1,785 matches
-
bisericesc-evlavios nu are loc pe un circuit emoțional, ci în urma unei analize aprofundate. Nu este vorba de smerenie rezultată dintr-o dezamăgire. Descoperirea smereniei nu se face ca alternativă la disperare, ci ca gest intelectual, ca opțiune definitorie. Autorul se profilează ca o conștiință care decide în cunoștință de cauză, explicându-și lexicul credinței și ritualurile ei. Subcapitolul „Pelerini și pelerinaje” este o reflecție asupra a ce este pelerinul, ce este călătorul, ce este excursia și ce înseamnă pelerinajul. Se aduc
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
activitate teleologică. Oricare ar fi forma de comunicare, tipul de comunicare ori nivelul de comunicare resortul teleologic rămâne același: îndeplinirea unor scopuri. Sub acest aspect, comunicarea este o activitate ce se derulează în atingerea unor obiective. Ca atare, ea se profilează ca mijloc pentru realizarea unui scop. Ea nu este deci un scop în sine. Chiar și atunci când este vorba de comunicarea estetică, literară, artistică, arhitecturală, picturală, etc. caracteristica de mijloc se conservă. Scopurile nu aparțin, în principiu, comunicării. Însă comunicarea-mijloc
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
din emoții plăcute și din satisfacția pentru aspectul corporal. Corpul este conceput ca o realitate separată, autonomă, cu o istorie proprie: mai întâi nu se ia seama la propriul corp, apoi se urcă la încredere trufașă, după care corpul se profilează ca străin. Constatarea raportului său inextricabil cu spiritul, face să se conștientizeze că a obosit („a adunat oboseală, rutină, toxine, înfrângeri”) și, sub aspectul ideii de moarte, se profilează ca fiind „atât de prețios”. Bucuria și fericirea corpului rezultă din
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
corp, apoi se urcă la încredere trufașă, după care corpul se profilează ca străin. Constatarea raportului său inextricabil cu spiritul, face să se conștientizeze că a obosit („a adunat oboseală, rutină, toxine, înfrângeri”) și, sub aspectul ideii de moarte, se profilează ca fiind „atât de prețios”. Bucuria și fericirea corpului rezultă din atingeri și din jocuri („fotbalul, ogorul, lapte-gros, sărituri, rișcă”. Mintea și sufletul ca forme ale spiritului au până la perceperea morții o evoluție, un spațiu separate. Spiritul este locul visării
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
tăirile” („Nu ajunge”). Prin personificare, natura accede la cuvânt: „Natura ne vorbește mereu / Prin frunze / Ce mișcă în vânt...” („Zile senine”). Capitole ale cărții sunt copilăria și adolescența, aceasta din urmă conținând-o pe prima prin relaționare cu care se profilează ca „umbră de maturitate”: „Te-am pierdut copilărie / Dar te simt mereu prezentă” („Copilărie”); „O umbră de maturitate a căzut / Peste copilăria mea” („Vacanță la Rădești”). Între cele două perioade de viață, spiritul creator introduce o distanță de amintire și
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
nu iartă/pe nimeni”. Aceasta face ca să fie pe deplin vizibilă naturalețea, autenticitatea și firescul exprimării poetice. Ele alcătuiesc fundamentul credibilității lirice. Valoarea vine din ușurința cu care se percepe autenticitatea. Nimic nu apare forțat sau artificial. Linia se poate profila ca un exercițiu, ca o lecție și ca o bucurie estetică. Expresivitatea este generată de utilizarea unui limbaj ce nu caută dinadins noutatea. Dintre formele noutății nu se mizează pe șoc sau senzațional ca forme hard. Noutatea în lirica lui
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
un angajament identitar în raport cu destinul lumii. A fi profesor devine un blazon căruia trebuie să i te conformezi cu sfială: „cine nu respectă eticheta, își spune profesorul, nici n-o merită” (p. 23). Ca o derivată a experienței pedagogice se profilează relația cu antecesorii din creanga de contemporaneitate a arborelui genealogic, în speță cu bunicii. Iese în evidență Constantin, bunicul patern. Acesta este un om al istoriei la pas, un om al unei țărănești meditații tihnite. Fost jandarm, bunicul acoperă emoțional
DAN IONESCU: Efectul identitar / The identity effect , de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339602_a_340931]
-
examinarea Scenei IV a comediei reconstituim ca text unitar articolul lui Rică Venturiano: (I.L. Caragiale, „Teatru”, București, Editura Minerva, 1984). 2. Avem, în fond, de a face cu o situație de comunicare cu două etaje. Mai întâi, Rică Venturiano se profilează ca un emițător ce prin intermediul unui articol de ziar adresează un mesaj. Ca și receptorii săi se instalează Jupân Dumitrache și Ipingescu. Apoi, în raport cu interpretarea mesajului primar (al articolului), cei doi receptori se dedublează alternativ în emițător-receptor, receptor-emițător. Prin specificul
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
