1,932 matches
-
90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa "Înainte de căderea Ierusalimului" argumentează cu ajutorul arheologiei și a unor texte antice (inclusiv Cartea Apocalipsei) că această carte, Apocalipsa, a fost scrisă în timpul domniei împăratului roman Nero, în anul 60 d.Hr. Tema profetică a Noului Testament este "Necazul", ca o oglindire a celei din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la aceasta ca "Marele Necaz", "Nenorocirea" și "Zilele Răzbunării". În afară de textele biblice, mai există o seamă de profeții, mai ales grecești, cum ar
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
importanță pe care i-o acordă Faptele Apostolilor. După un prolog istoric - -, „"evanghelia copilăriei"” () trasează un paralelism și o confruntare între două figuri: Ioan Botezătorul și Isus Christos, prin cele două relatări de „bunevestiri” ( / ); două nașteri și circumciziuni ( / ); două oracole profetice ( / ) și două note asupra copilăriei ( / ). Paralelismul și confruntarea continuă în prezentarea misterului și pregătirea ministerului () în care Ioan Botezătorul apare ca profet înainte-mergător () iar Isus este prezentat în calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu, Mesia consacrat și călăuzit de
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
lui Israel în împlinirea făgăduințelor divine. Întreaga Scriptură (fie luată global, fie luată în texte particulare) este înțeleasă de Luca drept profeție ce tinde la realizarea mântuirii mesianice. Această promisiune se împlinește în primul rând în Iisus, în ministerul său profetic () și, mai ales, în moartea și învierea lui (; «Timpul lui Iisus», cuprins între Botez și înălțarea la cer (), este așadar «astăzi» al mântuirii (; ; ; ; ), mântuire ce devine posibilă prin prezența sa personală. Dar făgăduința profetică privește și oferta universală de mântuire
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
rând în Iisus, în ministerul său profetic () și, mai ales, în moartea și învierea lui (; «Timpul lui Iisus», cuprins între Botez și înălțarea la cer (), este așadar «astăzi» al mântuirii (; ; ; ; ), mântuire ce devine posibilă prin prezența sa personală. Dar făgăduința profetică privește și oferta universală de mântuire (; ). Odată cu Înălțarea la cer a lui Isus, iată, deschizându-se «timpul bisericii», în care, prin forța Duhului Sfânt, făgăduința ajunge la plinire în vestirea dusă de martori până „la marginile pământului” () și oferită - mai
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
o legendă a întemeierii națiunii cehe, regina Libuše s-a căsătorit cu un plugar umil pe nume Přemysl, fondând Dinastia Přemyslid. Legendara regină, care-și avea reședința în castelul Libušin din centrul Boemiei, ar fi avut un șir de viziuni profetice cu privire la viitorul națiunii sale. (Cercetările arheologice au demonstrat existența unei reședințe regale, în secolul al VII-lea, la Libušin). Una dintre aceste profeții a fost în legătura cu gloria orașului Praga. Regina ar fi spus: "Văd un oraș întins, a
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
12) vorbește despre "promissio adventus eius" (făgăduința venirii Lui), și despre a trăi "expectantes et properantes in adventum Dei diei" (așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu). Conceptul și termenul specific se folosesc însă și în Vechiul Testament latin, în pasajul profetic și mesianic din Maleahi 3:2 ("et quis poterit cogitare diem adventus eius?" = și cine se va putea gândi la ziua venirii Lui?). Și pentru că venirea mesianică a lui Iisus nu se referă doar la viitor, ci Crezul mărturisește, după
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
de ziua întâi” prin adoptarea Sâmbetei ca sabat, după Cele Zece Porunci. Spre deosebire de adventiștii „de ziua întâi”, aceștia nu condamnă, dar nici nu apără sărbătorile calendaristice (creștine sau iudaice), au renunțat la orice preocupare pentru datarea Adventului, au păstrat calculul profetic millerit, care ducea la anul 1844, dându-i o nouă interpretare (începutul fazei premileniale a Judecății, numită și „curățirea Sanctuarului”), au dezvoltat teologia apocaliptică și escatologia millerită, păstrând credința în revenirea iminentă a lui Iisus, dar în același timp și-
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
M. Brinkerhoff, din câteva grupuri ("The Marion Party", "Hope of Israel", "The Messengers", etc.) care s-au separat de Adventiștii de Ziua a Șaptea după 1863, respingând numele, organizarea și conducerea Bisericii, unele doctrine specifice adventiștilor, precum și credința în harisma profetică a Ellenei White. Au experimentat nenumărate schisme până în prezent. Se deosebesc de adventiștii de ziua a șaptea prin faptul că au păstrat antitrinitarianismul, au adoptat sărbătorile calendaristice iudaice, condamnă sărbătorile creștine ca fiind păgâne, au abandonat autoritatea scrierilor Ellenei White
