiștilor, singura distincție importantă referitoare la activitățile sexuale este cea dintre obiceiurile sănătoase și cele nesănătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
celelalte lucruri din filozofia occidentală, sexul este văzut prin prisma dualismului: este perceput fie ca fiind sacru (în cadrul căsniciei) fie ca profan (în afara căsătoriei), neexistând nici o cale de mijloc. Chinezii nu trasează totuși această distincție între sexul sacru și cel profan. Din punctul de vedere al taoiștilor, singura distincție importantă referitoare la activitățile sexuale este cea dintre obiceiurile sănătoase și cele nesănătoase. Chinezii abordează subiectului sexualității umane cu un amestec de curiozitate și venerație, așa cum fac în cazul tuturor fenomenelor naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Securitatea pusese într-adevăr gheara pe omul de la metrou. Mai înscriseseră un punct. Securitatea conducea în deplasare, la pauză, trupa IF-ului, cu trei puncte la zero. 305 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI veterani. Din clipita în care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
omenești, excesele orgiastice, pe care le-am analizat de altfel în alte scrieri. Nu am vorbit nici despre procesul de degradare și de degenerare de care nici un fenomen religios nu a fost cruțat. În sfârșit, prin opoziția dintre "sacru" și "profan", am înțeles să subliniem mai ales sărăcirea adusă de secularizarea unui comportament religios; dacă n-am vorbit despre ceea ce omul a avut de câștigat din desacralizarea Lumii este pentru că am socotit că subiectul este mai mult sau mai puțin cunoscut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceea ce s-ar putea numi teologiile contemporane ale "morții lui Dumnezeu" care, după ce s-au străduit să demonstreze prin numeroase mijloace că toate conceptele, simbolurile și ritualurile Bisericilor creștine sânt inutile, par să spere că o conștientizare a caracterului radical profan al Lumii și al existenței umane este totuși în stare să întemeieze, datorită unei misterioase și paradoxale coincidentia oppositorum, un nou tip de "experiență religioasă". Există apoi evoluțiile posibile pornind de la concepția după care religiozitatea reprezintă o structură ultimă a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
misterioase și paradoxale coincidentia oppositorum, un nou tip de "experiență religioasă". Există apoi evoluțiile posibile pornind de la concepția după care religiozitatea reprezintă o structură ultimă a conștiinței și nu depinde de nenumăratele și efemerele (istorice fiind) opoziții dintre "sacru" și "profan", așa cum le întîlnim de-a lungul istoriei. Cu alte cuvinte, dispariția "religiilor" nu implică nicidecum dispariția "religiozității"; secularizarea unei valori religioase nu este decât un fenomen religios care reflectă de fapt legea transformării universale a valorilor umane; caracterul "profan" al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și "profan", așa cum le întîlnim de-a lungul istoriei. Cu alte cuvinte, dispariția "religiilor" nu implică nicidecum dispariția "religiozității"; secularizarea unei valori religioase nu este decât un fenomen religios care reflectă de fapt legea transformării universale a valorilor umane; caracterul "profan" al unui comportament înainte "sacru" nu presupune o ruptură; "profanul" nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului, care se manifesta înainte prin expresii "sacre". În sfârșit, mai există și o a treia evoluție posibilă: respingerea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
opusul profanului. Paginile care urmează vor încerca să ilustreze și să precizeze această opoziție dintre sacru și profan. Manifestarea sacrului Omul își dă seama de existența sacrului pentru că acesta se manifestă, se înfățișează ca un lucru cu totul diferit de profan. Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la îndemînă, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conținutul etimologic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
face parte dintr-un spațiu diferit de strada pe care se găsește. Ușa care se deschide spre interiorul bisericii marchează o ruptură. Pragul care desparte cele două spații arată în același timp distanța dintre cele două moduri de existență, cel profan și cel religios. Pragul este totodată granița care deosebește și desparte două lumi și locul paradoxal de comunicare dintre ele, punctul în care se face trecerea de la lumea profană la lumea sacră. Pragul din locuințele omenești îndeplinește aceeași funcție rituală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care a avut loc in illo tempore, a îngăduit unirea sexuală, omenească. Unirea dintre zeu și zeiță se petrece într-o clipă atemporală, într-un prezent veșnic; unirea sexuală dintre oameni, când nu este rituală, se desfășoară în durată, în Timpul profan. Timpul sacru, mitic, întemeiază și Timpul existențial, istoric, slujindu-i acestuia drept model exemplar. Altfel spus, totul există datorită ființelor divine ori semidivine. "Originea" realităților și a Vieții înseși este religioasă. Planta yam poate fi cultivată și consumată în chip
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceea ce au făcut zeii sau Strămoșii, deci tot ceea ce istorisesc miturile despre activitatea lor creatoare, ține de sfera sacrului, deci ia parte la Ființă. În schimb, ceea ce oamenii fac din proprie inițiativă, fără a urma un model mitic, ține de profan, fiind așadar un lucru zadarnic și iluzoriu, prin urmare ireal. Cu cât omul este mai religios, cu atât are la îndemînă mai multe modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale. De asemenea, cu cât omul este mai religios, cu atât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
experienței sale profane. Omul religios nu este dat, el se făurește pe sine, apropiindu-se de modelele divine, care sânt păstrate de mituri, de istoria gestelor divine. Prin urmare, omul religios se socotește și el făurit de Istorie asemenea omului profan, cu deosebirea că singura Istorie care îl interesează este Istoria sacră dezvăluită de mituri, adică Istoria zeilor, în vreme ce omul profan se vrea constituit doar de Istoria umană, adică tocmai de totalitatea faptelor care nu prezintă pentru omul religios nici cel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe acest lucru, oricare ar fi păcatele sale, este curat, nu va îmbătrîni niciodată și va fi nemuritor." Altfel spus, "cel care știe" are o experiență cu totul diferită decât aceea a unui profan, ceea ce înseamnă că orice experiență umană poate fi transfigurată și trăită pe un alt plan, transuman. Exemplul indian ne arată la ce rafinament "mistic" poate ajunge sacramentalizarea organelor și a vieții fiziologice, pe care o găsim atestată la toate nivelurile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
face parte din însăși structura locuinței. Deschiderea din partea de sus înseamnă dorința de a urca spre cer, dorința de transcendență. Pragul arată atât granița dintre "înăuntru" și "în afară", cât și posibilitatea de trecere dintr-o parte în cealaltă (de la profan la sacru, de pildă; vezi capitolul I). Ideea de trecere primejdioasă este însă cel mai bine sugerată de imaginile punții și ale porții strâmte; așa se și explică abundența acestor imagini în ritualurile și mitologiile inițiatice și funerare. Inițierea, ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în măsura în care ordonarea presupune eliminarea elementelor nepotrivite. Curățenia, în acest sens, este altceva - și mult mai mult - decît a da cu mătura : îngrijirea este un imperativ moral categoric, iar curat/ murdar devine astfel izomorf cu frumos/urît și chiar cu sacru/profan. O prietenă arhitectă a făcut un soi de experiment printre studenții la arhitectură despre ce consideră ei a fi case frumoase, respectiv urîte. Astfel, pentru o studentă, de pildă, „o casă veche, monument de arhitectură, «are niște detalii interesante, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]