un mesaj. Ca și receptorii săi se instalează Jupân Dumitrache și Ipingescu. Apoi, în raport cu interpretarea mesajului primar (al articolului), cei doi receptori se dedublează alternativ în emițător-receptor, receptor-emițător. Prin specificul său, discursul politic consiliază, orientează strict, indică. Astfel, el se profilează ca un „discurs de incitare la acțiune”. Cel care a observat și conceptualizat acest tip de discurs este profesorul Jean-Michel Adam. Printre trăsăturile specifice acestuia se enumeră: un contract implicit de încredere între emițător și destinatar, un lexic relativ specializat
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
-o element de reflecție și problemă de formulă existențială: tema emigrantului inadaptat, metamorfozele și aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele ce asigură cadrul și creează spațiul de dezvoltare a producției narative romanești: relatarea și multipla experiență existențială (a interculturalului și a crizei identitare, a blocajului, a revenirii la sine și a morții). Relatarea este o problemă de
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
că „trebuie să fii mereu beat”, „cu vin, cu poezie ori cu virtute”, după cum îți este felul; oricum omul trebuie să fie beat „necontenit”, „beția artei” fiind „mai potrivită decât celelalte”. La A. Zisu beția exercită mai multe funcții. Se profilează, mai întâi, ca intoxicație și intră ca element al izotopiei rănilor omului. Alcoolul dăunează, este toxic, rănește. Este apoi o experiență corporală cu valoare de gest opozitiv. În al treilea rând, beția este o componentă a poeticii, aceea responsabilă de
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
șine mai bun pentru că lumea să aibă o speranță întemeiata. A te face pe tine mai bun este o algebra pe care Liviu-Florian Jianu o întemeiază că pe un mod de a merge mai departe. Calea acestei ecuații rezolvate se profilează a fi valorile morale, estetice, existențiale. În poezia „Algebra unui elev al viitorului” se configurează o viziune a binelui: „Creștea, atâta știință, în fiecare zi-/ Firesc, creștea pe lume sămânță unui bine/ Din care vor bea sânge alți oameni, alți
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și explicit stă la baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivității limbajuale numită comunicare, acționează ca mesaj. Comunicarea se profilează ca fundal pe care pentru a deveni evident se proiectează holografic mesajul. Realitatea este comunicare, esența ei o constituie mesajul. Fiecare comunicare angajează un mesaj. Stă în conținutul ideii de om megaconceptul de mesaj. Însuși omul este un mesaj. Cunoașterea
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
tăirile” („Nu ajunge”). Prin personificare, natura accede la cuvânt: „Natura ne vorbește mereu / Prin frunze / Ce mișcă în vânt...” („Zile senine”). Capitole ale cărții sunt copilăria și adolescența, aceasta din urmă conținând-o pe prima prin relaționare cu care se profilează ca „umbră de maturitate”: „Te-am pierdut copilărie / Dar te simt mereu prezentă” („Copilărie”); „O umbră de maturitate a căzut / Peste copilăria mea” („Vacanță la Rădești”). Între cele două perioade de viață, spiritul creator introduce o distanță de amintire și
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
constituie rugăciunea, o alta constă în a accepta boala ca un început, ca începutul unei vieți de un alt tip, ca o experiență de neevitat într-o viață ce este totodată unica și ultima. Aceste două soluții sunt compatibile. Se profilează și „scenariul unei sinucideri anunțate”: „decât să fie umilit de moarte preferă să aibă asupra sfârșitului său un mic ascendent moral dând morții un sens / mai presus de puterile și propriile ei ambiții / s-ar putea sinucide...” („Proiecte calme de
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
hai să vezi pe blogul meu moarte de om” („Jurnal de moarte și supraviețuire”). Estetica morții lente se fundamentează pe o artă poetică a cărei axă o constituie constatarea că „lucrurile stau în realitate invers” („Ars Poetica”) și care se profilează ca un corolar al axiomei lui T.S. Eliot „specia umană nu poate suporta prea multă realitate” („Despre cancer, numai de bine”). Spiritul nu se substituie trupului, doar vorbește în numele acestuia. Fiecare dintre ele are un „mare secret”. „Trupul știe un
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
stau la baza valorilor” și care „sunt menite a le trimite mesaje celor care le pot înțelege”. b. Având la dispoziție un corpus cu o tematică relativ convergentă, ca spirit investigativ, trebuie „să știm să le citim”. Lectura adecvată se profilează a fi aceea orientată pe acea „grilă de lectură” capabilă să ducă „mai departe caracterul deschis și critic al filosofiei” (p. 277). Poziționarea de lectură trebuie să permită a surprinde „filosofia socială explicită” sau „implicită a gânditorilor” (p. 272). Dintre