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
dezvoltă în special descrierea vieții lui Mahavira, i se acordă o reverență specială în perioada festivalului, el este citit și comentat în a treia zi de un grup de asceți în fața enoriașilor. În a cincea zi, cele 24 de vise profetice ale mamei lui Mahavira, regina Trishala sunt expuse și demonstrate. În ultima zi are loc ritualul pocăinței, Pratikraman, în care credincioșii își mărturisesc păcatele și se angajează să nu le mai repete. La puțin timp de la încheierea Paryusanei există obiceiul
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
secole. Întreaga literatură sacră a jainismului, în forma ei prezentă, apare cu mult după moartea lui Mahavira, încât nu se poate garanta gradul de puritate al învățăturilor transmise și ce anume a fost alterat, modificat sau adăugat după încheierea ciclului profetic al celor 24 de tirthankarași. Sfera de interes a literaturii jainiste nu se rezumă doar la religie și filozofie, ci integrează și alte domenii de specialitate cum ar fi astronomia, astrologia, logica și matematica. Câțiva matematicieni jainiști cunoscuți sunt Virasena
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
a reproșat, pe de altă parte, că a redus prin aceasta rolul "sunnei", lovindu-se, astfel, încă de la început de opoziția școlii medineze, al cărei conducător, Mălik Ibn ʹAnas, a socotit că se cuvine să revendice drepturile imprescriptibile ale "sunnei" profetice. A fost înființată de Mălik Ibn ʹAnas (arabă: مالك بن أنس ) (m. 795), autorul primei colecții de "ḥadīṯ"-uri, al-Muwațțaʹ (arabă: الموطأ) care a funcționat pe post de tratat de drept musulman. Fiind exponentul cercului juridic din Medina, Mălik Ibn
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
cu sinergii încâlcite clădite de personaje profunde și cu flash-back-uri surprinzătoare. Este țesută o pânză care se întinde din preistorie - prin intermediul relicvelor -, trece prin antichitate, ia de-acolo mituri și legende și răzbate în zilele noastre, aducând cu sine ecourile profetice care se cer împlinite, tălmăcite, răstălmăcite sau demolate.” Tudor Călin Zarojanu afirmă că „Acum, în fine, avem și noi un Simon Toyne. Dacă va fi tradus, “Atavic”-ul lui Liviu Surugiu va fi un best-seller internațional. N-am nicio îndoială
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
Dumnezeu a ales islamul ca religie fundamentală, l-a trimis pe profetul Mahomed într-un moment în care omenirea se afla la răscruce iar după moartea acestuia, Dumnezeu a creat o nouă instituție - califatul - ai cărei conducători moștenesc din calitățile profetice fiind desemnați în numele lui Dumnezeu.
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
î.Hr. să divorțeze de Cornelia, dar Cezar a refuzat și a plecat prudent din Roma, pentru a se ascunde. Sulla i-a grațiat pe Cezar și familia sa și i-a permis să se reîntoarcă la Roma. Într-un moment profetic, se spune că Sulla a comentat pericolul de a-l fi lăsat în viață pe Cezar. Potrivit lui Suetonius, în momentul revocării exilului lui Cezar, dictatorul ar fi spus: „El, a cărui viață o dorești atât de mult, va deveni, într-
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
î.Hr. să divorțeze de Cornelia, dar Cezar a refuzat și a plecat prudent din Roma, pentru a se ascunde. Sulla i-a grațiat pe Cezar și familia sa și i-a permis să se reîntoarcă la Roma. Într-un moment profetic, se spune că Sulla a comentat pericolul de a-l fi lăsat în viață pe Cezar. Potrivit lui Suetonius, în momentul revocării exilului lui Cezar, dictatorul ar fi spus: „El, a cărui viață o dorești atât de mult, va deveni, într-
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
de ostile regelui, care, dorind să capteze profet, trimis de cai și de jos împotriva el, doar pentru a găsi că-ar fi răpitorii au fost thems Vindecare a apelor de la Ierihon -Elisei a primit o porție dublă de spiritul profetic, este considerată a fi lucrat de două ori mai multe miracole (16) că Ilie (Ḳimḥi a ÎI Regi ÎI. 14). În timp ce Elijahrestored o persoană de la moarte, Elisei două fiul femeii Shunammite, si Naaman, care, fiind un lepros, a fost considerată
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