Ana Bazac: O lectură profundă amână sfârşitul filosofiei, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339629_a_340958]
-
mod de interceptare, este așezată în zona de inducție a hermeneuticii lui H.-G. Gadamer și în sfera de înțelegere ca „mediere gânditoare” și ca demers de „desprindere treptată a notelor esențiale din analiza textelor” (p. 309). Obiectul descifrării se profilează a fi: semnificații („semnificațiile întregului” - p. 17, „semnificația critică a (...) conceptului” - p. 18, „semnificații practice” - p. 137, „semnificație ce transcende momentul” - p. 248, „semnificațiile” noțiunii directoare - p. 309, „semnificațiile acestor texte” - p. 309, „semnificații contradictorii” - p. 365), sensuri („a sesiza
Ana Bazac: O lectură profundă amână sfârşitul filosofiei, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339629_a_340958]
-
și nu numai cea românească, s-a mișcat între activism și impersonalul „se”» (p. 18). Cele două „jaloane ale ipotezei” sunt activismul (conceptul explicitat anterior) și «impersonalul „se”». Acest din urmă concept a fost acreditat de M. Heidegger și se profilează ca o „perspectivă abstractă despre societate” și constă în înțelegerea alterității”, a celorlalți oameni, a societății ca «o masă compactă și impersonală: „ceilalți spun” înseamnă „se spune”» (p. 16). Aceste concepte sunt reținute ca limite „date gândirii asupra omului în
Ana Bazac: O lectură profundă amână sfârşitul filosofiei, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339629_a_340958]
-
în România, el fiind numit funcționar la Ambasade URSS la București. Are o relație cu un general de Miliție. Kemar moare la București în condiții neguroase, iar Rebecca pleacă în Israel. Dincolo de trăirile sufletești și uneori chiar prin intermediul lor se profilează o Mata Hari autohtonă, contributor în mai multe acțiuni de anvergură. Marea realizare a romanului o reprezintă tabloul existenței Rebeccăi Levin. Ea ajunge să fie unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura română. Per ansamblu, cartea este
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
cuplat un stroboscop al minții îndreptate spre corp. Avem de a face în fond cu o trăire dublă: corporală și mentală. Este vorba de o experiență marcată diacronic la diferite faze ale existenței. Ideea „Trăiește și mergi mai departe” se profilează, sub acest aspect, ca soluție de ieșire din orice fundătură a minții, din situații-limită, cum le spunea Karl Jaspers și printre care enumera, ca fiind de prim-plan, boala, vina și moartea. Faptul că viața, ca un deteriorabil mecanism, se
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
Scaun” ilustrează potențialitatea de a face din smerenie și modestie o experiență estetică. Cele trei stiluri nu se află în competiție. Ele sunt complementare, instanța epică reușind să nu le amestece și a produce buimăcire. Un stil de exclusivitate se profilează în fiecare povestire. Ele sunt, de asemenea, echivalente valoric și fac ca volumul să fie pe fiecare zonă tematico-stilistică unitar. Propensiunea și înzestrarea prozatorului sunt spre literatura de comportament cu inflexiuni simbolice. Proza prinde agreabil mișcarea sentimentelor, observă bine trăirile
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
apărut, m-a cuprins panica”, R. Cassian își decriptează suferința ca fiind legată de ceea ce se cheamă atac de panică. În această ordine de idei, Buzura nu este un literat oarecare, ba în plus, cum spunea odată, este un „om profilat pe cunoașterea sufletului uman și a patologiei acestuia”. Se poate afirma că absolvent de psihiatrie la vremea când atacul de panică și tulburarea de panică nu erau scrupulos delimitate, Buzura face acum experiența epică a unui caz de atac de
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
-o element de reflecție și problemă de formulă existențială: tema emigrantului inadaptat, metamorfozele și aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele ce asigură cadrul și creează spațiul de dezvoltare a producției narative romanești: relatarea și multipla experiență existențială (a interculturalului și a crizei identitare, a blocajului, a revenirii la sine și a morții). Relatarea este o problemă de
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
înzestrat om de litere. Și, mai este o problemă la întrebarea dvs., scriitor nu devii, ci te naști. Ai sau nu ai vocație... O dată vocația eliberată de alte preocupări existențiale, care blochează pentru un timp menirea scriitoricească, începe să se profileze scriitura. O, și câte nu ai de învățat de la marii scriitori... Trebuie să citești foarte mult, atât literatură autohtonă, cât și și internațională, de toate genurile literare, fiindcă talentul fără multă muncă, fără credință și responsabilitate se risipește în van
UN URCUS AL CUNOASTERII SINELUI de GEORGE FILIP, POET – CANADA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340767_a_342096]