versiuni, înainte încorporată în Cărțile lui Samuel-Regi. Conținutul nu sunt caracteristice o carte de istorie, dar una dintre legende, minunile fiind principala preocupare a profetului. Scopul unora dintre conturi este în mod clar că de exaltare a autorității de ordinul profetice și le inspiri oamenilor de supunere la o cu Domnul. Pentru că ceea ce le-istorice este imposibil, de asemenea, în ordine cronologică. Aproape toate evenimentele au loc sub Ioram. Dar între ÎI Regi IV. 16 și IV. 18 un interval de
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
apare în primă comandă dată la Ilie să-l ungă ca succesor al său (1 Regi 19:16). După ce a aflat, pe muntele Horeb, ca Elisei, fiul lui Șafat, au fost selectate de către Dumnezeu, ca succesor al său în biroul profetic, Ilie stabilite pentru a face cunoscut voința divină. Pe drum din Sinai la Damasc, Ilie găsit Elisei "unul dintre ei care au fost arăt cu douăsprezece jugul de boi". Elisei amânată numai suficient de lung pentru a ucide jugul de
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
Cartea lui Isaia este parte a Vechiului Testament și a Tanakhului. Este prima dintre cărțile profetice majore, adică seria profeților din urmă a diviziunii Neviim în Biblia ebraică. Critica literară, prin secolul al XIX-lea considera că această carte nu prezintă un caracter omogen și constă din mai multe părți: până în 1800 se credea că este
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
și apocaliptic: judecata universală, instalarea împărăției mesianice (cap. 27). Al treilea ciclu cuprinde o cuvântare împotriva Egiptului și a regatului Iuda (cap 28-35) și un adaos istoric (cap. 36-39). Partea a doua cuprinde în general profeții de mântuire și îndemnuri profetice. Ideea generală poate fi cuprinsă în cuvintele: „cei întorși se vor converti întru dreptate și vor da mărire lui Dumnezeu”. Se vorbește despre problema răscumpărării, despre pedeapsa păcatului, despre judecată, despre Mesia și împărăția mesianică. Putem deosebi trei secțiuni: deșertăciunea
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
legături cu cultele creștine, dar ei au găsit în Apocalipsa o sursă de inspirație. Apocalipsa a fost abordată prin filosofia hindusă și prin Midrash-ul evreiesc. Alții au subliniat aspecte literare care au fost ignorate, cum ar fi similarități dintre inspirația profetică și inspirația poetică modernă sau paralele cu dramele eline. În ultimii ani au apărut teorii care se concentrează asupra modului în care cititorii interacționează cu textul pentru a crea înțelesuri proprii și nu sunt interesate de ceea ce voia să spună
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
o descriere ciudată a viziunilor unui drogat”. Martin Luther și-a schimbat de-a lungul vremii perspectiva asupra Apocalipsei. În prefața la traducerea germană a Apocalipsei pe care a scris-o în 1522, el afirma că nu consideră cartea drept profetică sau apostolică deoarece „Hristos nu este nici predicat și nici cunoscut în cadrul ei”. Dar în prefața complet nouă pe care a scris-o în 1530, și-a schimbat punctul de vedere și a conchis că Hristos este personajul central al
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
său, Alī, fiul lui Abū Tălib (unchiul profetului Muhammad), este al patrulea calif bine-călăuzit (656-661) și primul imam șiit. ‘Alī bin Abī Tălib s-a născut în 598 la Mecca, chiar în sanctuarul Kaaba, la zece ani de la începutul misiunii profetice a lui Muhammad. La vârsta de șase ani ani, după moartea bunicului său, ‘Abd al-Muttalib, profetul Muhammad îl ia pe lângă el, crescându-l și protejându-l ca pe propriul său fiu. El i-a devenit ginere profetului Muhammad prin căsătoria
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
ori. În iudaism, Dumnezeu este Unul, ideea de Dumnezeu ca o dualitate sau trinitate printre adepți poate fi Shituf (sau "non-pur monoteistă"). Termenul Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) se găsește frecvent în literatura Talmudică și Midrashică. În unele cazuri, semnifică inspirația profetică, în timp ce în alte cazuri este folosit ca o întruchipare sau ca o metonimie pentru Dumnezeu. Rabinicul "Duhul Sfânt", are un anumit grad de personificare, dar rămâne, "o calitate care aparține lui Dumnezeu, una din trăsăturile sale" și nu, ca în
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
Hegel, poate învăța lumea ce ar trebui să fie sau cum să ajungă acolo; și în timp ce, spre deosebire de Hegel, noi nu avem nicio pretenție de a avea un acces privilegiat la bufnița Minervei, misiunea noastră a fost mai mult analitică decât profetică, mai mult retrospectivă decât prospectivă. Deși cartea nu este lipsită de sugestii, acele sugestii, ca și definiția corupției pe care am adoptat-o, sunt mai bine concepute ca indicatoare care arată o direcție generală, decât ca sfaturi specifice. În câteva
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]